Ce modele, ce valori vor urma, pe cine aleg Președinte tinerii absolvenți ai ultimilor 10 ani?

Tineri absolvenți ai ultimilor 10 ani pot duce România spre consolidarea democrației, spre dezvoltare economică, spre prosperitate sau, dimpotrivă, o pot îngropa

Marile dileme ale tinerilor absolvenți care vor vota pentru prima dată președintele României în acest an și vor stabili în ce direcție se îndreaptă țara, dar și viitorul lor în același timp cu ea, sunt două, după părerea mea: cu cine vor vota și dacă vor vota responsabil, în cunoștință de cauză, cu minte și conștiința curată.

Milioane de tineri români absolvenți cu diplomă de bacalaureat, simpli absolvenți, ”genii” de Harvard, Oxford, Sorbonna ori alte mari universități de top occidentale-tineri rămași fără nici un viitor, la coada vacii, tineri semianalfabeți sau chiar analfabeți, rezultat al politicii educaționale și al intereselor și prostiei de partid și de stat, din ultimii10 ani, sunt chemați, la toamnă, la urne, să-și aleagă președintele.

Unii dintre ei au posibilitatea să voteze pentru a doua oară la Președinție, au avut oportunitatea de a vota și la alte alegeri extraprezidențiale, în decursul celor 10 ani la care mă refer, drept pe care foarte puțini din păcate și l-au exprimat. Alții, proaspăt absolvenți, anul trecut sau anul acesta, indiferent că au trecut sau nu examenul maturității, că au fost la școală sau nu prea știu să citească și să scrie, au dreptul pentru prima dată în viața lor să voteze. Să-și voteze președintele.

Să voteze ei cu propria lor conștiință, cu mânuțele lor în cunoștință de cauză. Să-și aleagă președintele care doresc, să hotărască ei cine va fi noul președinte al României. Să contribuie ei la direcția în care va merge țara de la anul viitor înainte. Nule  mai pot hotărâ viitorul și nu trebuie să o mai facă alții în locul lor, ci doar ei singuri! Bineînțeles, dacă vor merge la vot și vor alege în cunoștință de cauză, cu minte și responsabilitate.

Viitorul acestor milioane de absolvenți, care au împlinit 18 ani, în ultimii 10 ani, poate fi hotărât chiar de aceștia. Ei pot scoate țara din impas, construindu-și în același timp, un viitor care să le ofere perspectiva unei dezvoltări și vieți mai bune sau dimpotrivă, pot îngropa România și românii. Au aceaste posibilități și un drept în premieră de care ar trebui să profite fără să clipească.

Condiția ca tinerii absolvenți să-și facă viitorul mai bun este ca aceștia să aleagă cu discernământ. Orice alegere greșită îi afundă pe ei, pe noi toți și țara într-o prăpastie fără fund. Fără ieșire. Fără speranță. De aceea este foarte important ce vor face acești tineri, cu cine vor vota, dacă vor vota. Sigur, nu știu câți, o parte din aceste milioane de tineri dezamăgiți, cei mai mulți fără orizont și fără speranță, vor fi prezenți la urne și vor alege.

Important este ce alegere vor face, cui îi vor acorda votul și dacă vor vota în cunoștință de cauză! Responsabil, cu minte, inteligent, pentru viitorul lor și având conștiința împăcată? Că dacă vor pune ștampila doar de dragul de a vota sau vor alege după cum sunt manipulați și mințiți, atunci își vor tăia singuri craca de sub picior și își vor compromite iremediabil viitorul.

Pe de altă parte, cu toții ne confruntăm cu o mare problemă. Nu prea avem pe cine alege, în ciuda înghesuielii multora de a candida. Clasa politică și societatea românească în ansamblul ei, nu prea are oferte viabile, care să ne propună și să prezinte milioanelor de tineri absolvenți în special, care vor vota Președintele pentru prima dată, candidați viabili, de valoare, cu ținută morală, modele de urmat pentru cei mai proaspeți oameni cu drept de vot în România.

În prezent, lucruri care se întîmplă frecvent în ultimii ani, dar care nu doar că s-au accentuat, dar s-au și perpetuat în timp, asistăm la un circ nemaiîntâlnit și de cea mai joasă speță pe scena politică în general și în viața românilor, care până acum, au dovedit cu vârf și îndesat că-și merită conducătorii pe care și-i aleg.

Lucruri, fapte, atitudini, acțiuni, mentalități, interese reprobabile, nocive, distructive desfășurate de actorii politici care influențează toate celelalte domenii ale societății românești, întâmplate și promovate continuu în spațiul public. Actori politici care acum conduc țara din funcțiile pe care le au și doresc să controleze puterea și direcția în care v-a merge România în continuare.

Actori politici pe care nu-i interesează viitorul românilor, își doresc doar votul ce încearcă să și-l atragă, folosindu-se de orice mijloace, fără scrupule. Acestora li se adaugă alți actori mai mult sau mai puțin politici, mai mult sau mai puțin îndrituiți, dar care doresc să joace pe o scenă mare, la vârful puterii. Cu toții ne mint și manipulează, fiecare cât poate mai mult.

În această situație, în care scara valorilor este răsturnată, în care interesul public și național este tras tot mai mult pe spuza interesului personal și de grup, pe cine să aleagă tinerii absolvenți dintre candidații propuși la Președinție? Ce model uman, ce valoare, ce caracter și minte luminată să voteze milioanele de tineri români, care vor vota pentru prima dată, dacă oferta valorilor și caracterelor umane la prezidențiale este cavsiinexistentă? Oare va revela la timp, România omul providențial,cu inteligența, caracterul, valoarea adevărate, nefalsificate, pentru a scoate țara din marasmul și criza politică și economică în care se zbate să supraviețuiască acum?

Pentru că este clar ca lumina zilei, acum, nici unul dintre pretendenții, candidații anunțați oficial sau neanunțați, dar insinuați într-o formă sau alta, la funcția de Președinte al României, nu întrunește calitățile valorice să fie ales în cea mai înaltă funcție a statului român. Iar poporul, opinia publică, electoratul și mai ales tinerii absolvenți care își pot vota propriul viitor, anul acesta, știu și încep să conștientizeze acest lucru.

Pentru că recent, s-a încheiat examenul maturităţii pentru sute de mii de tineri români.Pentru că toţi au un viitor în faţă şi majoritatea nu ştiu ce îi aşteaptă în viaţă. Pentru că, după bairamuri, petreceri, după ce s-a încheiat şi bacalaureatul, după muncă, nemuncă, învăţat, neînvăţat, indiferență, frământări, nelinişti sau nepăsări, a venit vacanța pentru unii, grijile, șomajul, perspective frumoase pentru unii, îngrijorare și lipsă de perspectivă pentru alții.....

