luni, mai 12, 2014

“România nu va reuşi să-şi rezolve problemele sociale fără asistenţi sociali şi fără servicii sociale de calitate”



“Nu avem un sistem de suport şi de prevenire a căderii în sărăcie. Dacă o persoană a pierdut locul de muncă şi are nevoie de suport pe o perioadă de 2-3 luni până reuşeşte să iasă din spaţiul de risc, nu are unde să apeleze.”


Interviu cu Ana Rădulescu, Conf. univ.dr. la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București  
Director General Asociația Pro A.S.

-Ce înseamnă profesia de asistent social, ţinând cont şi de faptul că mulţi români nu au auzit de această profesie, iar unii chiar o confundă cu asistenţii medicali sau cu postura de asistaţi sociali?

-Profesia de asistent social este legată direct de conceptul de schimbare, dar schimbarea văzută ca dezvoltare. Este o profesie care intervine când trecem prin schimbări, fie că vorbim de cazuri individuale, de familii, comunităţi sau de întreaga societate. Schimbările sociale şi economice generează două situaţii: pe de o parte, apar noi provocări cărora oamenii trebuie să le facă faţă şi noi probleme pe care trebuie să le soluţioneze pentru a-şi menţine nivelul de bunăstare socială; pe de altă parte, apar noi resurse şi oportunităţi care pot fi folosite în soluţionarea problemelor individuale şi comunitare. Asistentul social intervine exact la acest punct de întâlnire între cele două dimensiuni.

Sunt mai multe motive ce au generat astfel de confuzii din care aş menţiona două: pe de o parte, în România, deși avem asistenți sociali foarte bine pregătiți, nu sunt angajați în servicii; suntem încă în situaţia în care orice angajat al unui serviciu public, indiferent de pregătirea profesională, poate să preia responsabilităţile asistentului social. Pentru că aceste persoane nu au cunoştinţele şi competenţele necesare s-a creat un prejudiciu major de imagine profesiei de asistent social și a afectat nivelul de salarizare. Pe de altă parte, România nu a avut organizaţii de reprezentare profesională care să promoveze identitatea profesiei de asistent social.

Asistentul social nu este văzut ca specialistul pe care îl apelezi când ai de rezolvat o problemă socială. După 20 de ani în care avem asistenți sociali de profesie, trebuie să trecem de acest nivel de ignoranță în care confundăm asistentul social cu orice altă ocupație.

-Câtă nevoie are România de dezvoltarea domeniului Asistenţă Socială, mai ales că în unele state occidentale ţara noastră este percepută ca furnizoare de cazuri sociale în Europa?

-România nu va reuşi să-şi rezolve problemele sociale fără asistenţi sociali şi fără servicii sociale de suport, care să respecte calitatea. Fără aceste două elemente fundamentale, România continuă să crească grupul persoanelor care devin vulnerabile. Mă îndoiesc că țintele Strategiei 2020 vor fi posibile. Este ca şi cum am spune că vrem să găsim soluţii medicale în cazul unei epidemii de gripă cu ajutorul strungarilor. Fiecare specialist trebuie să facă munca pentru care a fost format, pregătit. Iar această pregătire trebuie să fie în raport de complexitatea activităţilor de muncă. Am auzit deseori persoane care afirmă că au învăţat în practică profesia de asistent social şi nu mai consideră că necesar să-şi asigure fundamentul teoretic și studiile universitare în domeniul asistenței sociale.

Este o problemă foarte mare pentru că este similară cu situaţia în care spun că învăţ medicină prin practică. Este motivul pentru care România a ajuns să fie cunoscută ca una dintre ţările cu cele mai multe probleme sociale. Nu avem asistenţi sociali angajaţi în toate serviciile de asistenţă socială, iar pe cei pe care îi avem nu îi susţinem pentru munca pe care trebuie să o facă. Am fost întrebată de către asistenţii sociali din alte ţări ce se întâmplă în România, pentru că românii cu care interacţionează ca beneficiari se confruntă cu probleme grave, au pierdut toate resursele şi nu au competenţele sociale, care să le ofere reuşită în integrarea socială.

