Oportunități pentru tinerii care doresc să devină polițiști de frontieră

Admitere la Ministerul de Interne și Ministerul Apărării Naționale

Poliția de Frontieră Română informează tinerii absolvenți ai cursurilor liceale cu diploma de bacalaureat că se pot înscrie la concursurile de admitere organizate la nivelul instituțiilor de învațământ ale Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Apărării Naționale.

• la Academia de Poliție "A.I. Cuza" București - Facultatea de Poliție, arma Poliție de Frontieră, - curs de zi - 40 locuri: din care 1 loc pentru etnicii rromi, 1 loc pentru maghiari și 1 loc pentru alte minorități;

• la Școala de Pregătire a Agenților Poliției de Frontieră "Avram Iancu"- Oradea, curs de zi - 50 locuri: din care 2 locuri pentru etnicii rromi și 3 locuri pentru alte minorități.

• la Academia Tehnică Militară București - 18;

• la Academia Navală "Mircea cel Bătrân" Constanța, învățământ de zi, 4 locuri;

• la Scoala Militara de Maistri Militari si Subofiteri a Fortelor Terestre "Basarab I" Pitesti, învățământ postliceal, cu durata de 2 ani, invatamant de zi, 11 locuri;

• la Școala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale "Amiral Ion Murgescu" Constanța, învățământ postliceal, cu durata de 2 ani, învățământ de zi, 2 locuri.

• data limită de înscriere este 02.06.2014 (la sediul structurilor Poliției de Frontieră, respectiv Poliției, în cazul în care în județul de domiciliu al candidatului nu există structuri ale Poliției de frontieră);

• data limită de depunere a dosarului de candidat este 20.06.2014 (la sediul structurilor care au efectuat recrutarea);

• perioada de înscriere/desfășurare a concursului este 20.07 - 04.08.2014.

• data limită de înscriere este 01.08.2014 (la sediul structurilor Poliției de Frontieră, respectiv Poliției, în cazul în care în județul de domiciliu al candidatului nu există structuri ale Poliției de Frontieră);

• data limită de depunere a dosarului de candidat este 12.08.2014(la sediul structurilor care au efectuat recrutarea);

• perioada de înscriere/ desfășurare a concursului: 07.09 - 14.09.2014, (la Școala de Pregătire a Agenților Poliției de Frontieră "Avram Iancu" Oradea).

• Să aibă cetățenie română și domiciliul în România;

• Să cunoască limba română scris și vorbit;

• Să aibă capacitate deplină de exercițiu;

• Sa fie declarați apt din punct de vedere medical, fizic și psihic;

• Să aibă vârsta de minimum 18 ani și maxim 27 ani împliniți sau să îi împlinească în anul 2014;

• Să fie absolvenți de liceu, cu diplomă de bacalaureat;

• Să aibă un comportament corespunzator cerințelor de conduită admise și practicate în societate;

• Să nu aibă antecedente penale sau să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârșirea de infracțiuni, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea;

• Să nu fi fost destituit dintr-o funcție publică în ultimii 7 ani;

• Să nu fi desfășurat activități de poliție politică, așa cum sunt acestea definite de lege;

• Să nu aibă calitatea de membru al vreunui partid politic sau organizații cu caracter politic;

• Să nu fi fost exmatriculați, pentru abateri disciplinare, dintr-o instituție de învățământ;

• Să aibă înalțimea de minim 1,70 m barbații și 1,65 m femeile; candidații pentru instituțiile de formare a ofițerilor și agenților de poliție de frontieră pentru specializarea marină, trebuie să aibă înalțimea de minim 1,60 m.

• Să fi obținut la purtare, în perioada studiilor liceale, media generală de minimum 8.00;

• Etapa I - probe eliminatorii:

• contravizita medicală;

• verificarea aptitudinilor fizice.

• Probele se susțin în ordinea prezentată și fiecare dintre ele este eliminatorie. Participarea candidaților la următoarea probă este condiționată de promovarea celei anterioare și, indiferent de cauzele și motivele invocate, nu se admit contestații, repetări sau reexaminări la probele de aptitudini.