Ce vor face de acum înainte? Nu ştiu ce le rezervă viitorul fiecăruia dintre tinerii absolvenţi de liceu. Pentru că unii tineri şi părinţi au fost incluşi cu voie sau fără voie în fenomenul corupţiei. Pentru că şi unii "dascali" au fost incluşi cu voia lor în fenomenul corupţiei, în loc să fie modele de urmat pentru tinerii pe care i-au avut elevi în liceu. Pentru că ne pasă şi ne interesează viitorul tinerilor, viitorul nostru şi implicit viitorul României. 

Ce modele umane vor urma acești tineri absolvenți debusolați, cu cine vor vota la Președinția României? Oare conștientizează că pot fi manipulați foarte ușor de actorii politici imorali? Ei știu că pot fi o forţă care să schimbe lucrurile în bine, dacă sunt responsabili și conștienți de puterea votului ce îl vor da pentru prima dată în viață?

Ce Modele şi valori umane au avut ei până acum în viață și pe care și le vor alege de acum încolo?. Cine le poate spune, releva, arăta adevăratele valori de urmat? Care sunt persoanele și personalitățile propuse de societatea românească acestor tineri: Vanghelie poate fi un model de urmat? Dar Becali? Dar Pleşu? Dar Ponta? Dar Băsescu? Dar Udrea? Dar, dar, dar….????

Mai prezintă clasa politică de astăzi perspective adevărate și credibile? Mai are societatea civilă resurse să aducă în prim plan oameni viabili, caractere morale, oameni capabili, nepătați? Mai există oare, modele, repere şi valori umane demne de urmat de către copii, tineri și maturi?  Ce vor face și pe cine vor alege milioanele de tineri absolvenți la Președinție, în toamnă, pentru viitorul lor? Aceasta este marea dilemă la care vom căpăta răspunsurile  peste doar câteva luni.

Paul Stan 

Fenomenul dacic ia amploare internațională, zeci de mii de oameni din toată lumea sunt interesați de cultura dacilor

”La Vatican există multe documente care, dacă ar fi desecretizate, ar valida principiile și convingerile societății noastre și i-ar face pe români să înțeleagă că aparțin unui neam strălucit, cu regi străluciți, cum au fost Burebista și Decebal, și că trecutul lor, ca neam, este eroic și demn de laudă.”

Urmașii dacilor sunt așteptați la Congresul de Dacologie din 2014.

În ultimii 15 ani, atât pe plan intern cât și pe plan internațional, a crescut foarte mult interesul pentru cultura dacilor, nu doar pentru aurul lor. Astfel, an de an, tot mai mulți oameni din țară sau din afara României sunt mai precocupați și interesați de  ceea ce au reprezentat dacii și Dacia, în urmă cu mai bine de peste 2000 de ani. Au fost create, înființate tot mai multe asociații și ligi interne și internaționale, care au drept scop studierea dacologiei.

”Acum, există mii, zeci de mii de susținători ai curentului dacic, atât în țară, cât și peste hotare”, afirmă președintele Dacia Revival Internațional Society, dr. Napolen Săvescu, din SUA, unde funcționează o puternică organizație de susținere, cercetare științifică și prezentare a adevărului despre daci. Această simpatie, susținere și interes sunt completate de cercetări tot mai intense pentru scoaterea la lumină a adevărului istoric despre cultura dacică și rolul acesteia în spațiul carpato-danubiano-pontic.

Interesul uriaș, în creștere continuă pentru cultura dacilor, se manifestă nu doar în rândul specialiștilor și cercetătorilor științifici, ci și în rândul simplilor cetățeni, constatându-se că în ultima vreme, mulți români din România sau din diverse locuri ale lumii nu doar că sunt adepți susținători ai acestui curent, ci și-au luat și nume dacice, iar unii dintre ei s-au declarat de origine zamolxiană.

Pe de altă parte, există tot mai ulte voci avizate ale unor specialiști în cercetarea acestui fenomen, care considerș că  ar trebui editate manuale de istorie dacică, care să fie studiate în școlile românești pentru ca astfel, copiii să poată învăța și cunoaște adevărurile istorice despre cultura strămoșilor lor daci.

”Dacia Revival Internațional Society organizează cea de-a XV-a ediție a Congresului Internațional de Dacologie 2014, cu tema ”Dacologia la George Coșbuc”. Lucrările Congresului vor începe la Oradea, în ziua de 18 iulie 2014, în Sala Filarmonicii de Stat și vor continua în sălile Hotelului Continental Forum de pe malul Crișului.

Scopul acestei manifestări, ca de altfel și al celorlalte congrese similare desfășurate anii anteriori, este acela de a releva rolul primordial al strămoșilor noștri daci în făurirea istoriei poporului nostru, sesiunile și programele asociate Congresului acoperind multiple aspecte ale istoriei dacilor. Aceste variate oportunități de schimb intelectual vor marca stadiul actual al cercetărilor și vor sugera direcțiile lor viitoare, dând în același timp, atât cercetătorilor consacrați, cât și celor mai tineri, un forum în cadrul căruia să-și prezinte lucrările.

Programul științific al Congresului de Dacologie de la Oradea se va desfășura pe următoarele secțiuni: Dacologia la George Coșbuc, Dacii în conștiința lumii și Anul Brâncoveanu”-anunță Dacia Revival Internațional Society.

„Avem o singură istorie și acea istorie trebuie dezvelită și apreciată”

-afirmă dr. Napoleon Săvescu, președintele Societății Internaționale ”Dacia Revival”, în interviul pe care mi l-a acordat în exclusivitate

-Domnule dr. Napoleon Săvescu, Societatea Internațională ”Dacia Revival” al cărei fondator și președinte sunteți, a ajuns deja la al XV-lea Congres de Dacologie.

- Care a fost evoluția acestei societăți în timp, cum s-a dezvoltat și în ce măsură a reușit să-și atingă scopurile pentru care a fost înființată? 

Dr. Napoleon Săvescu:-  Societatea Internațională ”Dacia Revival” (Reînvierea Daciei) a pornit de la ideea care mă stăpânea de mult, și anume că noi, neamul românesc, avem rădăcini puternice în cultura materială și spirituală a dacilor, adevărații noștri strămoși. Am citit tot ce era scris despre trecutul nostru și am ajuns la concluzia logică: NU ne tragem din romani, ci avem obârșia în măreții daci. Spre bucuria mea, am aflat că nu sunt singurul care gândește așa, și atunci, în 1992 , am înființat societatea pentru a avea un cadru organizat de cercetare. S-a dovedit că am avut dreptate. Acum există mii, zeci de mii de susținători ai curentului dacic atât în țară, cât și peste hotare.