Nu avem un sistem de suport şi de prevenire a căderii în sărăcie. 


Dacă o persoană a pierdut locul de muncă şi are nevoie de suport (şi nu mă refer doar la cel financiar) pe o perioadă de 2-3 luni până reuşeşte să iasă din spaţiul de risc, nu are unde să apeleze. Dacă ar fi susţinută în această perioadă cu informaţii, pregătire pentru a lua deciziile potrivite, suport pentru accesare de resurse, pregătire pentru îmbinarea responsabilităţilor de familie cu cele de muncă, pregătire pentru a reintra pe piața muncii, etc, atunci ar putea să-şi conserve resursele şi să nu cadă în zona sărăciei.

România a făcut schimbări majore legate de integrarea în UE şi  au apărut schimbarile legate de acordurile cu FMI şi criza economică. Cred că România ar trebui să înceapă să asigure oamenilor servicii de asistenţă socială de calitate oferite de către asistenţi sociali foarte bine pregătiţi. Fără suport profesional oamenii vor continua să îşi piardă bunurile, competenţele şi capacitatea de a se menţine activi în societate. Şi în loc să avem oameni activi social şi profesional care să contribuie la bugetul de stat, avem oameni pentru care trebuie să consumăm din bugetul de stat, dar care nu au siguranţa unei vieţi de calitate.

-Care sunt problemele acestui sector în ţara noastră?

-Avem atât de multe probleme, putem face o temă separată de discuţie. Dacă ne uităm la problemele beneficiarilor şi nivelul de excluziune socială atins, constați ce probleme are sistemul social care ar trebui să îi susţină. Sunt probleme specifice profesiri de asistent social şi probleme specifice sistemului serviciilor de asistenţă socială.

Dacă este să vorbim despre profesia de asistent social, m-aş referi la lipsa de reprezentare profesională, lipsa de voinţă politică pentru a recunoaşte, susţine şi investi într-o profesie care are ca scop să ofere suport şi pregătire oamenilor pentru a trece cu succes prin perioade de schimbare. Apoi salariile care uneori, ating nivelul de prestaţie socială şi condiţiile de muncă. În vizitele mele prin diferite primării, am întâlnit cazuri în care asistenţii personali sau asistenţii maternali au fost încadraţi ca asistenţi sociali. Nu mai vorbesc de cazurile în care persoane care deţin diplome în inginerie sau economie au fost numite în posturi de asistent social.

La nivel de sistem de asistenţă social, problema de fond este că singurul suport pe care îl oferim oamenilor se reduce la ajutoarele financiare sau materiale. Fiecare persoană care se confruntă cu probleme sociale ar trebuie să beneficieze de prestaţii şi servicii sociale de suport. Pentru asta însă, avem nevoie de servicii de asistenţă socială finanţate adecvat şi asistenţi sociali cărora să li se recunoască complexitatea muncii şi nevoia de formare continuă. Societatea se schimbă, problemele se schimbă, resursele se schimbă, oportunităţile se schimbă, aşa că şi asistentul social trebuie să se formeze continuu, pentru că are nevoie să-şi adapteze strategiile de intervenţie şi suport.

În 2014, Asociația Pro A.S, a facut un sondaj între asistenții sociali pentru a identifica problemele cu care se confruntă aceștia și am constatat: creșterea numărului de solicitări de servicii de suport și creșterea numărul de cazuri pentru un asistent social; asistenții sociali se confruntă cu stress și epuizare profesională, nu au fost suficient de pregătiți să reorienteze serviciile de suport în asistența socială pentru a răspunde noilor probleme generate de criză, se confruntă cu deteriorarea condițiilor de muncă, au venituri mici, iar ca urmare a crizei, au suferit tăieri de salarii, astfel că salariile asistenților sociali sunt uneori mai mici decât veniturile beneficiarilor; asistentii sociali nu beneficiază de sporuri legate de riscurile profesionale. Asistentii sociali nu beneficiază de cursuri de formare profesională relaționate cu tipul de activitate desfășurată la locul de muncă. Răspunsurile asistenților sociali spun multe despre problemele cu care ne confruntăm.