• La prezentarea pentru susținerea probelor eliminatorii, candidații vor avea asupra lor cartea de identitate, legitimația de concurs și echipament sportiv adecvat susținerii probelor de evaluare a aptitudinilor fizice.

• Etapa II - probe scrise de verificare a cunostințelor. Participă numai candidații care au promovat probele eliminatorii.

• Disciplinele de concurs sunt:

• - Istorie (test grilă);

• - Limba română (test grilă);

• - Limba straină : engleza / franceza / germana / rusa/ spaniola - la alegere (test grilă);

• Probele la Istorie, Limba Română și Limba străină se susțin concomitent și se notează separat.

• Etapa I - consta în:

• - contravizita medicală;

• - verificarea aptitudinilor fizice; potrivit probelor și baremelor prevăzute în metodologia de admitere;

• Fiecare probă are caracter eliminatoriu, participarea la următoarea fiind condiționată de promovarea celei anterioare. Indiferent de cauzele și motivele invocate nu se admit contestații, repetări sau reexaminări.

• Etapa II - probe scrise de verificare a cunoștințelor.

• Participă candidații care au promovat etapa probelor de aptitudini și constă în susținerea unui test grilă la următoarele discipline de concurs:

• - Limba română ( test grilă);

• - Limba straină: franceza / engleza - la alegere; (test grilă).

La nivelul Ministerului Afacerilor Interne sunt puse la dispoziție un număr de 90 de locuri pentru specializarea Poliție de Frontieră, astfel:

La nivelul Ministerului Apărării Naționale, sunt puse la dispoziție un număr de 35 de locuri pentru Poliția de Frontieră, astfel:

Recrutarea în vederea participării la concursul de admitere se realizează, în raport de locul de domiciliu înscris în cartea de identitate a candidatului, de către structurile de resurse umane ale unităților teritoriale ale poliției de frontieră și personalul desemnat din cadrul Serviciilor Teritoriale ale Poliției de Frontieră, respectiv la sediul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, situat în București, bd. Geniului nr. 42C, sector 6, pentru municipiul București.

Recrutarea candidatilor din județele în care nu există unități ale Poliției de Frontieră Române, se realizează de către structurile teritoriale de resurse umane ale Inspectoratului General al Poliției Române.

Pentru Academia de Poliție "A. I. Cuza" și pentru instituțiile de învățământ M.A.P.N. care școlarizează personal pentru Poliția de Frontieră:

Pentru Școala de Pregătire a Agenților de Poliție "Avram Iancu" - Oradea:

Contravizita medicală și verificarea aptitudinilor fizice a candidaților recrutați pentru toate instituțiile de învățământ ale Ministerului Apărării Naționale pe locurile alocate M.A.I. - Poliția de Frontieră - se realizează în data de 09 iulie 2013, ora 08.00, la sediul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, str. Jandarmeriei nr. 9 -11, sector 1, București.

Candidații vor susține probele eliminatorii și cele de cunoștințe stabilite prin regulamentul / metodologia de admitere a instituției de învățământ.Pentru informare cu privire la organizarea și desfășurarea concursului de admitere, candidații vor consulta site-ul oficial al instituției de învățământ.

Informatii de background

Pentru a se putea înscrie la concursurile de admitere organizate la instituțiile militare de învățământ, tinerii trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

Concursurile de admitere se vor desfășura astfel:

I. Academia de Poliție " A. I. Cuza " București - Facultatea de Poliție, arma Poliție de Frontieră - concursul se va desfășura în 2 etape:

Tematica și bibliografia pentru concursul de admitere la Academia de Poliție "A.I. Cuza" se găsesc pe pagina de internet www.academiadepolitie.ro.

II. Școala de Pregătire a Agenților Poliției de Frontieră "Avram Iancu" - Oradea concursul de admitere se va desfășura în 2 etape, astfel:

Tematica și bibliografia pentru concursul de admitere la Școala de Pregătire a Agenților Poliției de Frontieră "Avram Iancu" Oradea se găsesc pe pagina de internet www.avramiancu.ro.