- Am observat, în ultimul timp, pe canalele de comunicare modern, un tot mai mare interes, atracție din partea multor persoane, din diferite colțuri ale lumii nu doar din România, un interes în creștere pentru cultura și istoria dacilor, nu numai pentru aurul lor.

-Cât de mare este interesul pentru studierea fenomenului dacologiei în rândul românilor, dar în special al străinilor?

Dr. Napoleon Săvescu:-  Aici se impune o precizare. Interesul pentru studierea dacologiei, știință al cărei nume i l-a dat societatea noastră, este constant ascendent. Numeroși cercetători străini – din Statele Unite, din Marea Britanie, din Bulgaria, din Franța – au declarat, pe baza dovezilor oferite de numeroase săpături arheologice – că geto-dacii au fost primii care au avut o civilizație avansată și că romanii s-au desprins din geto-daci, inclusiv lingvistic. Pare șocant pentru cine nu a studiat acest fenomen istoric, dar documentele stau mărturie pentru afirmația mea. Apreciem faptul că mass-media din România este tot mai interesată de istoria noastră străveche și că prezintă la posturile de televiziune aspecte concludente în acest sens. De asemenea,  atât în țară, cât și în străinătate, s-au înființat asociații și ligi care promovează dacismul, fapt îmbucurător și pe care-l salutăm.

-Dacă pentru români este de înțeles interesul pentru istoria și civilizația dacică, ce îi atrage pe străini spre această cultură?

Dr. Napoleon Săvescu: - Dorința de a spune adevărul. Nu există o mai mare satisfacție pentru cercetători, mai ales pentru cei din străinătate, decât să descopere adevărul și să-l proclame lumii întregi. Din păcate, la noi, această dorință este, încă, în stare latentă.

          -În ultima vreme, se observă că în România, există oameni care își doresc să fie și se declară de religie zamolxiană.

 -Cât de viabil ar fi și ce șanse are zamolxianismul într-o zonă în care au pătruns puternic, rupând din ortodoxie, numeroase religii de tip nou, multe dintre ele recunoscute oficial de statul român, care vor fi predate în școli, începând din anul școlar 2015-2016?

Dr. Napoleon Săvescu: - Religia este o opțiune spirituală personală. Nimeni nu este obligat să adere la o religie, la un cult religios sau la altul. Zamolxianismul a fost religia dacilor și noi trebuie măcar s-o cunoaștem. Părerea mea? Fiecare om are dreptul de a adera la o credință sau de a fi ateu. Nu cred că elevii ar trebui forțați să învețe preceptele Bibliei sau ale altei credințe. Dacă există, credința vine din interior, nu poate fi forțată.

”Avem o măreață istorie străveche și elevii dacă o studiază, se vor mândri cu ea”

-După anii mulți de comunism, dar și cei din post comunism,  în care istoria dacilor învățată la școală a fost predată trunchiat, falsificată și într-o oarecare măsură, ca apendice sau instrument de manipulare, credeți că ar trebui scrise și editate manuale adevărate de istorie dacică și predată în școli?

Dr. Napoleon Săvescu:- Fără îndoială. Orice nație trebuie să-și cunoască originea. Noi avem o măreață istorie străveche și elevii, dacă o studiază, se vor mândri cu ea. Manualele școlare sunt, în cel mai bun caz, lacunare și neadevărate, ca să nu spun că informațiile despre daci sunt, practic, inexistente. Aceasta este o mare greșeală care trebuie eliminată. Adevărul nu face rău nimănui. Iar studierea istoriei Daciei Mari va aduce mândrie în sufletul oamenilor.

 -Ce noutăți își propune să aducă în atenție al XV-lea Congres de Dacologie, programat în această lună la Oradea?

            Dr. Napoleon Săvescu: - Principala temă a Congresului din acest an se referă la dacismul poetului George Coșbuc. Apoi există lucrări științifice despre martiriul lui Constantin Brâncoveanu și aspecte deosebit de interesante despre ultimele descoperiri în domeniul scrierii strămoșilor daci. Congresul se desfășoară în plen, în prima zi, în 18 iulie, și pe secțiuni, în ziua următoare.

-Care sunt principalele subiecte fierbinți de abordare a specialiștilor dacologi în acest an?

Dr. Napoleon Săvescu: - Subiectul ”fierbinte” al dacologilor a fost și rămâne continuarea cercetărilor. Nu se știe niciodată ce se poate scoate la vedere din adâncurile pământului acoperit de istorie. Insistența specialiștilor se axează pe necesitatea unei mai mari deschideri, a unei mai intense prezentări a rolului major al dacilor în făurirea fibrei noastre biologice și, implicit, a istoriei noastre. Din acest punct de vedere, mass-media are un cuvânt important de spus.

-Credeți că o cunoaștere mai bună, mai profundă, mai amplă a civilizației și istoriei dacice, de cât mai mulți români, ar putea avea și un impact în privința evoluției societății românești, începând cu clasa politică, într-o perioadă critică pentru România, atât pe plan intern cât și internațional?

Dr. Napoleon Săvescu:- Politica nu trebuie să aibă niciun amestec în prezentarea istoriei. Din păcate, se știe foarte bine că interesele politice au dictat, de-a lungul secolelor, de foarte multe ori, felul în care am fost prezentați ca popor. Limba noastră era, când esențialmente de origine latină, când de origine slavă, când de altă origine, în funcție de momentul politic și de conjuncturile internaționale. În contextul critic actual, cunoașterea originii noastre dacice ar contribui substanțial la insuflarea mândriei naționale. Noi nu suntem urmașii Romei, noi nu suntem urmașii cotropitorilor mercenari veniți de la Roma, noi am fost aici, pe acest pământ, am fost aici dintotdeauna. Și avem cu ce să ne mândrim. Aceste aspecte ar trebui cunoscute de oameni.

-Cât de bine mai sunt păzite, descoperite și utilizate și ce importanță mai au marile secrete ale dacilor într-o lume a mondializării, pe de o parte, și segregării etnice, religioase și culturale pe de altă parte?

Dr. Napoleon Săvescu: - La Vatican există multe documente care, dacă ar fi desecretizate, ar valida principiile și convingerile societății noastre și i-ar face pe români să înțeleagă că aparțin unui neam strălucit, cu regi străluciți, cum au fost Burebista și Decebal, și că trecutul lor, ca neam, este eroic și demn de laudă.

-Pentru viitor, care sunt proiectele Societății Internaționale ”Dacia Revival” și dacă, în timp, realitatea, evoluția și dinamica politică, socială, culturală internă și internațională au determinat schimbarea și adaptarea scopurilor acestei organizații în comparație cu anii trecuți?