-Avem o legislaţie care reglementează asistenţa socială şi dacă da, cât de adecvată este aceasta la situaţia din România?

-Avem Legea 292/2011 privind asistenţa socială care face referire la servicii de asistenţă socială şi Legea 466/2004 care face referire la profesia de asistent social. Aceste legi arată cât de disfuncţională este relaţia dintre profesia de asistent social şi piaţa muncii. Nici una dintre legi nu îl protejează pe asistentul social pe piaţa muncii şi nici nu garantează servicii de calitate pentru persoanele care se confruntă cu dificultăţi. Ambele legi recunosc că activităţile de asistenţă socială pot fi realizate de către asistenţii sociali sau de către persoane cu atribuţii în asistenţă socială. Este ca şi cum aş spune că medicii sunt obligaţi să urmeze studii de medicină, dar atunci cand mergeţi la cabinetul medical este posibil să întâlniţi un medic sau un inginer care, deşi nu are studii în medicină, a preluat responsabilităţile medicului.

Nici eu nu accept să mi se spună că atunci când merg la serviciul de asistenţă social, pot să întâlnesc un asistent social sau un inginer care, deşi nu are studii în domeniu, a preluat responsabilităţile asistentului social. De aceea, asistenții sociali au simțit nevoia, anul trecut, să înființeze Asociația Pro A.S.

-Cine ar trebuie să beneficieze de serviciile unui asistent social?

-Profesia de asistent social este prezentă în punctul de interacţiune dintre om şi mediul lui de viaţă, dintre comunitate şi societatea în care aceasta trăieşte. Orice persoană care întâmpină dificultăţi în soluţionarea problemelor care le afectează viaţa socială, viaţa de familie şi viaţa profesională ar trebui să solicite suportul unui asistent social. Şi comunităţile sunt beneficiare de suportul asistentului social prin programele de dezvoltare comunitară sau prin proiecte adresate unor probleme sociale care afecteaza membrii comunităţii. Oricine se poate afla la un moment dat, în situaţia de a solicita ajutorul unui asistent social social, dar sunt din ce în ce mai rari în serviciile de asistenţă socială.


Legea asistenţei sociale din România permite primăriilor să numească pe post sau să delege o persoană, ce nu are studii în domeniu, dar care preia responsabilităţile asistentului social. Aici nu mai vorbim de asistenţă socială.


-Cât de calificaţi sunt asistenţii sociali, în special cei din mediul rural?

-Profesia de asistent social este una academic, ce asigură competenţele de bază pentru practica profesională. După finalizarea studiilor, însă, asistenţii sociali trebuie să beneficieze de programe de formare continuă şi de supervizare profesională care să le asigure performanţa în activitatea de muncă. În România avem asistenţi sociali foarte bine pregătiţi, dar şi asistenţi sociali care nu au avut posibilitatea să participe la schimburi de experinţă sau la programe de formare continuă.

Nu cred ca există diferenţe legate de urban – rural. Am întâlnit și în mediul rural asistenţi sociali pregătiţi, care furnizează servicii sociale de calitate. Depinde foarte mult de angajator şi de motivaţia personală de dezvoltare profesională. Dacă aş fi într-o altă ţară unde asistentul social este apreciat profesional, nu aş mai da un asemenea răspuns. Aş spune că fiecare asistent social este susţinut să participe la programe de formare, iar când asistentul social are de făcut intervenţii complexe şi are nevoie de support, poate face o asemenea solicitare către angajator.

