miercuri, iulie 31, 2013

Soldații de teracotă bătuți de aurul dacic. Nu știm să ne prețuim cultura, valorificăm chinezăriile!!!

Cum au fost bătuți soldații de teracotă de aurul dacilor? S-a întâmplat recent, timp de trei luni la București. Din luna mai și până la sfârșitul lui iulie, Muzeul Național de Istorie a prezentat expoziția-eveniment „ Comorile Chinei”, care cuprinde 101 seturi de artefacte. Printre exponatele s-au numărat și câțiva soldați din celebra armată de teracotă a împăratului Qin Shi Huang, ceea ce a prilejuit o premieră pentru România. Soldaţi de teracotă
Această expoziție-eveniment a constituit un bun prilej de mediatizare excesivă de-a lungul celor trei luni cât au fost expuse în țara noastră, pe toate canalele media românești. La prima vedere, pentru cine nu a reușit să vadă “Comorile Chinei”, pare un lucru extraordinar, mai ales că a fost vorba de un act de cultură în premieră, în România. Mediatizarea a fost de bun augur, atrăgând mii de vizitatori la Muzeul Național de Istorie, ceea ce nu cred că s-a întâmplat de mult timp, iar acest lucru este cu atât mai important cu cât majoritatea au fost tineri. În același timp cu prezentarea artefactelor chinezești, în prețul aceluiaș bilet, de lăudat organizatorii pentru acest aspect important, vizitatorii au putut vedea și expozițiile “Tezaur istoric” și “Lapidarium-Copia Columnei lui Traian”. Două expoziții extreme de valoroase și importante de văzut pentru istoria și valoarea culturii românești. Din păcate, aceste două expoziții nu au beneficiat de o prezentare media și de o publicitate de aproape nici un fel. Cu toate acestea, istoria românilor a beneficat indirect, de reclama puternică făcută soldaților de teracotă, pentru că cine a fost să vadă armata chineză a putut să admire și aurul dacilor sau scenele istorice înfățișate pe copia Columnei lui Traian. La o simplă căutare pe internet, nu am văzut ca media românească să prezinte, cât de puțin, și cele două expoziții cu caracter istoric pentru țara noastră. În presa noastră au existat doar soldații de teracotă, dar cu toate acestea, vizitatorii au avut surpriza să poată vedea ceva și din comorile României, nu doar ale Chinei. Și n-au fost deloc dezamăgiți de ceea ce au văzut reprezentând istoria națională, poate și sigur, mulți au fost surprinși de excesiv de mediatizata comoară chinezească adusă la București. Bucureșteni în special, dar și străini aflați în tranzit prin Capitală, au luat cu asalt Muzeul de Istorie până în ultima zi, 30 iulie, să vadă armata de teracotă a defunctului împărat chinez. În ultima zi de expoziție am reușit să merg și eu dornic să-i văd pe militarii de teracotă chinezi. Entuziasmul și interesul meu, ca și al sutelor de vizitatori dornici să vadă această armată chineză, au fost înlocuite cu dezamăgirea, după turul și vederea “Comorilor Chinei”, așa cum a fost această expoziție prezentată pompos de organizatori și de presă. Printre cele 101 seturi de artefacte chinezești doar câteva făceau parte din celebra armată de teracotă a împăratului Qin Shi Huang, mai precis patru militari, între care ca piesă de rezistență un vizitiu și un cal. Atât. În rest, mult lăudatele comori chinezești au fost reprezentate de chinezării, ca să zic așa, fără nici un fel de intenție de a leza marea țară prietenă China. Chinezării parte a obiectelor de cult, vase culinare din diferite epoci, olane, capace de olane, perne ale nu știu căror case imperial, piese de jad, ceasuri. Interesante, dar cam atât. De aici și până a fi prezentate ca marile comori chinezești mi s-a părut cam lung drumul, după părerea