Dr. Napoleon Săvescu: - Avem numeroase proiecte referitoare la promovarea mai accentuată a valorilor și a civilizației dacilor la nivel național. Revista noastră, ”Dacia Magazin” va continua să prezinte rezultate ale cercetărilor iar la congresele noastre vom dezbate subiecte care interesează întreagul popor român. Avem o singură istorie și acea istorie trebuie dezvelită și apreciată.

Multe dintre preocupările și realizările noastre pot fi cunoscute prin accesare la www.dacia.org  și pe facebook. Filiala din New York a societății ”Reînvierea Daciei” este foarte activă, membrii și simpatizanții societății se întrunesc în fiecare lună și, sub tema generală ”Aspecte referitoare la daci și nu numai”, dezbat subiecte despre istoria noastră dacică străveche, dar și probleme ale României contemporane.

 Important pentru noi este efortul nobil de a continua cercetările, de a proclama originea dacică a neamului nostru și de a o face cunoscută și apreciată în rândul oamenilor. Acesta este scopul major al societății noastre căruia ne dedicăm cu consecvență.

-Vă mulțumesc și vă urez succes la Congres!

Pericolul ca Justiția și statul de drept să cadă sub controlul corupției este extrem de mare

Este iminent și inevitabil acest pericol. Tocmai de aceea se dau bătălii crâncene pentru controlul Justiției, iar acest an, după părerea mea, este unul crucial pentru stabilirea drumului pe care îl va urma țara noastră pe viitor.

Statul de drept se îndoie sub loviturile corupților aleși și nealeși

Ceea ce se întâmplă în România, în acest an, care nu se dovedește doar electoral cu tot ceea ce decurge de aici, ci un an de o importanță capitală pentru viitorul țării. Este ceva nemaiîntâlnit, de neimaginat într-o societate în care mult propăvăduita democrație devine tot mai fragilă și victimă a propriilor alegeri ale românilor.

Se calcă pe cadavre, nu există nici un fel de scrupule în acțiunile și faptele corupților politici și apolitici, care-și urmăresc cu tenacitate criminală scopurile, în timp ce, pe de altă parte, mint, propăvăduiesc, fac o propagandă de amploare și cu toate mijloacele din dotare pentru a manipula poporul în interesul lor.

În ciuda eforturilor continue ale unora de a întări statul de drept și instituțiile de bază ale acestuia, Justiția în special, caracatița acaparatoare a corupției instituționalizată sau nu, continuă să crească amenințând să dea lovituri mortale fragilei democrații românești.

Poporul asistă uimit, împărțit în diverse tabere din diferite motive: revoltat, aplaudac, frustrat, indiferent, implicat, mințit, batjocorit, manipulat, ignorat, neluat în seamă de aleșii proprii, la nesfârșitele bătălii de la vârful statului, în care sunt implicați conducătorii României de astăzi, fie ei baroni locali din teritorii, fie parlamentari, miniștrii, premier și șef de stat.

Observând ceea ce se întâmplă în acest timp, în țara noastră, s-ar putea trage concluzia că toată clasa politică la putere, dar și în opoziție, conducere locală și centrală se află într-un război pe viață și pe moarte între ei, pe de o parte, dar și cu Justiția pe de altă parte. În acest moment, este mult mai ușor să arăți pe cineva cu degetul ca fiind posibil corupt sau corupt dovedit de Justiție, decât să găsești politicieni cinstiți, corecți, aleși sau numiți în funcții care să muncească și să lupte necondiționat pentru consolidarea democrației, statului de drept și propășirea românilor.

Nici nu știi ce să mai crezi când zilnic, se devoalează noi fapte de corupție la nivel înalt, în care sunt angrenați de-a valma politicieni, așa ziși oameni de afaceri, polițiști, procurori, judecători, aleși de tot felul, interlopi, funcționari și slujbași ai statului, medici, profesori, ”tonomate” în slujba unor trusturi de presă și interese ilegale.

Nu știi ce să crezi când vezi cum Parlamentul refuză cererile de arestare ale DNA pe numele unor deputați sau senatori acuzați de fapte de corupție, în loc să dea liber Justiției să-și facă treaba. Nu știi ce să crezi când primul ministru se declară solidar cu oamenii din partid, baroni locali acuzați de corupție, el însuși acuzat că este ”profund corupt” de președinte.

Nu știi ce să crezi când chiar fratele președintelui este acuzat și arestat sub acuza de trafic de influență, în cârdășie și înnrudire cointeresată cu calnuri mafiote. Nu știi ce să crezi când Parlamentul, cu mulți acuzați de corupție printre membri, îl acuză de corupție pe președintele țării și votează politic și din interes demiterea acestuia.

Nu știi ce să crezi când, pe de o parte, premierul își apără acuzații de coruție și, pe de altă parte, președintele își lasă fratele la pușcărie, declamând sus și tare că merge pe mâna Justiției în detrimentul familiei personale.

Nici nu știi ce să crezi când șefii celor mai înalte instituții de anchetă și cercetare ale statului de drept sunt acuzați de luare de mită și corupție, de interlopi din spatele gratiilor  dubei care îi duce la instanță.

Nici nu știi ce să crezi când mii de români simpli, neajutorați, fără bani averi sau funcții de nici un fel, reclamă corupția generalizată din sistem, plângând că nu le face nimeni dreptate. Că Justiția la nivel local o fac mafioții, corupții, interlopii și baronii locali, fiecare după interesele sale, lovind în amărășteni, care mor cu dreptatea în brațe.

Nici nu știi ce să crezi când pe acest fond de corupție generalizată, sistemică, instituționalizată, poporul este prostit cu ”ieftiniri, locuri de muncă, investiții economice, pensii și salarii” care cresc din gură în fiecare zi, asigurat de un trai mai bun și o viață decentă, că de, alegerile se apropie și politicienii mor de grija poporului votant.

Un lucru e clar însă, în această luptă crâncenă pe viață și pe moarte între caracatița corupției și statul de drept, Justiția fragilă și susținătorii fervenți ai acesteia sunt atacați tot mai puternic, cu toate armele, fără menajamente și începe să se clatine de pe postamentul și așa foarte slăbit și neconsolidat pe care se află.

Pericolul ca Justiția și implicit statul de drept să cadă sub controlul corupției, indiferent din ce parte a spectrului politic sau din orice altă zonă a societății românești ar veni, este unul extrem de mare. Este iminent și inevitabil acest pericol.

 Tocmai de aceea se dau bătălii crâncene pentru controlul Justiției, iar acest an, după părerea mea, este unul crucial pentru stabilirea drumului pe care îl va urma țara noastră pe viitor.

Cruciada împotriva corupției trebuie să meargă mai departe cu orice preț, lăsând în urmă multe victime și chiar sânge.

