Completul 7, 5, 3...arestaţi trebuie să trăiască!

În ultima vreme, au început să curgă reţinerile, arestările sau condamnările unor înalţi funcţionari din Justiţia română şi nu numai. Aproape saptamânal, sunt date comunicate, ştiri cu judecători, procurori, avocaţi sau alţi demnitari ai statului român pe numele cărora s-au emis mandate de reţinere, arestare sau au fost condamnaţi sub acuzaţii de trafic de influenţă, luare de mită, fals, uz de fals ori alte infracţiuni prevăzute în Codul Penal. Astfel de ştiri constituie premiere pentru România, dacă ne uităm la ritmul şi numărul lor în creştere parcă, de la lună la lună. Ca cetăţean din mulţime, sunt surprins şi aproape neîncrezător în acelaşi timp, de faptul că infracţiuni de corupţie grave sunt atacate puternic, chiar dacă, sunt sigur, în raport cu realitatea şi dimensiunea corupţiei din ţara noastră, pare a fi o picătură într-un ocean. Dar tot este ceva decât nimic. Măcar de ar continua direcţia pozitivă pe care pare să o fi apucat Justiţia română, fără să ne facem prea multe iluzii însă, deoarece mai este mult până departe. Interesele mafiote, de grup, individuale, corupţia, caracatiţa care au cuprins societatea românească sunt încă foarte puternice, prezente şi făcând jocurile în cele mai importante domenii de activitate: economică, politică, socială. În toate structurile importante care pot fi manipulate, controlate, corupte la toate nivelurile, în educaţie, sănătate... Numai dacă ne uităm, ca simpli cetăţeni, la mulţi aleşi penali în parlament, demnitari urcaţi pe diferite fotolii de conducere mai mult sau mai puţin pregătiţi, dar de unde pot servi cât pot mai bine interesele mafiote. Cu toate acestea, dacă lucrurile vor continua, în ciuda oricăror piedici, de orice natură, să evolueze în sens pozitiv nu putem să nu ne gândim că până la expirarea actualeleor mandate parlamentare şi după, mulţi dintre aleşii actuali se vor găsi în boxa acuzaţilor de fapte de corupţie. Problema corupţiei din România este o preocupare nu doar a marilor puteri din UE sau a SUA, ci începe să se vadă în rezultate şi din partea organelor abilitate din ţara noastră, menite să o combată. Se observă cât de cât, un uşor progres al justiţiei în atacul marii corupţii, chiar din sistemul propriu. De la nivel declarativ încep să se îndrepte lucrurile şi în plan faptic, acestea fiind demonstrate de condamnările unor foşti miniştri, judecători, procurori implicaţi în fapte de corupţie. Până şi actualul premier, prin corpul de control pe care îl are la dispoziţie, a înaintat DNA 21 de sesizări, în urma cărora această instituţie a început cercetări şi a deschis dosare penale. Recent, chiar şi înalţi funcţionari din mamutul RADET au fost luaţi în colimator de DNA şi cercetaţi pentru fapte de corupţie.În sistemul de sănătate s+au produs descinderi, cercetari, reţineri şi întocmire de dosare penale. Chiar şi SRI, prin vocea directorului său George Maior, a anunţat că „Problema corupţiei în administraţie, în justiţie a rămas o prioritate. Transmitem informaţii parchetelor pe această dimensiune. Anticipăm, pentru 2013, creşterea acestor riscuri în intensitate”-a mai avertizat şeful SRI. De asemenea, preşedintele Traian Băsescu a declarat recent, că a avut discuţii cu unii politicieni, care i-ar fi sugerat anumite negocieri pe diverse dosare. Corupţia în România continuă să fie extrem de puternică, iar suspiciunile de corupţie, ca să nu zic faptele, dosarele, acţiunile mai mult sau mai puţin la vedere, sunt la ordinea zilei. Dacă un cetăţean oarecare are curiozitatea să se uite pe declaraţiile de avere ale unor demnitari sau magistraţi ori funcţionari ai statului este imposibil să nu-şi pună întrebări de genul-De unde au atâţia bani, vile de lux, case de vacanţă, terenuri, autoturisme de lux, bijuterii? Când au avut timp să strângă atâta avere şi cum au făcut, că din muncă cinstită mulţi români ajung să facă foamea, unii dintre ei mai naivi, ca să nu zic altfel, devenind mase de manevră pentru obţinerea voturilor mult râvnite de intrare în Parlament, în administraţia locală. Păi cum să ajungă sus, în funcţii, altfel, indivizi suspecţi sau chiar condamnaţi pentru fapte de corupţie să facă legile în Parlament, când ei pe lângă că sunt penali, habar nu au cu ce se manâncă politica, nu ştiu cum funcţionează mecanismele de elaborare a legilor, nu cunosc domeniile de activitate pentru care trebuie să legifereze. Ce aşteptări să aibă cetăţenii, opinia publică, votanţii de la aceşti parlamentari, mulţi dintre ei votaţi chiar de către cei care îi contestă acum. Uitându-mă, întâmplător, pe site-ul oficial al Justiţiei, deschizând o listă de şedinţe a unei judecătorii de provincie nu am putut să nu rămân uimit de anunţurile publice de genul „Completul cu 7 arestaţi; Completul cu 5 arestaţi”. Privind şi câteva declaraţii de avere ale magistraţilor, unde impresionează unele averi ale unor magistraţi mai strângători, aproape de neimaginat pentru simpli truditori-votanţi de seara până dimineaţa- pentru supravieţuirea lor şi a familiilor lor, coroborând aceste averi cu ultimele arestări şi condamnări ale unor judecători corupţi nu poţi să nu te gândeşti, să nu aştepţi ca pe viitor alţi magistraţi corupţi să apară în faţa completelor de „n” arestaţi. Dacă lucrurile vor continua şi vor fi lăsate să se mişte corect în direcţia unui act de justiţie drept, imparţial, este imposibil ca pe viitor, în viitorul apropiat să nu mai aflăm de cercetarea, reţinerea, arestarea sau condamnarea unor magistraţi, procurori, demnitari sau alţi înalţi funcţionari publici pentru fapte de corupţie. Aşteptăm ştiri proaspete în acest sens, Justiţia română dând mici semne de resuscitare, în ciuda faptului că se dau bătălii extraordinare, la niveluri înalte pentru controlul ei. Bătălia pentru o justiţie dreaptă este la început, important este ca aceasta să şi continuie. Recent, în Republica Moldova, la Chişinău, conform siteului Unimedia, pe străzi au fost afişate panouri cu chipurile celor mai corupţi judecători din această ţară. Ce s-ar întâmpla dacă şi în România cineva ar afişa public fotografii cu cei mai corupţi magistraţi români?

Piaţa noastră oferă din belşug Junk food calitatea „I”-a pentru consumatorii români categoria a III-a!!! Mâncarea proastă ne omoară cu zile!

Periculos de real,

Piaţa noastră oferă din belşug Junk food calitatea „I”-a pentru consumatorii români categoria a III-a!!!

Mâncarea proastă ne omoară cu zile!

Ne aflăm în plin scandal al industriei alimentare româneşti acuzată că produce materii prime sau alimente procesate necorespunzător din punct de vedere calitativ, substitute, sau periculoase pentru consumatorii europeni „atacaţi” periculos de puiul, curcanul, porcul, vita, calul sau laptele româneşti. Scandalul se ţine scai de capul autorităţilor româneşti, de câteva săptămâni, blocând practic exporturile de profil ale României în Occident.

Pentru stingerea scandalului în ţară, autorităţile şi producătorii au deschis tot felul de proceduri de control, verificări, destituiri, măsuri, culminând cu tot felul de declaraţii care mai de care mai bombastice, începând de la faptul că acuzele la adresa alimentelor româneşti sunt făcături ale concurenţei internaţionale neloiale şi culminând cu afirmaţiile celor din fruntea agriculturii, precum că „toate produsele alimentare aflate pe piaţa românească sunt foarte bune”!