Pe durata concursului de admitere nu se asigură cazarea, masa și transportul candidaților.Pentru eventuale informații referitoare la recrutare, candidații se pot adresa Inspectoratelor Teritoriale ale Poliției de Frontieră sau Inspectoratului General al Poliției de Frontieră - Direcția Resurse Umane, Bd. Geniului nr. 42C, București, sector 6, telefon 021/ 316.25.98, interior 19378, 19346.

Noi reglementări europene: Drepturi depline la pensie pentru lucrătorii UE care se mută în alt stat

Lucrătorii UE care se mută în alt stat membru vor putea să îşi transfere toate drepturile la pensie, datorită unei propuneri legislative adoptate de Parlament marţi. Aceasta urmează a fi aprobată formal de Consiliul de Miniştri.

"Textul aduce o îmbunătăţire reală a situaţiei multor lucrători. Este un mare pas înainte pentru libertatea de mişcare a lucrătorilor şi un impuls dat Europei sociale", a spus raportorul Ria Oomen-Ruijten (PPE, NL), adăugând că "o pensie bună este o necesitate, în contextul în care speranţa de viaţă a europenilor a crescut".

Drepturi de pensie depline

Legislaţia actuală UE prevede că lucrătorii care se mută în alt stat membru nu îşi vor pierde drepturile statutorii la pensie, adică cele oferite de stat.

Nu există însă reguli similare la nivelul UE pentru schemele suplimentare de pensii, finanţate sau co-finanţate de angajatori, aşadar oamenii care se mută între statele membre riscă să îşi piardă drepturile achiziţionate în decursul unei perioade, dacă aceasta nu este considerată suficient de lungă de către statul în care se mută.

Maximum trei ani pentru a fi eligibil

Conform noii legislaţii, perioada de subscriere, adică perioada de apartenenţă activă la o schemă de pensii, necesară pentru ca o persoană să îşi păstreze drepturile la pensie suplimentară nu trebuie să fie mai lungă de trei ani.

Deputaţii au inclus o clauză care prevede că lucrătorii transfrontalieri trebuie să beneficieze de acelaşi nivel de protecţie conform noii directive, pe care statele membre trebuie să o pună în aplicare în răstimp de patru ani.

Conturi bancare la vedere pentru toţi

Orice rezident legal în UE ar trebui să aibă dreptul de a deschide un cont la vedere pentru plăţi, fără ca acest drept să fie îngrădit pe motive de naţionalitate sau loc de rezidenţă, conform noii legislaţii adoptate de Parlamentul European marţi. Această lege mai prevede ca taxele şi regulile aplicabile tuturor conturilor de plăţi să fie transparente şi comparabile, facilitând transferul către un alt cont de plăţi care oferă condiţii mai bune.

"Această directivă va da mai multă putere utilizatorilor de servicii comune standard de plăţi. Garantarea accesului la conturi la vedere pentru toţi consumatorii, inclusiv pentru imigranţi şi cetăţenii mobili, va stimula modernizarea economică, va contribui la libertatea de mişcare şi va ajuta cetăţenii defavorizaţi din societăţile noastre",a spus Jürgen Klute (GUE/NGL, DE) raportorul pe acest dosar.

Textul a fost adoptat cu 603 voturi pentru, 21 voturi împotrivă şi 51 abţineri.

Acces deschis

Parlamentul a inserat cerinţa ca aceste conturi la vedere pentru plăţi să fie oferite de toate sau cel puţin de suficiente instituţii de credit în fiecare stat membru, pentru a garanta atât accesul facil al tuturor, cât şi oferte competitive. Aceste oferte nu ar trebui să se limiteze la băncile care oferă doar servicii online.

Orice rezident legal din UE, chiar şi fără o adresă fixă, ar trebui să poată deschide un cont la vedere. Cu toate acestea, statele membre ar putea cere potenţialilor clienţi să explice interesul şi scopul deschiderii unui astfel de cont într-un stat anume, cu condiţia de a le respecta pe deplin drepturile fundamentale şi de a nu face această cerinţă prea dificilă sau complicată.