În funcție de învingătorii din războiul corupției, România va putea lua calea unei democrații consolidată cu instituțiile principale ale statului de drept sau, Doamne ferește, poate ajunge să fie controlată în totalitate de caracatița corupției instituționalizată la toate nivelurile, ceea ce ar însemna un dezastru existențial pentru noi ca țară, dar ca și popor.

De aceea, anul în curs mi se pare a fi unul crucial, ținând cont și de faptul că dinamica geostrategică, politică, economică din zona noastră de vecinătate este una îngrijorătoare pentru toată lumea, nu doar pentru România.

Românii nu mai trebuie să stea cu mâna întinsă la pomeni, la promisiuni, nu mai au voie să se lase manipulați, prostiți, înșelați, furați, escrocați de nimeni. În caz contrar, vor primi din nou ceea ce merită și își vor risca atât existența cotidiană, cât și viitorul lor și al copiilor lor.

”Haiducii politici” ai democrației românești

”Democrația parlamentară la români, scuipați zilnic de aleșii neamului!”

 

Sfidarea, bătaia de joc, disprețul, ignorarea, lipsa de respect, nesimțirea, tâmpenia, prostia, infatuarea, aroganța și multe astfel de ”talente” și ”calități” ale politicienilor români, etalate ca un întreg arsenal de război față de cei care i-au votat, nu au margini.

”Talentele” și ”calitățile” sunt nemărginite și perpetuee, indiferent de cât de jos este omul politic la un moment dat sau cât de sus este cocoțat de voturile naivilor, fraierilor, mulțimii manipulate cu bună știință, cu mult tupeu și fără scrupule în atingerea interesului, oricare ar fi acesta.

Campania electorală din acest an, pentru alegerile parlamentare, europarlamentare , președinție sau ce fel de alegeri or mai fi, mi-a relevat apariția, tot mai pregantă chiar dacă exista și înainte, a unor atitudini și mentalități ”haiduciste”. A unor politicieni și grupări de ”haiduci” ai momentului în politica și democrația parlamentară românească. ”Haiduci” organizați în grupări politice, fie că sunt parlamentare sau extraparlamentare, manifestate asemănător, cu scopul principal probabil de a lua de la săraci voturi și capital electoral și a le da la bogați, la noii ”haiduci” ai politichiei noastre de cumetrie.

Am văzut, auzit manifestându-se verbal, gestual, mimic, faptic unii dintre căpeteniile  ”Haiduciei” politice, formate din tot felul de membri, începând cu cei proveniți din foste structuri ale statului comunist și încheindu-se cu ”haiducii” tineri, cu CV-uri de genii și doctorate la greu, dornici să sară treptele ierarhiei și să se înfrupte din păcerile puterii. Și mi-am adus aminte de diverse apelative și mentalități întâlnite de-a lungul anilor de tranziție, prin diverse instituții ale statului.

”Să trăiți!”, ”Excelență”, ”Am onoarea”, ”Da, să trăiți!”, ”Am înțeles să trăiți!”, ”Permiteți să raportez, să trăiți!” Ei bine, dacă astfel de expresii rostite în anumite instituții ale statului, cu mândria de a fi român și cu mentalitatea că rostitorului i se poate permite orice, departe de legile care să-l tragă la răspundere, am constatat că sunt utilizate ca atare, în Campania electorală din 2014, cu tot cu afectele și efectele ce le însoțesc, cu și mai multă putere. Cu emfază, arogant, tare și strident să fie sigur că se aude și se știe cine le rostește, completate cu eticheta  autoaleasă de ”Haiduc politic” și ”Haiducie politică”.

Înainte de alegerile europarlamentare, în campanie, am făcut cunoștință cu unii dintre noii ”Haiduci politici”, adunați într-un fel de formațiune politică, cu aspirații de ”haiducie” în Parlamentul European, cu membri provenind din diverși expirați, foști parlamentari, membrii ai fostelor servicii sau alte categorii `telectuale, care între apelativele marca ”Excelență!”, intercalau înjurăturile la adresa dușamnilor politici sau apolitici, promițând liberalizarea șpăgii la medici, totalitatea învățmântului de stat și reintroducerea serviciului militar obligatoriu pe șantierele și ogoarele patriei.”

Acești ”haiduci” aspiranți au fost flituiți de electorat, dar marea masă a votanților au ales alte găști de ”haiduci”, cocoțați pe mese, care nici măcar nu apucaseră să-și ia bine carnetele de europarlamentari că și-au și trântit cizmele, lovind în piept, peste față și scuipându-și alegătorii ce i-au votat. Pentru că ”haiducii roșii”, la putere sau șters la fund, mă scuzați, cu voturile eletoratului lor, scuipându-și alegătorii în față, neținând cont de opțiunile acestora.

Astfel, preşedintele PSD, Victor Ponta, a declarat, joi, 29 mai, că aleasa Ecaterina Andronescu nu va merge la Parlamentul European, ea urmând să renunţe la mandatul de europarlamentar pe care l-a câştigat pentru a rămâne, în continuare, senator şi preşedinte al Comisiei pentru educaţie din Senat.

Bucuroasă probabil, de faptul că rămâne la lucrurile care știe să le învârtă cel mai bine, fosta europarlamentară ce putea răspunde ”Excelenței sale” decât un ”Da, să trăiți!” Ce, a mai stat cineva să-i întrebe pe fraierii care au votat-o, ”Mândri că sunt români!”, dacă le convine schimbarea alesei lor cu un neales, dar tânăr, de perspectivă, aparținând grupului reunit al ”Haiduciei”. Patentul nu e nou, ci este folosit la nivelul ”haiducilor politici” de câțiva ani, a se vedea câți aleși și-au bătut joc de electorat, nereprezentându-l și nerespectându-și promisiunile după ce au fost aleși.

Și totuși, se pare că astfel de manevre de ”haiduci” continuă să dea roade, electoratul fără minte, votându-i de fiecare dată la alegeri, indiferent din ce partide au provenit aceștia. Doar că, acum, atitudinea și mentalitatea ”haiducească” au început să fie puse la zid, chiar dacă cei care nu sunt de acord cu astfel de practici nu sunt aceeiași cu cei care au pus ștampila pe gruparea ”haiducilor politici”.

Din ce în ce mai mult, se aud voci și comentarii care cer sancționarea și interzicerea unor astfel de practici, solicitându-se chiar ca cei în culpă să plătească pentru faptele lor, dar și costul organizării alegerilor de care și-au bătut joc. Iată câteva dintre opiniile exprimate pe forumuri împotriva ”haiducilor politici”, care cred că România este a lor și fac ce vor cu ea.

”Cum adică, deci ești ales, și brusc, la 2 zile după ce ai câștigat, te sucești și nu mai vrei!?”

”Aceasta este marea escrocherie numită democrație parlamentară" !
”Nu este luată în seamă voința poporului suveran nici măcar la referendum (vezi 300 de inutili și o singură cameră de dezmăț) așa că, ce ne mai mirăm ?”