Vorbim de situaţii diferite: când asistentul social este lăsat să-şi decidă nivelul de performanţă profesională şi nu este susţinut, dar nici nu este întrebat asupra a ceea ce poate face în interesul beneficiarilor (aşa cum este în România) şi situaţia în care asistentul social este important pentru calitatea serviciilor oferite de către angajator, iar angajatorul devine responsabil pentru asigurarea pregătiri asistenţilor sociali. Avem însă situaţia în care rareori, întâlnim asistenţi sociali angajaţi în serviciile publice din mediul rural. Revenim la problema de bază. Legea asistenţei sociale din România permite primăriilor să numească pe post sau să delege o persoană, ce nu are studii în domeniu, dar care preia responsabilităţile asistentului social. Aici nu mai vorbim de asistenţă socială. Nici nu este posibil.

-Există riscul ca la un moment dat, asistentul social să aibă la rândul său, nevoie de servicii de Asistenţă Socială? Dacă da, din ce cauze şi care sunt soluţiile rezolvării acestei probleme?

Sunt cazuri. Tot mai mult, asistentul social riscă, din cauza condiţiilor de muncă şi a salariilor mici, să ajungă în situaţia de a avea la rândul lui nevoie de asistenţă socială. Este trist pentru ţara unde specialistul care ar trebuie să asigure suport pentru a limita procesul de excluziune social, să ajungă chiar el să se confrunte cu forme de excluziune socială. Apar astfel de situații când salariul asistentului social nu îi asigură nici acoperirea nevoilor de bază. Şi mai rău, atunci când din cauza epuizării profesionale şi a lipsei de suport din partea angajatorului îşi pierde locul de muncă şi nu mai are resursele necesare pentru a se întoarce pe piaţa muncii. Sau atunci când, aşa cum se întâmplă în România, asistentul social este şomer de cum a finalizat studiile.

Intrarea pe piaţa muncii a unui asistent social nu este uşoară. De aceea, cei mai mulţi aleg alte domenii în care să lucreze. Investiţia în asistentul social este o investiţie în viitor. Aşa că ar trebui să investim în asistentul social: să îl protejăm pe piaţa muncii, să îi facilităm accesul la piaţa muncii după finalizarea studiilor, să îi oferim posibilitatea de formare continuă şi să îi asigurăm condiţii de muncă adecvate și mai ales să îi dăm autonomie în procesul de asistență. Dacă te gândeşti cât valorează un asistent social bine pregătit pentru oameni şi pentru comunitatea în care lucrează, atunci orice investiție nu este prea mult. 

-Câtă importanţă i se acordă acestui domeniu în ţările occidentale din partea statului comparativ cu România?

-Aţi auzit de situaţii în care, în ultimii ani, Ministerul Muncii a invitat asistenţii sociali la discuţii şi consultări pentru a găsi soluţii la problemele sociale? Federația Internațională a Asistenților Sociali (IFSW) a organizat la Lisabona, în decembrie 2013, o întâlnire a asociațiilor asistenților sociali pentru a discuta răspunsul profesiei de asistent social la consecințele generate de criza economică. La această întâlnire a fost invitată și Asociația Pro A.S. (asociație de reprezentare profesională). În urma raportărilor am constatat că România a fost singura țară prezentă în care nu au avut loc dezbateri și discuții pe tema răspunsului profesiei de asisten social la consecințele crizei.

 Nu au fost întâlniri și dezbateri publice cu Ministrul Muncii pe această temă.
Administraţiilor publice ar trebui să li se ceară să îşi justifice deciziile luate şi să urmeze un proces serios de consultare. Dar pentru asta trebuie să ai organizaţii profesionale puternice. Diferenţa dintre România şi celelalte state UE (fără să includ Bulgaria), este faptul că în acele țări asistenţii sociali s-au unit în asociații profesionale puternice şi pledează pentru ei şi pentru beneficiarii lor. Iar acţiunile lor sunt puternice.Chiar și asistenţii sociali din Grecia au reacţionat public internaţional, faţă de reducerea numărului de servicii sociale. De altfel, acesta este unul din rolurile asistentului social: să promoveze schimbările sociale necesare, să atentioneze și să vină cu soluții la situaţiile care crează riscuri de excluziune socială.