Realitatea îi contrazice, însă, pe aceşti iresponsabili pentru că, lăsând la o parte alimentele care mergeau înainte de aceste sandaluri sau mai merg şi acum pe pieţe occidentale, piaţa românească geme şi vinde din plin produse de proastă calitate. Neconformă şi periculoasă pentru viaţa şi sănătatea consumatorilor români sau de aiurea, care stau sau se află în tranzit prin ţara noastră.

Să aruncăm o privire la oferta alimentară de pe piaţa românească, în special pe rafturile marilor hipermarketuri, supermarketuri, marketuri unde abundă produsele aşa zis internaţionale. Acestea, alături de cele româneşti constituie baza de aprovizionare a populaţiei, exceptând pieţele agroalimentare unde se mai găsesc, tot mai puţin, fructe, legume şi alte alimente de provenienţă ţărănească.

Dacă se raportează la scandalul industriei alimentare româneşti ale cărei produse sunt considerate periculoase pentru consumatorii occidentali, consumatorii români ar trebui să se considere discriminaţi.

Multitudinea, diversitatea, belşugul, hiperofertele de alimente provenite din import nu sunt cu nimic mai prejos decât alimentele româneşti destinate exportului. Poate sunt chiar mai periculoase şi mai proaste calitativ, dar românii sigur sunt consideraţi consumatori de mâna a treia dacă importatorii aduc şi pun pe piaţă atât de multe alimente neconforme legislaţiei europene în domeniu. Ni le şi vând fără probleme pentru ei, ci pentru noi.

Care sunt aceste alimente sau produse alimentare de import sau internaţionale cum pompos mai sunt denumite, le ştim cu toţii. Foarte mulţi le şi cumpărăm, chiar dacă suntem conştienţi de pericolul reprezentat de consumul acestora.

Banalul cartof de exemplu, l-am văzut deunăzi într-un mare lanţ de hipermarketuri bucureştene. Cartoful de import care poartă originea a diferite ţări, după provenienţă: Germania, Austria, Franţa, Polonia, SUA... Cât o nucă de mare sau mai mare puţin, cu forme neregulate, neconforme consumului uman conform legislaţiei în vigoare, plin de pămând şi de bube este comercializat cu inscrpţia „Cartofi calitatea a I-a”. De multe ori lipseşte indicaţia ţării de origine. Preţurile pentru o astfel de calitate nu sunt mici, cum se laudă comerciantul în clipuri şi pliante publicitare.

În timp ce la noi se vând cartofi de tip junk food, din import, această calitate în Germania sau Austria este considerată inferioară şi destinată consumului animal, nu uman.Doar că sunt vânduţi cu circa 0, 40-0, 50 bani pe kilogram românilor, en-gross, şi ajunge la preţuride la 1,5 la 2, 2, 5 lei pe kilogram în hipermarketuri. Cei care aud astfel de produse în România plătesc mai mult pe transport decât pe marfă, iar profitul este destul de consistent. Pentru ei merită, pentru consumatori nu. Tranzacţiile cu cartofi pentru animale, dar cumpăraţi pentru oameni se fac şi pe siteurile agricole de profil pentru cine nu ştie.

Cartofii româneşti buni, gustoşi, calitatea a I-a cu adevărat se mai găsesc doar în pielele agroalimentare sau putrezesc cu sutele de tone în beciurile producătorilor pentru că nu au cui să îi vândă.

Zilele trecute, însuşi ministrul Justiţiei din Turcia, aflat în vizită oficială în România, la sediul Ministerului Agriculturii, i-a solicitat ministrului român al agriculturii „rezolvarea problemei controalelor amănunţite la care sunt supuse toate transporturile provenind din Turcia la produsele de origine vegetală, mai exact fructe şi legume, subliniind faptul că acestea sunt produse perisabile”!!!

Cum, nu ştiţi ce legătură are justiţia din Turcia cu exportul legumelor şi fructelor turceşti în România? Să încercăm să ne dezmeticim puţin. Păi, peste jumătate din legumele şi fructele de import din piaţa noastră provin din Turcia şi în nenumărate rânduri, numai aunci când sau făcut controale şi analize, adică în foarte puţine cazuri, au fost dovedite a avea deficienţe de calitate şi au prezentat un conţinut de pesticide peste limita admisă de lege. Adică foarte periculos pentru sănătatea noastră. Recent, au fost controale intense ale autorităţilor române asupra legumelor şi fructelor turceşti, iar rezultatele n-au fost deloc pe placul turcilor.