„Suntem scuipați zilnic de către aleșii neamului, dar nu ne învățăm minte ! Susținem în continuare acest sistem politic ticălos și culmea, tot noi suntem surprinși și indignați de mocirla în care ne scufundăm.”

”Parcă trimiteam în PE oameni să ne facă mândri că suntem români și să fim respectați. Acum facem training pentru tineri? Chiar că așa le arătăm ce înseamnă respectul. Sunt curios căți dintre cei 37% îl cunosc pe dl Negrescu!”

”Cum adică, deci ești ales, și brusc, la 2 zile după ce ai câștigat, te sucești și nu mai vrei!? Dar când ai candidat acum 2 săptămâni de ce ai vrut? Mi se pare o mare golănie pentru că în acest fel intra tot felul de anonimi în PE, gen acest Victor Negrescu.”

”Cati Andronescu te rog frumos să nu îți faci probleme în privința utilității tale în țară. Te rog sa mergi în PE, binele tău personal va fi și al nostru dacă stai departe de învățământ.”

” Acest gest este un bocanc în gură dat cu grație cetățeanului român, de stânga sau de dreapta, nu contează; Cum adică decide Ponta ce va face doamna (scuzați ironia) Andronescu? Andoneasca să ramână la panourile cu Vanghelie, sa ne lase copiii în pace. Cer urgent o lege prin care orice mandat la care se renunță de bună voie să se redistribuie bulgarilor sau germanilor, noi nu-l meritam!”

Problema unor astfel de ”haiducii” este una de principiu, de moralitate și de respect față de alegători, dacă și numai dacă votanții ar fi respectați împreună cu opțiunile lor. Aici nu se pune în discuție capabilitatea unui ales sau altul, ce ar fi făcut Andronescu în PE sau ce va face Maria Grapini ori Negrescu, ci este o problemă de imoralitate din partea aleșilor față de  cei care i-au susținut necondiționat. Ar mai fi și o problem concretă de bani aruncați pe apa sâmbetei, pentru organizarea unor alegeri și alegerea unor oameni, care renunță a doua zi la funcția pentru care au candidat, dacă interesul grupului de ”Haiduci” din care face parte le cere acest lucru.

Oare când vor ieși românii în stradă și împotriva acestor ”haiduci” aleși tot de către unii dintre ei, la fel cum au protestat față de Roșia Montana, exploatării gazelor de șist, față de președintele cutare sau guvernul cutare ori cerând diverse alte lucruri mai mult sau mai puțin îndreptățite? Când vom vedea manifestații, proteste, cereri de tragere la răspundere și pedepsire a ”haiduciei” și ”haiducilor” care își bat joc de votanți, nerespectându-le alegerile?

Fly Romania, compania aeriană a omului de afaceri Ovidiu Tender, și-a luat zborul

Din această lună, Delta Dunării are legătură aeriană cu Europa

Vineri 17 mai 2014, a avut loc cursa de linie inaugurală pe ruta București-Tulcea, care face legătura aeriană a Deltei Dunării cu România și Europa, după o întrerupere de 21 de ani a zborurilor către această destinație turistică unică în lume. Cu începere din luna mai, sunt programate săptămânal curse aeriene de pe aeroportul din Tulcea către București, Bergamo, Italia și Frankfurt, Germania.

Dacă până săptămâna trecută se putea ajunge la Tulcea doar cu mașina, trenul, pe apă, elicopterul sau cu avioane private, de acum înainte turiștii, oamenii de afaceri, potențialii investitori, dar și locuitorii Deltei Dunării au facilitatea de a călători cu o cursă aeriană regulată, operată de nou înființata companie aviatică Fly Romania, a omului de afaceri Ovidiu Tender. 

Există potențial de pasageri spre Tulcea, spre Delta Dunării, iar legăturile aeriene pot constitui facilități pentru dezvoltarea afacerilor în zonă. Astfel, s-a legat din nou Tulcea cu Europa. 

Sunt mulți investitori care ar fi interesați să vină în această zonă, iar latura de business începe să devină foarte importantă pentru dezvoltarea județului, afaceriști străini având posibilitatea de a ajunge foarte rapid cu avionul, o cursă aviatică București –Tulcea durează doar 30 de minute. Și pentru turiști și oricine călătorește spre această destinație, iar prețurile biletelor de avion sunt modice, accesibile oricui.

La nivel județean, există și alte proiecte care se doresc a fi realizate în viitor cu sprijinul Băncii Mondiale, cum ar fi cele referitoare la modernizarea aeroportului și portului Tulcea. Există o strategie de dezvoltare a turismului în această zonă, cu bani de la Banca Mondială, însumând câteva sute de milioane de euro.

“Am reluat zborurile de pe aeroportul Tulcea, după o întrerupere de 21 de ani și nu vrem să le mai întrerupem. Dorim ca aceste zboruri să se mențină pe tot parcursul anului. Vor fi investiți 14 milioane de euro pentru modernizarea aeroportului Tulcea, dar avem și un proiect de construire a unui nou terminal, inclusiv cargo”, a declarat comandantul Aeroportului Tulcea, Constantin Albu.

Foarte important este că timpul de zbor de la București la Tulcea nu durează decât o jumătate de oră, nici nu te-ai urcat bine în avion că ai și ajuns în deltă. Odată cu prima cursă inaugurală a zborului Fly Romania, în avionul omului de afaceri Ovidiu Tender, au călătorit și patru investitori din Emiratele Arabe Unite, dornici să viziteze Delta Dunării și să investească în județul Tulcea.

D.R. Khaled Fetrawi, ne-a declarat:”Sunt un om de afaceri din Dubai, mi-am făcut studiile la Medicină, în România. Am stat 11 ani aici, iubesc românii și România  este a doua mea țară. Eu am mai vizitat delta și este extraordinar de frumoasă. Domnul Ovidiu Tender ne-a convins să venim aici și am venit cu alți doi investitori din Dubai, care nu au mai fost niciodată în Delta Dunării, să vedem ce investiții putem face în Tulcea. Este o zonă foarte frumoasă aici și este păcat să nu ajutăm, merită să aibă o infrastructură mai bună, drumuri, hoteluri. Merită să facem investiții aici.  Vrem să investim în turism. Până acum era mai greu de ajuns aici, dar acum este mai ușor, cu avionul se face doar o jumătate de oră, de la București la Tulcea.”

“Dorim să încurajăm turismul de business și să ajutăm la dezvoltarea investițiilor în județul Tulcea,”

 ne-a declarat omul de afaceri  Ovidiu Tender, la inaugurarea cursei aeriene București-Tulcea, de către compania aviatică Fly Romania.