mea. Cred că au fost așa, un surogat, pentru publicul românesc și că adevăratele obiecte reprezentative pentru cultura chineză nu au avut intenția să fie prezentate la București. Ca să fac o comparaţie un pic forţată, ar fi ca atunci când un şef de guvern roman s-a întors de la marele zid chinezesc cu sacul plin de promisiuni de mari investiţii economice, când de fapt, era vorba doar de nişte politeţuri de cicumstanţă ale conducătorilor chinezi. Revenind la oile noastre, am constatat că din păcate și din fericire în același timp, vizitatorii dezamăgiți de armata de teracotă au avut prilejul și au fost încântați să vadă “Tezaurul istoric al României” și copia “Columnei lui Traian”, cele două expoziţii de interes naţional, nemediatizate, dar de o valoare inestimabilă pentru cultura românească. Am spus din păcate deoarece vizitatorii care au pierdut prea mult timp în căutarea soldaților de teracotă, n-au mai avut suficient cât și-ar fi dorit pentru a vedea o mică parte din comorile României. Iar valoarea, frumusețea și importanța inestimabilă a celor două expoziții, am văzut cu ochii mei, au reprezentat o atracție magnetică și un interes imens nu doar din partea românilor ce le-au văzut, ci și din partea străinilor, cu mult mai mare față de artefactele chinezești. Brăţări dacice
În special obiectele din tezaur, unde brățările dacice, obiectele înjumătățite ale “Cloștii cu pui de aur” de la Pietroasele, coroanele de aur sau coroana din oțel a regelui Ferdianand, făurită din tunul turcesc capturat la Plevna, au constituit și constituie atracții irezistibile. La fel și alte obiecte de mare valoare, cum ar fi sceptrele ce au aparținut regilor României, chiar și caseta de argint în care a fost păstrată inima reginei Maria. Obiectele din cadrul acestei expoziții sunt doar o mică parte a tezaurului românesc, deoarece, se știe, cele mai valoroase piese sunt “păstrate” la Moscova de ruși, să nu cumva să ni le fure cineva. Coroana de oţel a regelui Ferdinand făurită dintr-un tun turcesc capturat la Plevna
Cu toate acestea, în contradicție cu lipsa publicității, în comparție cu soldații de teracotă, “Tezaurul istoric” s-a bucurat de mult mai mare succes decât “Comorile Chinei”. Aurul dacic a bătut armata de teracotă chineză. Obiect de tezaur princiar
La fel si expoziţia “Lapidarium-Copia Columnei lui Traian”, care constituie şi poate fi o lecţie de istorie adevărată în special pentru tineri şi copii, dacă ar avea parte de o prezentare adecvată în presă. Chiar am văzut părinţi cu micuţi de şcoală sau grădiniţă de mână, arătându-le şi explicându-le scenele istorice reprezentate pe columnă. Sunt sigur că mulţi dintre românii care au văzut cele două expoziţii româneşti sau au auzit de ele şi-ar dori să le poată vedea pe îndelete, pentru că chiar merită şi trebuie vizionate cum se cuvine, nu ca un apendice la nişte artefacte chinezeşti. Coroana reginei Maria
Din păcate, nu ştim să ne prezentăm şi valorificăm cultura naţională, în schimb o facem excesiv pentru alte popoare, chiar dacă uneori, cum s-a întâmplat cu soldaţii de teracotă, sunt mai mult s-au mai puţin valoroase şi semnificative pentru români. Ar trebui ca reprezentanţii, responsabilii de imaginea şi cultura naţională, împreună cu media, să prezinte mult mai mult şi mai bine valorile româneşti, atât în ţară cât şi în străinătate. Pocal dacic
Cred că în speţă, cele două expoziţii româneşti de la Muzeul Naţional de Istorie, “Tezaurul istoric” şi “Lapidarium-Copia columnei lui Traian” ar trebui continuate, dar cu o mai mare mediatizare şi publicitate care să-i anunţe şi atragă pe vizitatori.