Informaţii clare

Legea ar trebuie să se asigură că oricine deschide un cont de plăţi poate înţelege comisioanele şi ratele dobânzilor şi poate compara ofertele - aceste informaţii ar trebui să fie clare şi standardizate în UE. În fiecare stat membru UE, ar trebui să existe cel puţin o pagină de internet independentă care să compare ratele dobânzilor şi comisioanele aplicate de bănci. Băncile ar trebui să fie obligate să informeze clienţii despre faptul că oferă aceste conturi la vedere pentru plăţi.

Caracteristicile unui cont de bază

Conturile "de bază" pentru plăţi ar permite clienţilor să transfere şi să retragă numerar şi să execute tranzacţii de plăţi în UE, inclusiv tranzacţii printr-un card de plăţi sau online. Clienţii ar putea executa un număr nelimitat de astfel de operaţiuni, fie gratuit, fie cu un comision rezonabil. Cu toate acestea, statele membre pot decide ca aceste conturi să nu includă facilităţi de descoperire de cont sau să limiteze suma posibilă pentru astfel de facilităţi. 

Transfer mai uşor de la un cont la altul pentru clienţi

Pentru a beneficia de cele mai bune oferte, clienţii ar trebui să se poată transfera la un alt cont bancar în UE, cu un comision rezonabil. Transferul între conturile bancare în aceeaşi monedă şi în acelaşi stat trebuie să aibă loc prin intermediul băncii care primeşte clientul, la cererea titularului sau titularilor de cont, cu autorizaţia acestora.

Toate transferurile de credit, ordinele de plată şi debitele directe care trebuie transferate trebuie să fie identificate. În termen de două zile lucrătoare de la primirea autorizaţiei, banca care primeşte clientul trebuie să ceară furnizorului de servicii să efectueze operaţiunile autorizate.

Băncile vor fi obligate să returneze orice pierderi financiare care rezultă direct din erori în procesul de transfer, fără întârziere.

PE: contribuabilii nu vor mai plăti pentru falimentul băncilor

 

Parlamentul a aprobat marţi trei măsuri pentru ca băncile să se pregătească pentru falimente şi să nu se mai bazeze pe contribuabili să le acopere pierderile. Două măsuri au în vedere restructurarea şi falimentarea băncilor cu probleme, iar cea de a treia se asigură că băncile şi nu contribuabilii vor garanta depozitele mai mici de 100 000 euro în caz de faliment. Aceste măsuri completează sistemul unic de supraveghere bancară, deja existent, contribuind la realizarea uniunii bancare.

Parlamentul a câştigat concesii substanţiale din partea miniştrilor de finanţe, mai ales în ceea ce priveşte regulile care stabilesc mecanismul unic de decizie bancară şi fondul adiacent de 55 miliarde de euro, finanţat de bănci, raportorul în Parlament fiind Elisa Ferreira (S&D, PT). Aceste reguli reduc semnificativ marja de manevră politică care ar putea altfel bloca acţiunile împotriva băncilor şi se asigură că fondul poate fi stabilit repede şi utilizat în mod mai echitabil. 

În directiva privind redresarea şi deciziile bancare, pentru care raportor a fost Gunnar Hökmark (PPE, SE), deputaţii au creat un proces foarte strict pentru orice posibilă utilizare a banilor publici.

Regulile actualizate privind depozitul de garanţie, pentru care raportor a fost Peter Simon (S&D, DE) se vor asigura că deponenţii îşi vor primi banii înapoi mult mai repede dacă o bancă dă faliment. Aceste reguli mai cer ca băncile să pună în schemele de garanţie bani numerar mai degrabă decât angajamente.

Pentru mai multe detalii privind temele de mai jos, a se vedea şi legătura externă către nota de background (mai jos). 