-Domnule Tender, ce v-a determinat să faceți această investiție prin compania aviatică Fly Romania, care deschide Aeroportul Tulcea și face legătura aeriană cu Delta Dunării după foarte mulți ani?

-Am făcut această investiție, ținând cont de două elemente: unul de ordin sentimental, prietenia mea cu președintele Consiliului Județean Tulcea și doi, eficiența la care ne așteptăm a activității zborurilor. Am hotărât să mergem din Tulcea pe două destinații europene : Bergamo și Frankfurt plus Bucureștiul, cu credința că vom avea suficienți călători să rentabilizăm costurile și cu scopul evident, de a sprijini și județul în dezvoltarea lui. În primul rând, prin transportul turiștilor care doresc să viziteze delta, având în vedere facilitățile de transport și în al doilea rând, având în vedere dezvoltarea  turismul de business.

-Care este  cifra investițiilor în acest sens?

-Investițiile sunt în fiecare zi, la fiecare zbor, întrucât cu siguranță, mă costă mai mult decât încasez. Costurile acestea, cu timpul se vor echilibra și va sosi un moment să rentabilizăm investițiile.

- Pe viitor, aveți în vedere extinderea zborurilor din Tulcea, care să facă legătura și cu alte destinații turistice din țară sau din Europa?

-În situația în care piața o cere, cu siguranță ne vom gândi să extindem zborurile și spre alte destinații.

-Veți menține și în afara sezonului turistic cursele aeriene în Delta Dunării?

-Asta este o condiție strict necesară, de a funcționa tot anul. Dorința mea în acest sens, este să încercăm să atragem turismul de business, nu doar turiștii de vacanță care vin doar vara, ci și turismul de business care se poate face tot anul. Dorim să încurajăm turismul de business și să ajutăm la dezvoltarea investițiilor în județul Tulcea.

-Veți extinde cursele aeriene și cu alte orașe din țară?

-Mai avem în vedere vreo două, ar fi Timișoara, evident, unde vom constata că există oportunitate de business, că avem o primire cum am avut-o în Tulcea, cu siguranță vom merge.

-Îl veți duce și pe Prințul Charles în Deltă, aveți această ocazie acum?

-Da!

-Vă mulțumesc și vă urez succes!

Pericolele Religiei în școli!

Dezbaterea publică  este necesară pentru  că realitățile românești nu mai sunt  cele de acum 70 de ani, când învățătura creștină era impusă de preoții ortodocși în școli, cu biblia într-o mână și cu bățul în cealaltă mână

În ciuda controverselor din societatea românească în privința predării disciplinei Religie în școli și a modului în care se face această predare, Ministerul Educației Naționale parcă ține morțiș să creeze tot mai multă nemulțumire și neînțelegere privind această latură educațională extrem de sensibilă pentru oameni. Firesc ar fi fost, după părerea multora dintre români, ca, ținând cont de realitățile din România, autoritățile să inițieze și permită o dezbatere publică privind predarea sau nu a religiei în școli.

Dacă această materie constituie o necesitate și dacă se ajunge la concluzia că este necesară pentru educația școlară, să se stabilească și condițiile unui învățământ de calitate, nu ca cel de până în prezent, când modul în care se predă și învață este destul de precar, needucând și nerăspunzând corespunzător elevilor. Mai mult, stârnind numeroase controverse în rândul părinților, care consider inutilă și nenecesară prezența acestei discipline în procesul de învățământ obligatoriu.

Cu atât mai mult, o dezbaterea publică pe această temă important ar fi trebuit să clarifice toate aspectele controversate, luând în considerare multitudinea cultelor religioase din țara noastră, nu doar cele recunoscute oficial de către stat, dar să țină cont și de punctele de vedere obiective, pertinente ale societății civile, părinților față de oportunitatea predării acestei discipline în școli și a celorlalte lucruri care decurg din această realitate.

Dezbaterea publică ar fi fost și este necesară și pentru faptul că realitățile românești nu mai sunt nici cele de acum 70 de ani, când învățătura creștină era impusă de preoții ortodocși în școli, cu biblia într-o mână și cu bățul în cealaltă mână. Realitățile românești nu mai sunt nici măcar cele din anii comunismului, când religia era complet interzisă în școli, aceasta fiind învățată acasă, în familie, de către copii și rareori la biserică de la preoți. Atunci erau alte realități decât acum, iar în societatea românească nu existau atât de mulți trăitori proveniți din țări asiatice, africane, arabe. Iar înaintea comunismului și după, dar cu mari constrângeri, în țara noastră au existat doar două culte religioase principale: cultul ortodox și cultul Greco-catolic.

Dezbaterea publică este cu atât mai necesară astăzi pentru că realitatea ne arată o multitudine de culte religioase în România, unele mai nou apărute, culte recunoscute sau nerecunoscute ai căror adepți nu sunt doar români, maghiari, sași, ucraineni sau alte etnii conlocuitoare de secole în țara noastră, ci și adepți mai nou stabiliți pe meleagurile noaste, cum ar fi: arabi, chinezi, africani ori alți oameni proveniți din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. După părerea mea, dar și a altor concetățeni nu trebuie neglijate recent apărutele comunități musulmane sau chineze, chiar dacă nu ni se par chiar numeroase, dar ale căror drepturi religioase trebuie să le respectăm, ca oricărui cetățean roman, cum și ei trebuie să ni le respecte pe ale noastre.

În Europa de după căderea comunismului, au existat și continuă migrații de populații din Asia, din țările africane și cele musulmane. Aproape că nu mai există țară europeană în care să nu se fi încropit mai mult sau mai puțin, comunități de musulmani, de chinezi, al căror exod a cuprins și fostele state comuniste de pe bătrânul continent. Aceste comunități, inevitabil, au adus cu ele și propagat tot mai mult religii și confesiuni a căror prezență era mai mică în aceste țări, până la această migrație de populații.

Nici România n-a făcut excepție de la acest fenomen, valul de migranți asiatici, africani, din țările arabe ajungând și în țara noastră. Unii s-au stabilit aici, au devenit cetățeni români, o parte au întemeiat chiar familii mixte cu românii. Astfel, s-au propagat și s-a ajuns să avem comunități cu puternice culte, cum ar fi cultul musulman sau budist, dar și numeroase alte confesiuni, religii de tip nou la care au aderat și mulți români, care înainte erau ortodocși sau atei.

Au apărut și propovăduitorii de prin America sau alte țări, care, spre deosebire de preoții ortodocși, colindă satele și orașele românești, bat din ușă în ușă adăugând noi și numeroși prozeliți cultelor din care fac parte. Toate aceste noi culte, dintre care unele au reșit să fie recunoscute oficial de statul roman, altele așteptând momentul potrivit pentru a dobândi acest statut, constituie, fac parte din realitatea postcomunistă a României, lucru de care autoritățile ar trebui să țină cont.