miercuri, iulie 24, 2013

“Marile realizări” ale primarilor bucureşteni

Un “defect” profesional este să mă mai uit din când în când, pe diverse site-uri de interes public, pentru a mai vedea ce şi cum îşi defăşoară şi autoprezintă activitatea instituţiile cheltuitoare ale banului public. Recunosc, fac această trecere în revistă pentru o mai bună documentare şi informare proprie, dar şi în căutare de subiecte jurnalistice. De multe ori, sunt surprins de ceea ce publică pe site unele instituţii publice, scoţând în evidenţă, în special, “marile realizări”, întotdeauna motivate în” interesul public”, înfăptuite de edilul Cutare sau Cutare. De preşedintele, ministrul, directorul, parlamentarul X ori Y! Printre aceste căutări, am în vizor cu predilecţie administraţiile locale, în special cele bucureştene, convins că primarii aleşi nu pot rezista să nu-şi laude , cotidian, dacă se poate, iniţiativele, proiectele, ideile şi, aţi ghicit, “marile înfăptuiri”. Toate sunt făcute şi prezentate numai şi doar în interesul cetăţeanului mânuitor de ştampilă electorală şi contribuabil la bugetele locale. Spre binele nostru, dar şi pentru fala şi interesul edililor. Să vedem cu ce se mai laudă unii dintre maxi şi auto mediatizaţii primari ai capitalei noastre europene, Bucureşti. Precizez că aici mă refer numai la ştirile de pe site-urile instituţiilor, nu şi din revistele sau fiţuicile proprii primăriilor, plătite din bani publici să ridice osanale conducătorilor. Recent, pe site-ul Primăriei Capitalei, cap de pagină, nedatată, mi-a atras atenţia scrisoarea Primarului General, Sorin Oprescu, la patru ani de mandat. Din start, documentul exprimă grija edilului şef faţă de problemele cetăţenilor şi ale oraşului. Citiţi, să vedeţi ce electoral sună: “Bucureştiul are de recuperat mulţi ani în care a fost prizonier în capcana incompetenţei, indolenţei, lăcomiei şi a unui tip de gândire pe termen scurt, mediocru şi mercantil. Dictatura politică, în detrimentul interesului public a sufocat prea mulţi ani, grav şi distructiv, dezvoltarea şi modernizarea oraşului.” Este un citat în care Alesul precizează că dă “socoteală” pentru felul în care administrează oraşul. Dar, imediat, trece în revistă toate “marile realizări” ale domniei sale, în cei patru ani de mandat. Fac o paranteză aici. Toţi edili îşi prezintă “performanţele” ca fiind proprii, ale lor sau la iniţiativa lor. Niciodată nu este lăudată şi întreaga echipă administrativă. Meritele sunt doar ale şefului, chiar dacă acestea sunt umflate sau neadevărate. Echipa poate să fie doar un ţap ispăşitor pentru nerealizările, care nu sunt prezentate public. Să revin la “socoteala” şi prezentarea mandatului urmaşului lui Lis, Băsescu şi Videanu, ce mai aruncă nişte săgeţi spre adversarii care-i pun beţe-n roate, încercând să-l deturneze de la “grija” faţă de bunăstarea şi prosperitatea bucureştenilor. “În trufia, ignoranţa şi necinstea lor, aceste voci de partid nu spun că multe dintre proiectele la care fac referire au fost gândite de către elita acestei ţări, specialişti remarcabili, cu multă vreme înainte ca personajele care au ocupat vremelnic fotoliul de primar, să ajungă în funcţii”-spune Sorin Oprescu. În cele ce urmează, în 36 de pagini cât are acest document de “responsabilitate administrativă”, către cetăţenii bucureşteni, sunt înşirate “înfăptuirile” mandatului de patru ani. Calitatea vieţii cetăţenilor, Sănătatea, Politica, Spălătoriile sociale, Cantine, Spaţiu verde, Reabilitări, Modernizări şi mai ales, Străpungerile arterelor de circulaţie, finalizate, în lucru sau, acest lucru nu se spune, lăsate în paragină, reprezintă lucruri mari, fapte făcute numai şi pentru interesul locuitorilor Capitalei. Au fost uitate Siguranţa oamenilor, Infracţionalitatea, Mizeria, Infrastructura, Serviciile, Birocraţia, Incompetenţa, Prostia şi alte probleme ale celui mai important oraş al României. Câinii urbani care terorizează ooamenii, copii în special, şi de pe urma cărora se îmbogăţesc “băieţii deştepţi”, Contractele, Licitaţiile, Cultura şi Incultura. Dar acestea nu fac parte din cei patru ani de mandate pentru nici un primar. Nu sunt realizări. Alţii sunt responsabili pentru ele. Ce mai, citeşti darea de seamă a edilului şef, Sorin Oprescu şi te cruceşti! Nu-ţi vine să crezi cât de bine o duci ca locuitor al Bucureştiului. Atât de “fraieri” suntem încât nu ne-am dat seama, până acum, cât de mult a crescut calitatea vieţii noastre, a bucureştenilor. Nici nu ştiam câtă grijă şi mai ales, câte eforturi au făcut şi fac edilii noştrii în “interesul cetăţenilor”, dacă nu ne spunea Primarul General! Nu cunoaştem ce fac primarii bucureşteni pentru noi! Cât se zbat ei să trăim bine! Iată numai câteva fapte şi iniţiative cu care trebuie să ne mândrim. Cine mai dă “La Pedale”, ca la Primăria Sectorului 1? Cine mai construieşte “Fântâna Omeniei, Fântâna Armoniei, Fântâna Educatorilor” ca în Sectorul 2? Cine mai reabilitează blocurile şi ucide ţânţarii ca în Sectorul “Dormitor”, cum l-a denumit actualul primar Robert Negoiţă, pardon, Sectorul 3? Care cetăţeni de capitală europeană mai au parte de “Grătariade”, organizate şi conduse într-unul dintre cele mai mari parcuri bucureştene, chiar de marele bucătar-şef, Piedone? Sau de “Remember Cenaclul Flacăra”? Chiar dacă site-ul de la Primăria lui Marian Vanghelie nu funcţionează, nu-i nici o problemă. “Marile realizări” din zonele Zăbrăuţi, Ferentari, Rahova se ştiu, sunt vizibile cu ochiul liber, nu mai trebuie lăudate. Oricum, la viitoarele alegeri Vanghelie tot favorit rămâne. Cine mai organizează târguri populare cu muzică de voie bună şi tabere pentru şcolari ca Primăria Sectorului 6? Vedeţi, dragi concetăţeni, ştiţi şi dumneavoastră, bucureştenii, că cineva acolo sus, în fotoliile de primar are grijă de noi toţi. Eu însă, nu ştiam şi probabil că nici majoritatea dintre locuitorii acestui oraş, că Aleşii noştrii au făcut atâtea şi atâtea pentru cetăţeni! Au lucrat, muncesc, se sacrifică şi, nu-i aşa, ne ridică nivelul de bunăstare, trai şi civilizaţie şi noi nu ştiam! Nu apreciam cum se cuvine grija şi respectul edililor faţă de noi.Unde mai găsim noi astfel de primari? Suntem nerecunoscători?