Băncile să suporte pierderile şi să plătească pentru fondurile de urgenţă

În cursul crizei economice, multe pierderi ale băncilor au fost transferate către contribuabili, lăsând valoarea băncilor aproape intactă. Instrumentele de "bail-in" incluse în cele două legi privind rezolvarea problemele bancare înseamnă, prin contrast, că proprietarii băncilor (acţionarii) şi creditorii (deţinătorii primari de titluri de valoare) vor fi cei dintâi care vor absorbi pierderile pe care le-ar putea avea o bancă, înainte de a se putea face apel la surse externe de finanţare. 

Exemple despre cum ar putea funcţiona acest lucru sunt disponibile în nota de background.

Cele două legi privind deciziile bancare vor mai cere băncilor să finanţeze fonduri de rezervă pentru a acoperi pierderile rămase după utilizarea instrumentelor de "bail-in". Statele din uniunea bancară (toate statele din zona euro şi cele care vor opta să li se alăture) vor împărţi un fond comun, finanţat de bănci, cu rezoluţie unică, în valoare de 55 miliarde de euro, ce va fi creat în răstimp de opt ani. Statele din afara uniunii bancare vor fi obligate să creeze propriul lor fond finanţat de bănci, în valoare de 1% din valoarea depozitelor acoperite, în răstimp de 10 ani. 

Mai puţin amestec politic pentru a păstra reduse costurile băncilor falimentare 

Deputaţii au susţinut ca atunci când o bancă are probleme, deciziile privind acţiunile de întreprins să fie luate pe baza unor argumente solide din punct de vedere tehnic. Unele state membre, pe de altă parte, doreau să confere miniştrilor de finanţe un rol cheie în a decide cum să abordeze cazuri specifice aflate sub incidenţa mecanismului unic de decizie. Compromisul final limitează semnificativ influenţa acestora din urmă şi presiunea politică, permiţând mai multă echitate, acţiuni mai rapide şi costuri mai reduse pentru a rezolva problemele băncilor. 

Deponenţii sunt mai bine protejaţi

Actualizarea schemei de garantare a depozitelor va obliga statele membre să creeze propriile lor scheme finanţate de bănci pentru a rambursa depozitele garantate (maximum 100 000 euro), atunci când o bancă aflată în criză nu o poate face ea însăşi. Astfel, se asigură faptul că nu contribuabilii vor fi obligaţi să suporte costurile de garantare a unor astfel de depozite.

Deputaţii s-au mai asigurat că deponenţii îşi vor primi banii înapoi mai repede. Suma totală a depozitului lor de garanţie ar trebui să fie disponibilă în maximum şapte zile lucrătoare, iar o sumă de subzistenţă (stabilită de la stat la stat), în maximum cinci zile. Deputaţii au mai inserat clauze care includ "balanţe temporar mari", în garanţie. Dacă un cont de depozit are temporar mai mult de 100 000 euro, de exemplu prin vânzarea unei case, întreaga sumă sau o parte din această sumă mai mare este protejată pentru cel puţin trei luni.

Vă e teamă de pușcărie, cine urmează?

Anul electoral 2014 se dovedește, așa cum au prezis mulți observatori ai scenei politice și societății românești, unul extrem de greu, cu multe evenimente neprevăzute, cu frici și spaime pentru mulți regizori, actori, păpușari și figuranți implicați. Dacă în plan extern se întâmplă lucruri extrem de îngrijorătoare în imediata vecinătate a României, în plan intern starea de spirit a factorilor determinanți pentru evoluția viitoare a țării pune o presiune puternică și crește tensiunea pe zi ce trece.

În ultimele luni, poate chiar ani, de când unele insituții ale statului de drept au început să-și facă datoria, mă refer aici la Justiție, se aude tot mai des în public, întrebarea care lovește ca un ciocan greu în urechile acuzaților: „-Vă e teamă de pușcărie?” Politicieni, oameni de afaceri, miniștri, înalți funcționari ai statului, polițiști, procurori și judecători, „baroni”, „sultani”, „revoluționari”, „dictatori” locali și alți cetățeni români sau străini din România, acuzați de corupție, au fost interogați cu celebra întrebare înspăimântătoare.

Întrebarea o pun tot mai des ziariștii, la intrarea/ieșirea, cu cătușe sau fără, cu mascați, poliție, DNA, tot tacâmul tipic evenimentelor de acest gen, acuzaților de încălcarea gravă a legilor în România. Această interogație este completată de altele gen: „ -Sunteți vinovat?”, „ –De ce sunteți acuzat?” Răspunsul vine invariabil cu declamația „–Nu sunt vinovat de nimic!” Mai nou, acesta este completat cu strigătul disperat „-Rușine, Băsescu!”, aruncat de „invincibilul” primar al Constanței, în momerntul când a simițit strângându-i-se cătușele pe mâini, iar fardul personajelor false, interpretate bufonic de acesta în ultimii ani ai „Republicii Mazăre”, i-a căzut brusc, descoperindu-i spaima feței de mâna lungă a Justiției.

Mai toți aproape acești acuzați, atunci când li se întâmplă totuși ceea ce credeau că nu o să li se întâmple niciodată, legați sau cercetați în libertate, se îmbolnăvesc subit. Ba de inimă rea, alte boli cardiace sau de altă natură, incurabile și incompatibile cu vinovățiile de care sunt acuzați și unii încarcerați, solicitând vehement clemență și voie să se trateze în străinătate. DNA-ul, Justiția în general încep să provoace tot mai multe dureri de cap și boli rele pe care unii acuzați nici nu și le bănuiau atunci când tăiau și spânzuarau din pozițiile în care se aflau, când se credeau mai presus de lege.

Iar când o nenorocire nu vine niciodată singură, cum zice o vorbă românească, alături de cei ridicați, alții, care se simt vizați a fi următorii cercetați, își pun tot mai des întrebarea „ –Cine urmează?” și probabil, își scuipă în sân să alunge Necuratul întruchipat de DNA. Văzând cum principalii factori de influență și mobilizare a electoratului PSD cad tot mai mult sub incidența legii, premierul Victor Ponta și-a declaratt public solidaritatea cu marii acuzați ai partidului în fruntea căruia se află, strigând că el va fi următorul președinte al României după „dictatorul” Băsescu.

Aparent, în acest moment, pare că singurii adversari serioși, care produc victime în rândurile celor mai iubiți și votați baroni locali ai PSD, sunt DNA și Justiția neiertătoare, Băsescu fiind doar un dușman vremelnic de care speră că vor scăpa în scurt timp. Vizat de actualii adversari politici, dar și din dorința de a mai reprezenta ceva în scena politică atunci când nu va mai fi președintele României, Traian Băsescu, ca un adevărat luptător hârșit în multe bătălii, bagă mereu bățul prin gard și ațâță dulăii nervoși și neputincioși ai PSD-ului.

Pe de altă parte, în așteptarea alegerilor programate anul acesta, partide mai vechi sau mai noi, dar cu speranțe de mărire, așteaptă fără prea mare zarvă, căderea baronilor roșii, cu influență imensă la masa electorală, în multe județe ale țării, frecându-și mâinile de bucurie atunci când dușmanii politici sunt ridicați și încătușați de mascați. Doar PNL-ul agonizant în urma mariajului cu PSD-ul, mai încearcă să supraviețuiască, prin Crin Antonescu, încercând să-l muște cât mai mult pe fostul tovarăș, Victor Ponta, care i-a luat fotoliul de candidat la prezidențiale, iar acum îl tratează ca pe fraierul satului.

În acest moment, dup cum se derulează lucrurile, am putea spune că dacă evenimentele vor continua tot sub semnul întrebărilor: „ -Vă e frică de pușcărie?” și „-Cine urmează?”, fără alte intervenții și implicații, să putem avea surprize la alegerile din acest an, în special la cele prezidențiale din toamnă. Surprize determinate și de deciziile definitive și irevocabile ale Justiției. Până atunci însă, am constatat mișcări de stradă în favoarea unor „iubiți” conducători aflați acum cu cătușele la mâini, pseudo revolte populare pentru eliberarea acestora.

La școală, Religia nu știe să răspundă „-De ce Biserica cere bani pentru lucrurile sufletești?!!!”

În ultimii ani, în societatea românească s-a stârnit o controversă privind predatul Religiei în școli, unii fiind pro alții fiind contra învățării obligatorii a acestei materii de către elevi. Discuțiile au ajuns până acolo încât un deputat a solicitat Parlamentului ca Religia să fie facultativă în unitățile de învățământ. Acum, elevii din clasele I- XII, de confesiune ortodoxă, sunt obligați să o învețe ca pe orice altă materie obișnuită la școală. Aceștia au suport educațional, adică o programă, profesori, manuale și cursuri. În foarte multe cazuri, elevilor li se cere să-și cumpere singuri cărțile. Profesori sunt fie preoți, studenți la teologie, absolvenți, precum și diferite alte persoane care prin diverse împrejurări, ajung să predea Religia la școală.

De mai mult timp, se vorbește, copii povestesc acasă despre tot felul de moduri în care se învață această materie în unitățile de învățământ și de felul în care profesorii înțeleg și știu să o predea. În spațiul public, la începutul acestui an, s-au semnalat sesizări și reclamații privind abuzuri comise de unii profesori de Religie. Au existat chiar și reclamații la Poliție și Inspectoratele școlare, unde părinții au considerat că există nereguli în cadrul orelor de învățământ religios.

Recent, am asistat personal la o reclamație a unui părinte al cărui elev învață într-un mare liceu bucureștean, privind activitatea profesoarei de religie. Am stat de vorbă cu doi elevi din București, ale căror nume nu le voi aminti, despre cum decurge o oră de religie în școlile lor. Pentru că mi s-a părut interesant, semnificativ și important modul de predare-învățare a Religiei, cu rezultatele și influențele asupra copiilor, redau mai jos fragmente relevante din cele spuse de copii.

Cum decurge ora de Religie la școala generală, în percepția unui copil de clasa a V-a:

“Profesorul de Religie de obicei nu prea vine la oră, iar atunci când vine vorbește foarte mult la telefon. Primul lucru care îl face este să își scoată cele 4-5 telefoane, să le întindă pe catedră, de parcă trebuie să-l sune pe Sf. Petru sau alt sfânt! Pe noi ne pune să citim singuri din manual, dar alte informații în afară de carte nu ne mai spune. La întrebările noastre nu răspunde, nu ne lămurește.Ne pune să facem referate din carte, dar nu ne explică nimic în plus. Ne mai pune să vedem și desene animate. Când ridică cineva mâna, nu răspunde sau zice-îmmm!!!

Nu ne învață rugăciuni noi, se spun doar Tatăl nostru și Cerestate. Când nu vorbește la telefon, ne povestește viața lui, despre ce problem de sănătate a avut, ne ține chiar și după ore să ne povestească, de parcă ar fi ceva important să învățăm noi. Ne-a spus că dacă mergem la biserica unde este preot, orice lovitură, zgârietură ne trece acolo, imediat după ce ieșim din biserică! După mine, Religia ar trebui învățată doar în clasele I-IV.”

La liceu materia Religie a devenit o povară și ore pierdute inutil pentru liceeni, mai ales pentru cei din clasele terminale, care tebuie să pună accent și să se pregătească pentru bacalaureat. Iată cum relatează desfășurarea unei ore un elev de clasa a XI-a, dintr-un liceu bucureștean:

“Se începe cu rugăciunea, apoi profesoara ne predă lecția pe baza căreia elevii pun întrebări. În majoritatea cazurilor, elevii sunt reticenți la ceea ce ne spune profesoara, fiind realiști și necrezând fiecare detaliu din povestirea acesteia. Cele mai frecvente întrebări au fost despre post, de ce trebuie să îl ținem și la ce ne ajută? Despre cum este posibil să nu mănânci 20 de zile și să trăiești fără probleme, cum s-au întâmplat toate minunile de care ne vorbește profesoara cu ardoare? Noi care facem materii realiste la școală, științifice, o contrazicem pe profesoară cu argumente privind majoritatea minunilor povestite de aceasta.

Un lucru care nu pare a fi normal este încercarea profesoarei de a face elevul să creadă absolute tot ceea ce spune despre- blesteme, viața de apoi, iad/rai, sfârșitul lumii și ceea ce se presupune că s-ar întâmpla atunci dacă ar veni. Ne amenință cu celebra frază-Se vor scula morții și vă vor lua locul! Refuzul elevilor de a crede astfel de lucruri este luat de profesoară ca o sfidare și nesimțire la adresa ei, iar la întrebările la care nu ne poate răspunde cu argumente credibile, răspunde cu sancțiuni la adresa elevilor care le-au pus.

Un coleg a întrebat-o- De ce Biserica cere bani pentru lucrurile sufletești?- și în loc să-i răspundă, l-a făcut nesimțit și i-a tăiat rubrica în catalog, lucru care nu are voie să-l facă. Încă un lucru care nu mi se pare în regulă și nu folosește la absolut nimic este obligarea elevilor de a merge la biserici în care cică au avut loc minuni sau sunt moaște. Refuzul elevilor de a merge la biserici este luat ca jignire la adresa profesoarei și a Bisericii, elevii având din nou de piedut. Ne-a mai spus că Ceaușescu a căzut din cauza faptului că dărâma biserici!!!

După părerea mea, Religia nu are ce să caute la liceu pentru că este o povară în plus pentru noi. Este inutilă, nu învățăm nimic, ba chiar se contrazice cu alte materii științifice. Este chiar discriminare, deoarece nu toți elevii au aceeași religie. Pentru noi în clasele finale, când trebuie să învățăm, să ne pregătim de absolvire și bacalaureat, ora de Religie este o povară în plus, pe lângă alte materii inutile la liceu. Ne răpește timpul degeaba și mai avem și de suferit dacă o contrazicem pe profesoară sau nu mergem în weekend, pe la diverse biserici cu moaște.”

Reacția societății civile

Societatea civilă a început să facă demersuri pentru schimbarea actualei stări de lucruri, privind învățământul religios. Astfel, Asociaţia Secular-Umanistă din România (ASUR) a solicitat Ministerului Educației demiterea conducerii ISJ Timiș, pentru încălcarea repetată și flagrantă a prevederilor Legii Educației Naționale și anchetarea cu seriozitate a cazurilor semnalate de îndoctrinare religioasă din școli. De asemenea, a cerut elaborarea și implementarea unui set de politici educaționale destinate a preveni pe viitor apariția unor cazuri similare.

În mod specific:  unitățile de învățământ trebuie să ceară acordul explicit al părinților cu privire la participarea elevilor la orele de religie și trebuie să-i informeze că au dreptul constituțional de a le refuza.  trebuie interzisă actuala practică paradoxală, întâlnită în majoritatea unităților de învățământ, de a obliga copiii să rămână la orele de religie deși, teoretic, figurează ca retrași de la acestă materie.  trebuie oprite orice acțiuni de prozelitism religios în școli.

Poziţia ASUR este neechivocă: în unităţile publice de învăţământ trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de Religie trebuie predată Istoria Religiilor şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acela.

După cum constatăm, opiniile publice ale oamenilor pro și contra religiei în școli au fost și sunt extrem de împărțite și vehemente, fiecare având dreptul să-și exprime liber părerea și opțiunea religioasă, pentru ei și copii lor. Este un drept câștigat. Redau una dintre aceste opinii:

“Religia nu trebuie să se învețe pentru notă, nu trebuie impusă de cineva pentru că atunci nu o faci cu plăcere, dragostea de religie vine din sufletul tău, vine în anumite perioade ale vieții, vine de la conștiința ta, de la meditația ta. La școală nu trebuie să vină profesorul de religie să te amenințe cu altă notă în afară de 10, nu este în măsură să te judece prin note. Religia nu înseamnă note, înseamnă puritatea ta sufletească.”