Aceasta pe lângă faptul că la controalele efectuate la comercianţii finali au mai fost depistate numeroase deficienţe, începând de la provenienţa mărfurilor şi ajungându-se până la informarea incorectă a consumatorilor.

La informarea incorectă a consumatorilor, marile hipermarketuri şi supermarketuri sunt cele mai tari. La foarte multe produse alimentare, atunci când căutăm pe ambalaj numele şi adresa producătorului...ioc!...găsim doar informaţia de genul „produs pentru...” şi urmează numele beneficiarului. Dacă un consumator sau altul vrrea să ştie numele producătorului real al acelui produs n-are de unde. Pe etichetă nu scrie. Dacă acel produs prezintă deficienţe de calitate sau altă natură i-al pe producător de nu ştiu unde!

Unde sunt autorităţile româneşti de control care să verifice aceste lucruri sau poate că ştiu de deficienţe şi nu se bagă, ori nu pot să se bage pentru că aşa au ordin de sus. Un lucru este clar producătorii, distribuitorii şi comercianţii occidentali care au afaceri şi fac bani în România consideră cetăţenii români consumatori de categoria a III-a, din moment ce ne bagă pe gât mâncare neconformă, periculoasă pe care evită să o comercializeze în ţările lor de baştină.

În loc de concluzie să vedem care produse alimentare sunt mai periculoase pentru consumatori: produsele româneşti-carnea de pui, vită, curcan, porc, laptele sau brânzeturile-care ajung sau ajungeau pe piaţa occidentală sau legumele-fructele ori produsele internaţionale ce au invadat piaţa românească.

Dacă întradevăr exista un război al producătorilor români cu distribuitorii şi comercianţii străini de junk food, pe lângă pierderile inerente din industria de profil, cei mai expuşi sunt consumatorii.

Consumatorii români sunt consideraţi consumatori de categoria a III-a, care trebuie să cumpere şi să consume orice aliment de tip junk food, conform afaceriştilor străini care fac bani cu nemiluita pe spinarea amărâţilor de români. Şi tot ei ţipă, în timp ce autorităţile române în loc să acţioneze şi să scoată de pe piaţă gunoaiele alimentare, dau din colţ în colţ, căutând ţapi ispăşitori.

Paul Stan

Războiul câinilor comunitari cu oamenii

PERICOL public- Câinii turbaţi atacă Bucureştiul În atenţia autorităţilor îndrituite: “Legea” câinilor urbani, europeni şi un nou sport extrem ar revitaliza bugetul şi imaginea Capitalei. Sutele, miile sau zecile de mii de câini fără stapân, conform recensamântului în premieră, al Autorităţii pentru Supravegherea Animalelor, sau sute de mii de câini comunitari nenumăraţi, după părerea multor bucureşteni, pun în peircol viaţa oamenilor din Bucureşti. Agresivi, posibil turbaţi, mai puţini paşnici, jigăriţi, înraiţi, bolnavi, înmulţiţi parcă peste noapte după o iarnă blândă, iubiţi sau urâţi, câinii comunitari au ajuns să atace şi ziua şi noaptea oamenii, punându-le sănătatea şi viaţa în pericol. Protectorii şi profitorii de pe urma acestor câini fără stăpân, deveniţi pe zi ce trece un pericol public tot mai mare, pot face “excursii” la Spitalul de Boli Infecţioase “Matei Balş”, unde la camera de garda, atât la adulţi cât şi la copii, este un dute-vino, mai ceva ca la gară, al copiilor sau adulţilor cazuţi victime acestor câini agresivi-turbaţi, scăpaţi de sub control. Victime care vin la spital pentru ajutorul de urgenţă-vaccinarea anti tetanos şi anti rabică- precum şi pentru continuarea acestor tratamente care durează până la două săptămâni de la data ataculi canin. Astfel, victimele haitelor de câini din Bucureşti sunt afectate nu doar fizic şi psihic, ci şi pe plan profesional, dar şi în viaţa socială. Mai mult, în special copii, dar şi unii adulţi rămân cu sechele toată viaţa, neputând uita atacul fiarelor urbane. Nenorocirea este că numărul victimelor canine este în creştere, nicidecum în scădere şi, din păcate, nu toţi cei atacaţi merg la spital pentru ajutor medical, ignorând leziunile ce le pun sănătatea şi viaţa în pericol. Din cauza faptului că în ultima vreme, câinii urbani nu doar că sau înmulţit fără număr, nimeni nu-i poate număra, recensământul Autorităţii pentru Supravegherea Animalelor nefiind credibil nici pentru cei care l-au anunţat, ci au devenit şi foarte agresivi, unii fiind bolnavi, turbaţi, purtători de boli, conflictul dintre aceste patrupede şi victimele lor s-a acutizat. Acest conflict tinde să devină un adevărat război de care pe care, deoarece autorităţile menite să rezolve problema sunt ca şi inexistente. Faptic. În aceste condiţii, victimele directe sau colaterale ale câinilor fără stăpân, pentru a-şi proteja copii sau propria persoană, tind să ia măsuri radicale împotriva acestui pericol public. Chiar cu riscul de a fi traşi la răspundere, ulterior, pentru faptele lor, dar sunt obligaţi să-şi apere integritatea fizic şi viaţa în faţa atacurilor canine. Este autoapărare. Cât priveşte autorităţile care trebuie să rezolve această problemă din toate punctele de vedere, începând de la legislaţie şi până la punerea ei în practică, în teren a acesteia, lucrurile bat pasul pe loc. În afară de acest recensământ foarte puţin veridic, care nu aduce şi măsurile necesare ce se impun, singura stire aparent pozitivă este că Senatul a adoptat un proiect legislativ, prin care câinii fără stăpân vor fi eutanasiaţi doar dacă vor fi declaraţi bolnavi de către veterinari. Un fâs şi o bătaie de joc mai mare la adresa Bucureştiului, capitală europeană, nici că se putea. Campania electorală pentru Primăria Capitalei s-a încheiat demult, s-au ales invinşii şi învingătorii. Cu toţii au avut în campania electorală, iar învingătorii şi în program, ca punct important rezolvarea problemei câinilor comunitari. Alegerile au trecut, aleşii au uitat de problema haitelor de câini urbani şi mai ales de protejarea sănătăţii şi vieţii bucureştenilor şi a persoanelor aflate în tranzit prin oraş, victime sau potenţiale victime ale patrupedelor. Pe seama acestor animale nevinovate în fond, responsabilitatea revenind aleşilor, se fac însă, afaceri cu profituri deloc de neglijat, care vor ca problema câinilor să fie gestionată doar în măsura intereselor lor. Cât priveşte victimele sau potenţialele victime ale câinilor comunitari, urbani, europeni, că maidanezi nu le pot spune, acestora nu le rămâne decât să fie cât mai vigilenţi, să-şi apere copii, familiile, pe ei înşişi de atacurile patrupedelor care au fost lăsate să facă legea în Bucureşti şi nu numai. Să se războiască pentru viaţa lor, dacă pot şi dacă vor cu morile de vânt şi cu duşmanii canini agresivi şi turbaţi. Deocamdată, sunt victime şi potenţiale victime. Capitala europeană a României de azi poate fi campioană mondială la numărul mare al câinilor fără stăpân. Primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, ar putea include în partea turistică a oraşului şi o ofertă destinată turiştilor străini iubitori de sporturi extreme. Bătaia sau alergatul pe stradă cu patrupedele bucureştene de fundul pantalonilor. Am fi unici în lume cu acest nou sport, ce numai spaniolii să se alerge cu taurii pe străzi. Alergatul şi războiul câinilor cu locuitorii şi turiştii ar putea fi şi sport olimpic, ar contribui la bugetul şi imaginea Bucureştiului. Şi am fi şi unici în lume. Şi aşa cred că suntem unici în lume, dacă ne aducem aminte că un om de afaceri japonez a fost omorât de câini chiar în faţa Guvernului României! Paul Stan