joi, iulie 18, 2013

Promisiunile politice şi şpriţuri de vacanţă

Circ avem din plin în toată societatea românească, mai ales în domeniul politic. Spectacolul este dat de la actori din cei mai mici, neînsemnaţi, la protagonişti cu funcţii mari, de răspundere, dar cu oameni care nu prea îşi asumă responsabilităţile şi deciziile proprii. Este un spectacol în stil dâmboviţean, caragialesc mai actual ca oricând, oriental, balcanic, de mitici mioritici. Dacă circul este o prezenţă inevitabilă, permanentă, făcut cu voie sau fără voie, cu pâinea stăm mai prost, în ciuda unei recolte foarte bune de grâu, anul acesta, iar promisiunile guvernanţilor, din păcate, nu prea ţin de foame românilor amărăşteni. Ieftinirea pânii, promisiune fluturată de mai mult timp încoace de către puterea actuală, cu începere de la 1 iulie, prin reducerea TVA-ului, nu poate fi făcută deocamdată, anunţă premierul Victor Ponta. Conform şefului Executivului, reducerea TVA la pâine nu poate fi făcută nici de la 1 august, deoarece rectificarea bugetară este prevăzută la 30 iulie. Şi pentru că este optimist, prim ministrul ne anunţă că ieftinirea pânii se va produce, probabil, de la 1 septembrie, dacă totul va fi bine! Până atunci, însă, cum constata şi dumnealui, circ avem din plin. Doar că, toţi ştim, nu ţine de foame. Pe de altă parte, piaţa pânii, evazionată la greu, ne oferă produse din ce în ce mai proaste calitativ, fabricate cu aditivi şi chimicale din plin, dar şi cu un gramaj de multe ori, sub limita legală. Consumăm o pâine umflată, fără consistenţă şi gust, uneori periculoasă pentru sănătate, la fel ca şi promisiunile electorale, politice şi de ori ce fel cu care suntem ofertaţi permanent de circul românesc. Tocmai în această perioadă, zeci de mii de tineri absolvenţi de liceu, se pregătesc să se alăture marei mase de şomeri deja existenţi, înregistraţi sau neînregistraţi, asistaţi social sau neasistaţi. Zilele trecute, Guvernul, prin vocea prim ministrului Victor Ponta, ne dezumflă o nouă mare promisiune politică privind piaţa muncii. Şeful Executivului anunţă opinia publică electorală, atât pe cei care i-au votat partidul la putere, cât şi pe cei care au pus ştampila pe alte promisiuni electorale, dar şi pe cei care nu au mers la urne, că „Guvernul nu poate crea locuri de muncă”, ci doar susţine agenţii economici şi alte instituţii la farbicarea de joburi. Toată lumea naivă care nu dă crezare unor promisiuni electorale, politice ştie că cele mai multe locuri de muncă sunt create de agenţii economici privaţi. Mulţi naivi însă, mai cred în viabilitatea locurilor de muncă, în creştere după anunţurile mediatorului de stat, ANOFM, mai ales a joburilor anunţate la instituţiile de stat. Unele dintre aceste joburi, fiind de fapt ocupate înainte de publicarea anunţurilor. Şi tinerii absolvenţi, mulţi dintre ei neinteresaţi momentan de găsirea unui loc de muncă sau a unei alternative de educaţie profesională, după picarea bacalaureatului, pot face parte din marea masă de manevră a promisiunilor politice. Mai ales că cei care au împlinit şi vor împlini 18 ani îngroaşă numărul viitorilor votanţi şi constituie o viitoare ţintă de manipulat. Ca o paranteză despre noii cetăţeni ce vor avea drept de vot, nu pot să nu remarc că vom avea o mare problemă cu tinerii care au picat examenul maturităţii şi nu numai, care în lipsa unei educaţii sănătoase, care să-i ajute la emiterea unei judecăţi de valoare, vor pune ştampila după cum îi taie capul şi după cum bate vântul manipulării. Am trecut în revistă doar două dintre promisiunile clasei politice la putere, neputincioasă să le îndeplinească, lucru recunoscut de altfel şi de Guvernul în funcţie. De altfel, nici alte partide care s-au perindat în trecut, la putere n-au reuşit să-şi ţină promisiunile electorale. Astfel de obiective, deziderate, programe, proiecte, idei lansate în funcţie de diversele interese şi interesaţi, nu fac decât să amăgească o societate românească şi aşa tot mai bulversată, pe zi ce trece, de păpuşari ai circului de partid şi de stat. Şi pentru că mulţi dintre actorii politici şi mediatici au intrat sau sunt nerăbdători să intre în vacanţă, pe perioada estivală, aşa cum declara şi preşedintele Traian Băsescu, nerăbdător să ajungă la Neptun, se pare dar nu se ştie niciodată, că vom mânca mai puţină pâine umfată, cu un circ mai sărac. Dar să nu fie doar o iluzie fără nici un fel de preparaţie a acestui mare spectacol care continuă. Pe de altă parte, în alt planal circului, rămân marii „jurnalişti”, realizatori, creatori, producători, aranjori de cancan, bârfe şi şuşanele, făcături şi semifăcături, care oferă zilnic, non stop, un alt tip de circ cu efect de fanatizare şi tâmpire a consumatorilor iubitori de acest gen. Sunt sigur că de paparazi nu vor scăpa nici vedetele contrafăcute, dar nici politicienii care, unii dintre ei deja au încept, nu vor scăpa prilejul să se dea în bărci, în vacanţă, pe diferite meridiane exotice, de lux din străinătate sau din ţara circului şi foamei. Desigur, să nu uit de „megaspectacolul” oferit din plin, seară de seară, uneori concomitent şi pe 1 şi pe 2, „Vara pe val”, cu armate de oameni angajaţi ori nu ai TVR, cu toţii lipiţi la ţâţa bugetară, produs şi oferit la greu pe sume grase din banii contribuabililor. Trăiască „Vara pe val” că ne dă circ şi „caşcaval”! Cei mai curajoşi politicieni sau oameni de afaceri care s-au grăbit să-şi înceapă sejurul estival şi-au etalat deja pozele, poveştile de vacanţă pe reţelele de socializare sau în tabloide, urmând ca după odihna binemeritată să revină la muncă spre rezolvarea problemelor şi bunăstarea marelui popor votant. Paul Stan

miercuri, iulie 10, 2013

Probleme grave pentru slujitorii Domnului

De câtva timp încoace, media internaţională, dar şi cea internă aduc tot mai multe ştiri negative la adresa oamenilor bisericii, indiferent de care religie aparţin aceştia. Într-un top, la prima vedere, pe primele două locuri la acuze grave s-ar situa preoţi din cadrul Bisericii Catolice, dar şi unii prelaţi din Biserica Ortodoxă. Câteva au fost ştirile cele mai recente din presă ce mi-au atras atenţia şi care au scos în evidenţă unele dintre marile probleme cu care se confruntă slujitorii Domnului. Una se referă la o declaraţie a IPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, care a afirmat că "era rău în timpul regimului comunist ateu, dar mai rău este în timpul acestui regim impus de Uniunea Europeană!" Pe plan internaţional, nu mai este o noutate acuzele din ce în ce mai dese la adresa multor preoţi catolici pentru abuz sexual asupra minorilor.Vaticanul şi actualul papă au printre altele o mare problemă de care Biserica Catolică este responsabilă. O ştire prospătă referitoare la acest subiect este cea prin care Organizaţia Naţiunilor Unite a cerut Vaticanului să ofere detalii în legatură cu miile de cazuri de abuz infantil comise de membri ai clerului romano-catolic. Solicitarea, venită din partea Comisiei de guvernare a Convenţiei ONU pentru drepturile copilului, survine cu şase luni înainte de momentul în care reprezentanţi ai Vaticanului vor trebui să se prezinte în faţa acestui organism. Totodată, ONU a solicitat ca victimele abuzurilor să primească informaţii şi sprijin. Pe lângă astfel de probleme care nu lipsesc nici la adresa ei, Biserica Ortodoxă se confruntă şi cu altfel de necazuri. Saptămâna aceasta, în Bulgaria, pe o plajă în apropiere de Varna, a fost găsit mort episcopul Kiril, fost patriarh interimar al Biserici Ortodoxe din această ţară. Era unul dintre cei mai puternici prelaţi ai clerului bulgar, autorităţile din ţara vecină deschizând o anchetă privind elucidarea morţii lui. Episcopul Kiril era o persoană controversată, afişând o bunăstare suspicioasă în ochii opiniei publice, după cum relatează presa bulgară. Acest incident a reînoit o dezbatere privind sursele de îmbogăţire în rândul clerului de rang înalt din Bulgaria. Pe de altă parte, în 2012, episcopul a fost expus ca un fost agent al Securităţii de Stat (DS), serviciul secret bulgar în perioada dictaturii comuniste (1944-1989). Kiril a lucrat ca agent secret, sub pseudonime "Kovachev" și "Vladislav." În multe ţări excomuniste din Europa, iar România nu face excepţie, sunt prelaţi de la vârful ierarhiei Bisericii, acuzaţi că au colaborat cu serviciile secrete ale ţărilor lor. Altă ştire ce mi-a atras atenţia şi a provocat discuţii şi controverse în ţara noastră a venit de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care consideră întemeiată decizia autorităţilor române de a nu înregistra un sindicat al preoţilor. În ziua de 9 iulie 2013, Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg a comunicat hotărârea definitivă nr. 2330/09 în cauza Sindicatul «Păstorul cel Bun» contra României şi a decis că Statul român nu a încălcat dreptul la libertatea de asociere atunci când a respins înregistrarea unui sindicat al preoţilor în anul 2008. În acelaşi timp, decizia CEDO confirmă specificul vocaţional al preoţiei care este incompatibil cu acţiunea sindicală, deoarece preoţia este o misiune liber asumată pe care Biserica o încredinţează celor care au răspuns la chemarea ei. Patriarhia Română şi-a exprimat satisfacţia faţă de această hotărâre, iar Ministerul Afacerilor Externe a salutat, într-un comunicat remis marţi, faptul că Marea Cameră a CEDO a decis că statul român nu a încălcat dreptul la libertatea de asociere atunci când a respins, în 2008, înregistrarea unui sindicat al preoţilor - "Păstorul cel Bun". La polul opus, judecata instituţiei europene a stârnit nemulţumire în rândurile iniţiatorilor sindicatului preoţilor. Preotul Nicolae State, vicepreşedinte al Sindicatului "Păstorul cel Bun" (Catedrala Episcopală Râmnicu Vâlcea), declara la sfârşitul lunii mai 2008, că este primul sindicat al preoţilor şi mirenilor din România, care a fost înregistrat oficial prin hotărâre judecătorească şi care îşi propune să ofere publicului informaţii transparente din sânul Bisericii Ortodoxe Române. "Din acest sindicat nu vor face parte numai preoţii, ci şi cântăreţii şi slujitorii de la biserici. Prin acest sindicat nu vrem altceva decât să ne apărăm drepturile şi să înlăturăm abuzurile care se fac la nivelul Mitropoliei Olteniei", spunea părintele Nicolae State. N-a fost să fie însă. După cum constatăm, nu doar în România, dar şi aiurea, în lume, tărâmul religiei în general suferă şi se confruntă cu dificultăţi neaşteptate. De exemplu, o biserică în care religia nu implică existenţa lui Dumnezeu a fost fondată la Londra. Ea câştigă tot mai mulţi adepţi şi se răspândeşte în lumea întreagă!!! Această biserică are doar câteva luni vechime, dar adună în ea oameni care vor sa aibă o viaţă mai bună. Ea se numeşte "Adunarea de dumincă" şi a primit deja cereri de la sute de "credinciosi" din intreaga lume, care sunt interesaţi să infiinţeze o asemenea biserică în tara lor. Spre ce vor duce astfel de mişcări, noi religii, noi biserici, precum şi faptele oribile de care sunt acuzaţi mulţi prelaţi, în special cei cu rang înalt, din toată lumea, Dumnezeu ştie? Aproape că nu există zi, lună an în care să nu apară tot felul de prezicători, clarvăzători, astrologi şi aşa mai departe, care propăvăduiesc cele mai sumbre lucruri pentru locuitorii planetei pe care locuim. Nu există an în care să nu trăim “Apocalipsa” după aceşti indivizi. În ceea ce ne priveşte, ca români, o să îl citez pe Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurenţiu Streza, care în mesajul său de Paşte a spus: „ toate necazurile, suferinţele şi toate lipsurile ce vin peste noi sunt semne de alarmă ale judecăţii lui Dumnezeu, că nu suntem pe calea cea bună. Acesta le-a cerut românilor să se întoarcă la Dumnezeu şi să devină creştini adevaraţi "înainte de a fi prea târziu". Cum înţeleg oamenii să se întoarcă la Dumnezeu, în frunte cu păstorii lor, prelaţi, politici sau de alt fel, vedem în fiecare zi, fiecare dintre noi după faptele noastre. Paul Stan

luni, iulie 08, 2013

Modele şi valori umane, temă de discuţie

Salut, prieteni! Pentru că recent, s-a încheiat examenul maturităţii pentru sute de mii de tineri români. Pentru că toţi au un viitor în faţă şi majoritatea nu ştiu ce îi aşteaptă în viaţă. Pentru că, după bairamuri, petreceri antebac, incorect programate după părerea mea, după ce s-a încheiat şi bacalaureatul, după muncă, nemuncă, învăţat, neînvăţat, frământări, nelinişti sau nepăsări vine vacanţa şi apoi..... Nu ştim ce le rezervă viitorul fiecăruia dintre tinerii absolvenţi de liceu. Pentru că unii tineri şi părinţi au fost incluşi cu voie sau fără voie în fenomenul corupţiei. Pentru că şi unii "dascali" au fost incluşi cu voia lor în fenomenul corupţiei, în loc să fie modele de urmat pentru tinerii pe care i-au avut elevi în liceu. Pentru că ne pasă şi ne interesează viitorul tinerilor, viitorul nostru şi implicit viitorul României. Pentru ca avem ceva de spus. Pentru că, de multe ori, ca oricare dintre noi, simţim nevoia să ne exprimăm liber, fără încorsetări, cenzură, marginalizări, fără frică. Pentru că, zilnic, se întâmplă ceva care ne priveste, observăm câte ceva, un eveniment, o atitudine, orice ne intersectează viaţa şi vrem să semnalăm ori să comentăm cu ceilalţi semeni. Pentru că vrem să atragem atenţia asupra ceva. Pentru că vrem să luăm atitudine, să exprimăm un punct de vedere personal. Pentru că nu suntem proşti aşa cum poate, ne cred alţii. Pentru că suntem o forţă! Pentru început, vă propun o tema de discuţie-Modele şi valori umane. Ce ziceţi? Vanghelie poate fi un model de urmat? Dar Becali? Dar Pleşu? Mai există oare, modele, repere şi valori umane demne de urmat de către copii, tineri, maturi? Ce modele aveţi voi? Ce repere propuneţi ca valori umane de urmat? Enumeraţi trei modele şi valorile care le reprezintă în societatea actuală românească. Aştept să ridicaţi mănuşa, dacă aveţi curajul. Salutare şi pe curând! Paull P.S. Ideea acestei provocări nu este nouă. Am exprimat-o şi scis-o prima dată, în urmă cu ceva timp, când am început acest blog.Deoarece cred că ne aflăm într-o perioadă de timp când în societatea românească este o nevoie acută de modele şi valori umane pentru tineri şi nu numai, am decis să o reiau.

vineri, iulie 05, 2013

Realitatea românească sumbră-între bălăcăreli politice la vârf şi şomaj fără număr

Recensamântul, prilej de noi bălăcăreli politice, anunţă mari probleme sociale pentru viitor. Prima saptamână din luna iulie a politicii dâmboviţene ne-a readus în prim plan bălăcăreala conducătorilor de stat şi de partid, care, până mai ieri, cică semnaseră un pact de neagresiune şi coabitau, dându-şi însă, şuturi pe sub masă. Bălăcăreala politică la vârf a fost înteţită şi de rezultatele recensământului de anul trecut, a căror publicare a pus benzină pe coabitanţii puterii. La începutul saptămânii, parcă nimic nu anunţa pumnii în gură, şuturile în fund, loviturile sub centură abia ţinute în frâu de cei doi combatanţi, din Piaţa Victoriei şi de la Cotroceni. Doar că, odată scăpat de furia taifunului asiatic, întors în ţară, premierul Victor Ponta, căzut în admiraţia culmilor de progres şi civilizaţie a Chinei comuniste, invitat la sărbătoarea SUA, pe 3 iulie, şi-a început discursul prin a lăuda această ţară extraordinară. La polul opus, reprezentantul marelui licurici occidental la Bucureşti, a comparat situaţia din România verii lui 2012, cu tot ceea ce s-a întâmplat atnnci, cu fragila stabilitate de acum a democraţiei şi instituţiilor democratice şi de drept româneşti. A doua zi, chiar de ziua unchiului Sam, au apărut primele rezultate ale recensământului de anul trecut, ceea ce a constituit ocazia unor izbucniri mai vechi între şefii de la Cotroceni şi din Piaţa Victoriei, care până mai ieri păreau că îngropaseră securea războiului şi fumaseră pipa păcii. Realitatea ne-a demonstrat însă, în ciuda susţinătorilor din cele două tabere care se temeau de o prietenie prea mare, că, în tot acest timp al falsei coabitări politice, atât preşedintele Traian Băsescu, cât şi prim ministrul Victor Ponta îşi pregăteau săbiile de război. Deja euforic de rezultatele turneului asiatic şi umflat de atenţia primită la sărbătoarea SUA, în comparaţie cu neatenţia aplicată lui Crin Antonescu, rezultatele recensământului i-au pus piatra în mână premierului Ponta, care i-a şi trimis-o cu putere în cap preşedintelui Băsescu, declarând că voinţa poporului ar fi trebuit să-l demită, anul trecut. După cum îl ştim, preşedintele nu s-a clătinat prea tare şi a replicat cu câteva picioare în gură şi şuturi în fund trimise prompt adversarului său politic, declarând că în timp ce Ponta nu a învăţat nimic, el, Băsescu, este pregătit, mai în glumă mai în serios, să devină premier. Dincolo de bălăcăreala politică-inutilă, jenantă, nocivă pentru societatea românească-rezultatele recensământului au scos la iveală şi prevăd, dacă analiza preşedintelui Băsescu se va dovedi corectă, mari probleme sociale şi economice pentru viitorul României. Plecând de la faptul că populaţia României, la data numărării recensământului din 2012, a scăzut cu aproape 2 milioane de locuitori, ajungând în prezent să fie de puţin peste 20 de milioane locuitori, Traian Băsescu l-a atenţionat pe premierul Ponta să aibă în vedere şomajul în creştere şi l-a îndemnat să treacă de la prim ministrul constatator la unul care ia măsuri. Teama preşedintelui actual legată de fenomenul şomajului în creştere pare îndreptăţită dacă-i ascultăm pe specialiştii care declară periodic că, după 1990 încoace, niciodată învăţământul nu a fost corelat cu piaţa muncii. Adică, sistemul de educaţie nu s-a pliat şi nu a produs tineri pregătiţi pentru specificul necesar forţei de muncă din România. Pe de altă parte, după cum relevă proaspătul recensământ, a crescut foarte mult numărul minorităţii rome în detrimentul majorităţii românilor, o altă teamă a preşedintelui fiind că, pe viitor, vom avea şi mai mulţi oameni, tineri, neinstruiţi, needucaţi, care să se integreze în societate. De aceea, Traian Băsescu a declarat că trebuie acordată mai multă atenţie realizării de proiecte şi programe, alături de alte măsuri, pentru creşterea gradului de educaţie al populaţiei rome. O altă mare problemă evidenţiată de recensământ, care ar trebui să stârnească îngrijorare şi să determine măsuri din partea guvernului, este cea a analfabetismului şi a numărului tot mai mare de tineri cu un grad de educaţie tot mai scăzut. Toate aceste probleme de importanţă covârşitoare pentru România, deoarece pleacă de la lipsa de educaţie, integrare socială şi lipsa locurilor de muncă, alături de alte probleme care accentuează fenomenul de şomaj, pot aduce ţara în pragul colapsului în următorii sani, ducând la o discrepanţă majoră între salariaţii din ce în ce mai puţini ca număr, care vor trebui să susţină marea masă a pensionarilor. Realitatea ne arată clar că şomajul şi lipsa unor politici imediate, adecvate, menite să ţină sub control acest fenomen, vor deveni devastatoare pentru societatea românească în ansamblul ei. Numai vara aceasta, numărul şomerilor va fi îngroşat serios de tineri absolvenţi de liceu, care s-au înscris sau nu la bac, care vor lua sau nu bacul, care vor intra sau nu la facultate. Vor fi zeci de mii de tineri absolvenţi, alături de alţi zeci de mii de anii trecuţi, fără nici un fel de pregătire pentru cererea şi specificul necesarului de forţă de muncă din piaţa românească, care, din toamnă nu vor şti ce să facă. Nu vor avea un loc de muncă! Vor fi asistaţi social, fie de stat fie de părinţi, puţini probabil vor fi cei care vor reuşi să-şi găsească un loc de muncă. Cei mai mulţi însă, nu sunt pregăţiţi profesional să ocupe locurile vacante ale angajatorilor, pentru că sistemul de învăţământ nu este corelat cu specificul necesar pieţei de muncă. Alături de tinerii noi şomeri sunt şi şomerii mai vechi. Cei rezultaţi din criza economică şi cei care, după 1990 încoace, n-au reuşit să-şi găsească un loc de muncă viabil, stabil, care să le asigure o siguranţă socială lor şi familiior lor. Aceştia au fost nevoiţi să muncească orice, în special la negru şi pe bani foarte puţini pentru a supravieţui în tranziţie şi vremuri de criză economică. În mediul rural în special, sunt zeci de mii chiar sute de oameni tineri sau de vârstă mijlocie care nu au un loc de muncă, oameni care dacă acum muncesc pe unde pot, în orice condiţii şi pe mai nimic, pentru a supravieţui. Aceşti cetăţeni ai României, odată ajunşi la vârsta pensionării, ori vor avea pensii de nimic ori nu vor avea deloc, ceea ce va crea şi mai mari probleme sociale comunităţilor unde trăiesc şi statului român. După cum reiese, chiar şi la o privire superficială, de nespecialist, perspectiva socială pentru mulţi dintre cetăţenii României, marea masă de manevră electorală la fiecare alegeri, este una de-a dreptul neagră, sumbră, fără nici un fel de speranţă de mai bine. Tocmai de aceea, aceste aceste probleme grave, actuale care duc spre un viitor sumbru, ar trebui să-i preocupe în special pe conducătorii politici ai României. Nu bălăcăreala politică la vârf rezolvă problemele. Politicienii români de la cel mai mic la cel mai mare, indiferent de culoarea politică, partidul sau organizaţia din care fac parte, trebuie să lege căţeaua la gard şi să lucreze serios pentru viitorul acestei ţări. Acestora trebuie să li se alăture întreaga societate românească, să punem umărul cu toţii şi să scoatem căruţa României din drumul către prăpastie. Bălăcăreala politică nu ţine de foame populaţiei şi nu scoate ţara din impas. Paul Stan