Tocmai de aceea introducerea religiei în școli, cultele alese și cele nealese a fi învățate în unitățile de învățământ obligatoriu, trebuie să constituie o dezbatere public serioasă, care să ia în calcul toate aspectele și să ducă la hotărâri și judecăți de valoare, astfel încât să nu se creeze tensiuni, nemulțumiri și discriminare de natură religioasă, într-o societate tot mai pestriță și divizată.

În ciuda acestor realități evidente, Ministerul Educației continuă să perpetueze confuzia și nemulțumirea multor cetățeni în privința predării acestei discipline în școli. Astfel, recent, a dat curs pozitiv avizului privind realizarea de manuale școlare noi, pentru anul de învățământ ce va începe la toamnă, stabilind și criteriile după care vor fi făcute. Cu precizarea că acestea au fost convenite în urma consultărilor cu reprezentanții a 11 culte religioase recunoscute oficial în România. De menționat că manualele se adresează doar elevilor din clasele a I-a și a II-a și sunt prevăzute a fi realizate atât în forma clasică, cât și în format digital.

Recomandările principale pentru realizatorii și autorii de manual prevăd câteva criterii, cum ar fi: să se țină cont de corectitudinea conținutului științific, să aibă grijă ca informația să corespundă învățăturii bibliei, conținuturile să fie relevante experienței de viață a copiilor, să aibă o abordare didactică a conținutului, activitățile practice trebuie să-i învețe pe elevi să lucreze în echipă, etc.

Unul dintre criteriile importante privind realizarea manualelor prevede ca acestea să nu aibă un conținut denigrator în relația cu alte biserici și nu vor promova ostilitatea pe criterii religioase. În principiu, sună bine această recomandare, dar Ministerul Educației nu a luat în considerare faptul că s-ar putea stârni ostilitate din partea cultelor rămase pe dinafară la predarea religiei în școli. Dacă ne uităm pe lista celor 11 culte agreate pentru predare a religiilor proprii în unitățile de învățământ, constatăm că nu se regăsesc religii ale unor comunități importante în țara noastră, cum ar fi: arabii, evreii, chinezii.

Au fost lăsate pe dinafară religii importante ca religia iudaică, musulmană, budistă, cu toate că în România trăiesc destul de mulți adepți ai acestor culte, dar care s-ar putea simți lezați și discriminați de statul român pentru că spre deosebire de celelalte 11 culte agreate, ele nu au posibilitatea să-și educe copiii conform perceptelor proprii. Este un precedent periculos această discriminare, mai ales că avem exemplele negative de-a lungul timpului, când s-au iscat conflicte sângeroase în diverse țări ale lumii, având la bază criterii religioase.

Nemaivorbind de faptul că alături de cultele mari lăsate pe dinafara procesului educațional, în țara noastră trăiesc și oameni cu alte orientări religioase, cum ar fi zamolxienii de exemplu ori alți minoritari din acest punct de vedere, care ar putea fi nemulțumiți. Mai sunt și cei care s-au declarat atei și nu privesc cu ochi buni predarea religiei în școli.

Lăsând la o parte faptul că multe culte au fost discriminate, dacă tot ni se bagă pe gât religia în școli, considerată a fi un lucru bun de unii, inutilă sau opțională de alții, pierdere de vreme și o îndoctrinare religioasă de o calitate îndoielnică, obligatorie pentru elevi, să vedem totuși, ce ar presupune implementarea predării acestei discipline conform Ministerului Educației.

Până acum, în majoritatea școlilor din România s-a predat și se predă religia ortodoxă, este și firesc pentru că populația este în proporție de peste 80% potrivit estimărilor, ortodoxă. Cu începere din această toamnă, alături de cultul ortodox vor fi predate încă alte zece culte, dintre care două în limbile ucraineană și maghiară. Pentru acestea două sigur este nevoie de dascăli calificați, vorbitori de maghiară și ucraineană.

În primul rând, pentru toate religiile ce vor fi predate în școli sunt necesare manuale școlare fiecăreia dintre ele. Conform Ministerului Educației, potrivit legii, disciplina Religie trebuie să fie predată în școli numai de către personal calificat, abilitat, care să respecte protocoalele încheiate de această instituție cu cele 11 culte recunoscute oficial.

Dacă până în prezent, în cazul religiei ortodoxe a fost și este penurie de cadre didactice, școlile angajând cum au putut și de unde au găsit diverse personae, unele chiar necalificate și neabilitate pentru predarea religiei în școli, se pune întrebarea de unde o să apară până la toamnă, sute de profesori calificați să predea această disciplină elevilor? Pe ce bază și cum se vor selecționa și pregăti într-un timp atât de scurt, noii profesori de religie de către cele 11 culte recunoscute oficial?

În ce săli de curs și cum se va preda religia în clase unde există mai mulți elevi, aparținând diferitelor confesiuni, ținând cont și de faptul că în numeroase școli procesul de învățământ suferă din cauza spațiului insuficient? Suferă din cauza numărului insuficient de clase. Ce vor face elevii care aparțin altor confesiuni religioase în afara celor recunoscute și predate în școli, atunci când colegii lor au parte de învățătura religioasă și ei nu? Nu se vor simți discriminați în raport cu ceilalți?

Reprezentanţii Ministerului au explicat  că "aceste criterii sunt auxiliare şi menite să clarifice aspecte potenţial controversate din programa şcolară a materiei Religie". Criteriile au fost stabilite în urma discuţiilor purtate de Ministerul Educaţiei cu reprezentanţii cultelor care vor avea manuale.

După cum putem lesne constata, tratarea problemei predării Religiei în școli, cu mare ușurință din partea autorităților, prin norme făcute pe genunchi, cu heirupism, cu discriminare între culte, fără dezbatere publică, fără a se lua în calcul și ține cont de noile realități religioase din România, poate deveni un lucru periculos pentru viitor. Poate crea tensiuni în rândul cultelor, poate stârni nemulțumiri și reacții negative din partea populației. Mulți cetățenii își pun întrebarea dacă nu cumva ar trebui ca religia să fie învățată de copii în sânul cultului și confesiunii din care fac parte, ca fiecare biserică să se ocupe de adepții ei.

Nu ar trebui ca școala instituționalizată să se ocupe preponderant de învățământul științelor, artelor, materiei, iar religia, spiritualitatea să-și desfășoare propriul sistem educațional pentru fiecare cult în parte, fără nici o legătură cu școala? Poate ar fi mai firesc, mai normal ca religia să-și urmeze cursul ei, iar școala menirea ei. Ar exista mai multă normalitate într-o societate multireligioasă și multiculturală și, foarte important, ar elimina riscul tensiunilor interreligioase.