Vă dau un exemplu: dacă în anul 2011 s-ar fi întâmplat într-o altă ţară din UE să fie stipulat într-o lege a asistenţei sociale faptul că responsabilităţile asistentului social pot fi realizate şi de către persoane fără studii universitare în domeniu, așa cum s-a întâmplat în România, aţi fi văzut proteste în stradă organizate de către asociațiile asistenților sociali. În România nu au existat nici măcar reacţii publice faţă de această situaţie. Un alt exemplu: anul acesta, Ministerul Muncii a luat decizia de a înlocui asistentul social cu studii medii cu tehnician asistenţă socială.

Sunt consecințe majore pentru profesia de asistent social și calitatea serviciilor sociale. Asistenţii sociali din România nici măcar nu ştiu de acestă decizie. Nu a existat nici un fel de consultare publică și transparență. De altfel, nici nu ştim dacă a fost o decizie a Ministerului Muncii sau a fost o propunere a Colegiului Asistenţilor Sociali. Cum nu am văzut o reacţie publică a Colegiului faţă de această decizie, putem să înţelegem că acesta este de acord cu acţiunea Ministerului. Un alt exemplu: în 2011, Colegiul Asistenţilor Sociali a luat decizia să ofere recunoaştere şi drept de practică în domeniul asistenţei sociale persoanelor care au finalizat studii în alte domenii (de la inginerie, până la economie) şi au parcurs un curs postuniversitar în domeniul asistenţei sociale. Este o decizie care a afectat major identitatea profesiei de asistent social. Dar, nu a existat nici un proces de consultare.

În acest caz au existat reacţii ale asistenţilor sociali, dar nu atât de puternice cât să schimbe decizia Colegiului. Diferenţa dintre România şi alte ţări este aceea că în alte ţări asistenţii sociali nu ar permite decizii fără un proces de consultare. În nici un caz, nu ar accepta decizii care afectează profesia de asistent social pe piața muncii. Ar reacționa atât școlile de asistență socială care formează asistenții sociali, cât și organizațiile profesionale. Dar, pentru asemenea reacţii trebuie să ai organizaţii de reprezentare profesională a asistenților sociali, care să fie interesate pe de o parte de situaţia asistenţilor sociali, dar și de calitatea serviciilor sociale de suport. 

-Pot fi accesate fonduri europene pentru dezvoltarea acestui segment de servicii în ţara noastră?

-Da. POSDRU a inclus linii de finanţare pentru dezvoltarea de servicii şi pentru formarea asistenţilor sociali. Dar aceste proiecte nu se văd nici în calitatea serviciilor şi nici în îmbunătăţirea situației asistentului social. Chiar Colegiul Asistenților Sociali a avut proiecte strategice cu foarte mulți bani europeni; unul dintre proiecte a vizat chiar domeniul profesiilor, dar nu s-a văzut nici o investiție în profesia de asistent social. Nu ar fi trebuit să vedem și noi o schimbare (în sensul de dezvoltare) după investiții de milioane de euro? Sperăm în următoarea perioadă de programare să avem mai multe posibilităţi și proiecte de calitate. Asociaţia Pro A.S. a contactat Ministerul Fondurilor Europene şi a trimis un set de propuneri, care ţintesc serviciile sociale şi formarea asistenţilor sociali. Linii de finanţare sunt, dar mai este necesar să existe şi proiecte de calitate care să asigure sustenabilitatea.  

-Vă mulțumesc și vă doresc succes!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu