Nu mai ”Merge și așa!” Vinovații trebuie pedepsiți!

Cine plătește facturile promisiunilor guvernamentale electorale?

O mare întrebare justificată, s-a ivit odată cu terminarea circului electoral, Cine plătește facturile promisiunilor guvernamentale electorale? Cine? Și ce se va alege de  acele promisiuni ale Guvernului menite să-i determine pe cetățeni să voteze într-un anumit fel? Că promisiuni au fost gârlă, câte-n lună și stele. Nenumărate.

Însă doar unele promisiuni, cu duiumul, ”fără număr”ca la maneliști când își adună banii nefiscalizați, au fost propagate cu bună știință de către guvernanții vremii, vremelnici guvernanți, pentru a-și atinge scopul privind alegerea mai marelui țării.

Aceste promisiuni guvernamentale au avut un iz oficial în comparație cu promisiunile altor candidați, neangajați în Executiv. De aceea au fost mai convingătoare în ochii unui anumit tip de electorat, care a votat cât ai clipi, fără să gândească, credul, prostit, pentru a pune mâna pe vrabia de pe gard și pielea ursului din pădure.

Alegerile s-au dus, cine a câștigat încă se bucură dar are o mare responsabilitate în fața cetățenilor și a țării, cine a pierdut își linge rănile și pansează aroganța rănită, căutând disperați soluții de a fi iarăși ce au fost și mai mult decât atât.

Mulți români creduli, naivi, fără minte, fără discernământ au crezut în promisiunile guvernamentale electorale, de mărire a pensiilor, salariilor, de creare a noi locuri de muncă, de pomeni electorale, de asistență socială, de lapte și miere și o viață mai bună în România. Nenorocirea este că majoritatea acestor români provin din păturile sărăcite, nevoiașe ale societății și trăiesc la limita supraviețuirii. Mulți dintre aceștia au crezut cu adevărat că vor beneficia de laptele și mierea promise, dar acum constată că sunt în voia sorții și la mila lui Dumnezeu, iar supraviețuirea lor, la propriu, este pusă sub semnul întrebării.

Nu doar că promisiunile deșarte cu care au fost amăgiți cu bună știință în schimbul votului, nu se vor îndeplini niciodată, ci există riscul să nu mai aibă cu ce supraviețui în prezent. Acum. Astăzi! Mâine! Poimâine! Pensionarii cu pensii mici, șomerii, oameni fără un loc de muncă sau fără ocupație, familii întregi sau oameni singuri care așteptau banii promiși de Guvern, ajutoare sociale, indemnizații sau altfel de sprijin social, pomeni, sunt în pragul de a nu-și mai primi nici măcar puținii bănuți cu ajutorul cărora își duc traiul de pe o zi pe alta.

Există riscul ca pensile să nu mai poată fi plătite la început de an nou, la fel și salariile bugetarilor. Se aud deja voci din interiorul sistemului bugetar care strigă timid, că dacă nu se găsesc resurse bugetare suplimentare față de cele preconizate a asigura bugetul de stat actual, nu vor exista bani pentru asigurarea plăților. Nu doar a salariilor, pensiilor și indemnizațiilor sociale. Ci există riscul de blocare a unor sisteme importante, cum ar fi sistemul de sănătate, funcționarea spitalelor, sistemul de învățământ, precum și îngreunarea desfășurării activității până la colaps a altor domenii importante din cauza subfinanțării și a lipsei banilor de la bugetul de stat.

Mai mult, în ciuda asigurărilor guvernamentale din campania electorală, în plină iarnă, vor crește prețurile la gaze, la utilități, la mâncare, medicamente și Dumnezeu mai știe la ce produse și servicii vor mai crește prețurile. Chiar dacă momentan, guvernanții debusolați de votul majorității românilor, dar și de incompetența lor, n-au anunțat oficial creșterile de tarife și prețuri, scumpirea vieții în România, realitatea de zi cu zi, ne arată că acestea se vor produce, chiar dacă nu ne dorim acest lucru.

Și parcă acestea nu ar fi de ajuns pentru a ne face viața și mai grea, suntem din nou amenințați cu criza agentului termic, agentului energetic, cei mai influenți agenți din țara noastră. Din nou, bucureștenii, ca și alți orășeni din alte orașe ale țării, în ciuda asigurărilor mincinoase ale edililor și guvernanților, sunt amenințați cu frigul în case, plătind deja, la greu, ”serviciile de cea mai înaltă calitate” ale regiilor de utilități furnizate până în prezent.

Suntem obișnuiți ca în fiecare iarnă, ca în fiecare an, cu astfel de greutăți peste care ne luptăm cu greu să trecem, cine trece că cine rece, nu reușește, Dumnezeu cu mila.

Întrebarea principală pe care ar trebui să o pună toți românii afectați și nu numai ei, dar să-i tragă la răspundere și pe cei responsabili de promisiunile guvernamentale electorale, nesustenabile, nesimțite, făcute cu bună știință, este Cine plătește facturile? Cine suportă cheltuielile făcute de guvernanți pentru o campanie mincinoasă și ce se întâmplă cu toți cetățenii acestei țări dependenți de bugetul de stat?

Ce se întâmplă cu domeniile vitale ale societății românești dependente de bugetul de stat, ajunse în pragul colapsului pe sfârșit și la început de an nou, aflate deja, de mult timp, în subfinanțare severă?

Este timpul ca incompetenții, profitorii și toți oportuniștii din aparatul de decizie al statului, guvernului în speță, edili, funcționari publici, decidenți și executanți politici, responsabili din cadrul agențiilor, autorităților, direcțiilor sau altor instituții, toți care au făcut promisiuni electorale pe banii bugetului național, să răspundă în fața legii, chiar și penal dacă este cazul.

Trebuie să plătească toți cei care au încălcat legea. Nu mai trebuie tolerați. Nu mai  trebuie să adoptăm formalismul păgubos, nociv de genul ”Merge și așa!”.

Nu mai ”Merge și așa!” Vinovații trebuie pedepsiți!

Cu musca pe căciulă

”Scapă cine poate!”

Frisoanele penalilor politici aflate în stare latentă, au erupt puternic în special la cei care erau vizați de ridicarea imunității parlamentare, Justiția având astfel liber să constate dacă aceștia sunt sau nu vinovați de faptele pentru care sunt cercetați și acuzați.Trăim evenimente politice la care cu greu speram în urmă cu câteva luni, când nivelul de speranță într-o nouă Românie, în care drumul spre o democrație adevărată să fie fără întoarcere, aproape că dispăruse.

Adevăr, minciună, folclor politic sau altceva, expresia ”Scapă cine poate!”, care s-a vehiculat a fi fost rostită de Victor Ponta, în noaptea de după primul tur al alegerilor, într-o discuție cu mai mulți lideri PSD, dacă acesta nu va câștiga, pare să capete sens, după ce candidatul USL la președinție a pierdut.

Pe lângă acuzații la vedere, mai sunt desigur destui demnitari politici vizați de organele penale, dar ale căror dosare se află în diverse stadii de cercetare, precum și alte persoane  publice pasibile de fapte de corupție sau alte ilegalități, care ar putea fi  chemate oricând pentru a da cu subsemnatul la Procuratură.

Chiar și ”marele” om politic de ieri, ”micul” politican de azi, actual premier, șef de partid, fost candidat, Victor Ponta, are dosare în care este acuzat de diferite fapte ilegale. Necazurile ”Micului Titulescu” au început  din noaptea în care Liviu Dragnea l-a anunțat că a pierdut alegerile, iar ”poporul care are întotdeauna dreptate” l-a învins, când deja mulți acoliți de-ai săi care l-au sprijinit în campania electorală și nu numai, făcându-l ceea ce a fost, au început să-i care pumni și picioare în cap pe la televiziunile susținătoare, cerându-i socoteală.

A fost doar începutul socotelii deoarece după cum constatăm, tot mai mulți susținători, sprijinitori, poate chiar finanțatori, au început să-l înjure nemulțumiți, simțind cum le fuge pământul de sub picioare și cum zornăie la ușă cătușele ”monstruosului” DNA. Reglarea de conturi dintre Victor Ponta și foștii acoliți este doar la început, aceștia nemaifiind dispuși să-i mai tragă barca pe uscat, sunt preocupați de recuperarea daunelor și în special de asigurarea imunității în fața legii.

Unii astfel de ”puternici” ai zilei de ieri încearcă mai versatili din fire, să se apropie de barca Johannis, arătându-și tot felul de disponibilități, servicii, alții descoperindu-și brusc rude printre sași. Dar, pentru moment, ”neamțul” rămâne neclintit în fața avalanșei de simpatii din partea foștilor adversari politici, sprijinit de ”buldogul” Blaga, care s-a proțăpit puternic cu labele pe ușa politicienilor ”traseiști”. Cât vor rezista cei doi învingători în fața lingușelilor învinșilor vom vedea, dar eu cred că nu-i va ține mult până vor ceda, sub diverse pretexte, asediului traseiștilor.

Deocamdată, nu are nimeni curaj să ridice vocea fățiș împotriva ridicării imunității demnitarilor acuzați de comiterea unor fapte penale, de corupție, în timp ce DNA-ul așteaptă cu nerăbdare să-i trmită în fața justiției pe cei care sunt vizați și cercetați, care s-au ascuns până acum sub haina protectoare a parlamentului. Pe de altă parte și-au pierdut speranța pe moment și cei care sperau la promulgarea Legii amnistiei și grațierii, blocată tot prin ”puterea poporului”.

Căzuți brusc cu picioarele pe pământ din stratosfera ”marii politicii” românești, cei care se simt cu  musca pe căciulă fug ca șobolanii și folosesc toate tertipurile de care sunt în stare, căutând scăparea de brațul lung al legii și de oprobriul poporului pe care l-au mințit, batjocorit, manipulat, disprețuit și de care s-au folosit cu bună știință. Acești susținători, acoliți, făptași ai corupției trebuie însă, să dea socoteală și să fie pedepsiți conform faptelor săvârșite. Nu trebuie iertați sub nici o formă.

Cum este să apară acum Ecaterina Andronescu de exemplu, cu cătușe la mâini, când în campania electorală, era plimbată ca sfintele moaște prin licee, unde ”prima doamnă a învățământului românesc” încerca să-i convingă pe tinerii care împliniseră 18 ani, să-i manipuleze, pentru a vota cu Victor Ponta. Ce nu a știut înainte acest demnitar a fost faptul că tinerii aduși fără voia lor la întrunirile cu ea, au căutat-o apoi pe Internet, descoperind ce ”doamnă mare” are dosar penal la DNA și de ce este acuzată.

Ce nu a știut Ecaterina Andronescu înainte de a face campanie electorală în licee, a fost faptul că tinerii pe care a încercat să-i prostească l-au votat pe Johannis și nu pe Ponta, făcând și ei posibilă concretizarea expresiei ”scapă cine poate!”, ridicarea imunității ”primei doamne a învățământului românesc” și trimiterea ei în fața instanței de judecată, acuzată de comiterea unor fapte de corupție.

 La ora când am srcis aceste rânduri, Ecaterina Andronescu încerca să se disculpe în fața Camerei Deputaților, considerându-se nevinovată. Dacă era cu adevărat nevinovată, de ce nu și-a dat demisia înainte și nu s-a pus la dispoziția instanței de judecată pentru a-i constata nevinovăția, cum a făcut-o colegul ei Viorel Hrebengiuc?

Desigur, în fața instanțelor de judecată ar trebui să dea socoteală toți cei care au încălcat legea, indiferent cine sunt și din ce partide, inclusiv cei care se fac responsabili de împiedicarea exercitării celui mai important drept democratic, dreptul la vot, românilor din Diaspora.

Până la reconfigurarea noi hărți de putere la vârful statului, ca efect major al alegerilor recent încheiate, care pot constitui o etapă importantă de nou început democratic pentru România, asistăm la un început de curățire de penali a Parlamentului, procescare trebuie aprofundat și continuat cu îndârjire, la nivelul tuturor structurilor statului și nu transformat într-un simplu foc de paie stins după vâlvătaie.

Noul președinte va avea coadă de ”dalmațieni” după el la Cotroceni

Piatră grea de gâtul viitorului președinte al României

Oricare dintre cei doi candidați la președinția României va urca dealul Cotrocenilor, va avea în spate un mare balast, care le va crea tot timpul probleme. Spre deosebire de excandidatul independent Monica Macovei, de exemplu, atât Victor Ponta cât și Klaus Johannis, indiferent care va fi alesul poporului, mai mult sau mai puțin conștient pe cine pune ștampila și de ce îl alege, va avea o gașcă de penali în spate, aparținători ai formațiunilor politice care i-au susținut.

Fie că sunt sau au fost parlamentari, miniștri, baroni, sau au deținut alte demnități, fie că sunt cercetați, acuzați, judecați sau vizați de mâna lungă a legii penale, fie că au susținut într-un fel sau altul într-un fel sau altul candidatul preferat, acești cercetați,bănuiți, prezumtiv infractori și infractori dovediți de instanțele de judecată constituie o piatră grea de gâtul viitorului președinte al României. Noul șef de stat se va simți obligat, iar dacă nu se va simți el îl vor face alții să se simtă, față de toți cei care l-au sprijinit politic, logistic, l-au sponsorizat și au lucrat pentru el ca să îl urce în fotoliul de la Cotroceni.

Oricât ar vrea să se dezică viitorul președinte de gașca lui de penali, chiar și moștenită de la partidul în care a intrat, cum este cazul lui Johannis, nu o să poată face ușor acest lucru. O să-i vină foarte greu să se detașeze de susținătorii din campanie chiar imposibil, iar aceștia sigur o să dorească să-și primească răsplata pentru serviciile aduse.

Nu cred că cineva a susținut pe altcineva degeaba, ci l-a susținut pentru a obține diverse avantaje. Alții o să aștepte răsplata președintelui pentru a-i ajuta să scape de problemele cu legea, să scape de dosarele penale, să devină curați și spălați de păcate ca lacrima.

Pus într-o astfel de situație, obligat de lege să se detașeze complet de partidele și organizațiile care l-au susținut în campania electorală, noul președinte nu are prea multe alternative la îndemână: ori se supune găștii de penali și profitori și atunci devine o simplă marinetă manipulată de păpușari; ori îi refuză complet și atunci îi face dușmanii săi și pierde sprijinul lor; a treia cale este una de mijloc, unde noul președinte al acționa la limita legii, încearcă să împace și capra și varza. Această cale poate fi extrem de periculoasă, atât pentru el cât și pentru acoliții săi.

Nu-i nici o problemă, se descurcă și noul președinte, cum s-au descurcat și președinții dinaintea lui, că românii sunt descurcăreți la o adică, ar spune gura lumii slobode. ”Că noi votăm ca proștii, dar ei toți tot pentru ei lucrează, nu pentru popor!”-cum ar zice un sătean din celebra localitate Nana, unde oamenii nu-l scoteau și nu-l scot din apelativul ”Chioru” și din înjurături pe președintele Traian Băsescu, care și-a luat pământ în această localitate.

După cum se constată și în campania electorală penalii și sprjinitorii pătați din partide ai celor doi candidați din turul doi, au constituit un cal de bătaie reciproc. Diferența între aceste două găști de susținători este că unii sunt mai mulți și alții sunt mai puțini la număr, dar în ambele tabere există destui clienți ai DNA-ului și ai instanțelor de judecată, care, mai devreme sau mai târziu, își vor face făcută simțită influența și presiunea asupra noului locatar de la Cotroceni.

Iar acestor ”dalmațieni” de partid și de stat, de județ, de grup sau de gașcă, li s-ar putea adăuga și acoperiții sau neacoperiții din serviciile mai mult sau mai puțin secrete, care au tras la căruța noului președinte încă din faza candidaturii sau chiar mai dinainte de nominalizarea la prezidențiale.

Întrebarea  principală pentru succesorul ”Chiorului„ în fruntea statului este cât de bine va conduce țara, cum își va respecta promisiunile și alegătorii, având un balast greu de gât format din șleahta ”dalmațienilor”? Sau vor ”lucra tot pentru ei” și vor ignora complet ”boborul” care i-a urcat dealul Cotrocenilor?

Cui e frică de Revoluția Diasporei ?

Românii pot stopa reinstaurarea ”ciumei roșii”

Suntem în pragul unei revoluții a românilor onești din Diaspora, plecați din țară să muncească pentru o bucată de pâine mai bună, care muncesc pe brânci să trimită bani în țară copiilor și familiilor rămase acasă, luptând pentru supraviețuire într-o realitate românească ce nu le oferă prea multe șanse de bunăstare.

Acești români care și-au luat lumea în cap de voie de nevoie, mai mult de nevoie, trimit anual miliarde de euro în țară, iar prin munca, sudoarea lor și inteligența tipic românească reușesc să pună umărul, ceea ce se vede și se recunoaște public în unele state, la dezvoltarea economică a mai multor țări occidentale cu mare tradiție democratică.

Românii din Diaspora au învățat să trăiască în democrația adevărată occidentală, sunt respectați și-au învățat drepturile și obligațiile, sunt cetățeni europeni și cetățeni respectabili pe alte meridiane ale lumii, SUA, Australia, Canada sau în alte țări unde democrația este la ea acasă. Ei nu mai pot fi manipulați la fel ca alți mulți români din țară, lucru a cărui importanță poate încă nu o conștientizăm cum se cuvine acum.

Zi de zi aproape, vedem cum mulți români reveniți în România, cu o altă mentalitate, cu orizonturi și experiențe mult lărgite față de momentul când au plecat în străinătate, se luptă cu sistemul birocratic, mafiot, corupt din țară, cu incompetența, minciuna, prostia autohtone, ca să poată schimba ceva. Ei doresc să li se respecte drepturile, ei doresc să putem construi și dezvolta o democrație adevărată, o economie performantă, un stat de drept adevărat. Doresc perspective de viitor pentru familiile și copii lor. Vor să fie respectați. Să muncească și trăiască demn și decent în propria țară, fără să fie umiliți, furați, prostiți, mințiți de un sistem politic profund corupt.

Incompetența, prostia și manipularea venite din partea puterii de la București la primul tur al alegerilor prezidențiale, din 2 noiembrie a.c., i-a revoltat, umilit și îndârjit pe acești români din străinătate, care nu mai acceptă șmecheria și corupția  guvernanților, indiferent cine au fost aceștia de-a lungul anilor. Românii din Diaspora vor să li se respecte drepturile legitime, iar această dorință i-a adus în pragul unei revoluții, care poate schimba în bine destinul României.

Și nu îi mai poate minți nimeni și manipula. Ei nu stau cu mâna întinsă la statul român, ci aduc bani mulți în România prin truda lor și inteligența nativă. Prin educația și cunoștințele lor puse la cheremul străinilor, deoarece din țară au fost alungați de sărăcie, corupție, minciună, umilință și lipsa de perspective.

Dacă României i-au trebuit 25 de ani să ajungă la democrația fragilă din prezent, după o tranziție prelungită foarte mulți ani, probabil că unei mari părți a electoratului din țară îi va trebui încă pe atât timp pentru a scăpa de sechelele comuniste și simpatiile ”ciumei roșii”.

La ora actuală, românii cu drept de vot trăiesc atât în interiorul teritoriului românesc, majoritatea, cât și în afara țării, după unele statistici neoficiale numărul acestora ajungând la circa trei milioane de oameni. Câți dintre românii din Diaspora, răspândiți în aproape toate colțurile lumii, au drept de vot și se vor prezenta la vot în turul doi al alegerilor prezidențiale de anul acesta nu se știe, dar cert este că cetățenii românii din străinătate au avut un cuvânt greu de spus la trecutele prezidențiale, înclinând balanța în favoare actualului președinte.

Paradoxal, comparativ cu românii din străinătate care și-au cerut vehement dreptul la vot și i-au penalizat pe guvernanți, alegând Democrația și Occidentul și la propriu și la figurat, multe dintre rudele sărace rămase în țară au votat minciuna, pomenile electorale, corupția, promisiunile fără nici un fel de susținere, au votat în orb ”ciuma roșie„. Sunt cei care votează de ani de zile în acest fel. Sunt cei la care schimbarea de mentalitate va mai dura probabil zeci de ani și nu se va produce, în multe cazuri, din păcate și din nefericire, decât odată cu dispariția fizică a unora dintre semenii noștri.

Pe această rezistență scăzută puternică la schimbare, generată de lipsa de educație, de sărăcie, de perspectivă, pe lipsa unor judecăți corecte, oneste a multora dintre români se bazează foarte tare și exponenții incompetenței, corupției și minciunii pentru a accede și a rămâne la putere.Atât timp cât va exista o educație precară, o mentalitate greșită, o lipsă de perspectivă, un nivel de trai scăzut, o economie slabă, un stat de drept fragil și o democrație ușoară în ansamblul ei, vom avea în față o puternică forță coruptă, dispusă oricând, să facă orice, prin orice mijloace, fără scrupule, pentru a ajunge și a se menține permanent la putere.

Tocmai de aceea, este extraordinar ce moment crucial s-a produs, ce istorie pot scrie românii din Diaspora împreună cu românii onești din țară la alegerile prezidențiale din 16 noiembrie. Poate fi restartul unei Românii democrate și a unui stat de drept adevărate, care să deschidă calea unor perspective și dezvoltări reale, atât în plan moral, cât și prin perspective investiționale, economice.

O Românie a oamenilor onești poate să deschidă orizonturi extraordinare tuturor românilor, indiferent unde s-ar afla și ar trăi aceștia.

Avem nevoie de această revoluție a oamenilor cinstiți, iar românii din Diaspora pot fi exemplu de urmat pentru alte milioane de români votanți din România, care doresc o schimbare în bine a acestei țări. Care vor să prospere, să trăiască mai bine și să ofere un viitor mai bun copiilor lor.

Românii împreună pot stopa reinstaurarea ”ciumei roșii” în țara lor.

P.S.

Oare de ce majoritatea cetățenilor români din Basarabia, cu drept de vot la alegerile prezidențiale din România, au votat reinstaurarea ”ciumei roșii”, români care au fost afectați decenii la rând de această năpastă impusă din Est?

Țărănimea batjocorită permanent de politicieni

Realitate întâlnită și în campanii electorale și în afara campaniilor electorale

La prășit ca în Evul Mediu în România Europeană a anului 2014

Foto: Paul Stan

De ani de zile, de când există alegeri libere în România zilelor noastre, clasa politică, fie cea la putere ori cea aspirantă la putere, ignoră, își bate joc, prostește și disprețuiește continuu una dintre cele mai paupere clase sociale-țărănimea. În contradicție, trăitorii din mediul rural, mediul cel mai năpăstuit din punct de vedere al nivelului de trai, îi votează întotdeauna pe cei mai penali candidați, urcându-i în cele mai înalte demnități ale statului!

Pătura socială reprezentată de oamenii care locuiesc în mediul rural a fost mereu ultima osie la căruța politicienilor băgată în seamă de aceștia. Cetățeni de la țară care în majoritate au o educație precară, ca din fundul curții, și o sărăcie lucie din diverse cauze, începând de la lipsa locurilor de muncă și lipsa perspectivei educaționale, ajungând la lenea și prostia tradiționale românești.

Paradoxal pentru unii, firesc pentru alții, oamenii din zona rurală au dezvoltat tendința permanentă de a vota candidații cei mai dubioși, cei mai mincinoși, cei mai penali. Candidați care, de fiecare dată ajunși la putere, împinși de votul orb al sărăcimii rurale, au uitat mereu de oamenii care i-au urcat ca proștii, în scaunele de înalți demnitari ai țării.

Iar aceste lucruri, fapte, realități crunte, triste s-au întâmplat indiferent din ce partid ori coaliție politică au provenit candidații deveniți ulterior demnitari. Dar, după cum poate observa lesne oricine dorește să verifice aceste chestiuni, țărănimea, năpăstuiții soartei, prostimea, analfabeții în creștere sau țăranii cu carte, de bună credință, au votat constant ”ciuma roșie”.

Chiar și acum, ca la fiecare alegeri, dacă întrebi un asfel de votant de ce a votat pe cineva sau un partid ori altul, nu te alegi cu un răspuns clar, cu argumente, convingător, ci cu unul vag, incoerent, nesigur, neconvingător, de multe ori fără legătură cu realitatea, indus de multe ori de campaniile manipulatoare ale candidaților și puterii locale, județene sau centrale.

Nea Gheorghe, nea Ion..., țața Leana, tanti Maria..., căruțașul Ghiță..., salahorul Costică..., bețivul Corcodușă, Prună sau mulți alți locuitori ai satului românesc sărăcit și îndobitocit, dacă îi întrebi de ce votează pe Cutare sau Cutărică, răspund că le dă pensii mari, ajutoare sociale, pomeni de milă de silă, mai mult de silă și din interes, că le-au promis luna de pe cer și altele asemenea. Un alt răspuns preferat este că ”așa vor ei”!

Din zori și până-n seară pe câmp

Foto: Paul Stan

Dar, de fiecare dată după ce trec alegerile, fie ele pentru primari, parlamentare sau pentru alegerea președintelui, alegătorii ”buni” rămân cu degetul în gură și cu ochii în soare, așteptând, în zadar, să curgă ”miere și lapte” după promisiunile politicienilor penali. Sunt uitați cu totul. Zonele rurale, în special regiunile cu potențial agricol bun și cele forestiere, mai sunt luate în vizor de ”marii”demnitari atunci când le stârnesc interesul unor afaceri bănoase, de care se grăbesc să profite.

Evident, aceste zone mai au parte de atenția politicienilor la următoarea rundă electorală, unde cu resurse infime și minciuni infinite se pot baza pe voturile oamenilor de aici. Locuitori ai satelor care nu mai sunt nici ei în majoritate țărani, adică lucrători ai țarinei, ai pământului, ci alcătuiesc un conglomerat pestriț, nemaivăzut în urmă cu 20 de ani.

Acum, satele românești ușor accesibile și cu potențial agricol în jur, sunt populate de: tot mai puțini țărani, bătrâni și neputincioși; copii de țărani fără nici un căpătâi, unii care au tocat rostul muncii de o viață a părinților, leneși, bețivi, mici infractori, găinari, care n-au din ce trăi, dar pe care se bizuie politicienii la vot; mici fermieri, fie că sunt crescători de animale sau cultivă pământul; mici proprietari de dughene, buticuri, care în multe cazuri vând pe datorie, în contul pensiilor sau chiar al alocațiilor.

Mai sunt și veneticii, oameni aciuiați din alte locuri, cei mai mulți cu scop de căpătuială, care încearcă să profite de pe urma celorlalți, în special pentru a pune mâna pe pământurile țăranilor care nu le mai pot lucra. Mai sunt, în număr mic, popa, polițistul,învățătorul, profesorii dacă mai sunt, doctorul fantomă, care ba e, ba nu e și, bineînțeles, cei de la primărie.

Nici anul acesta, ca nici în alți ani electorali, politicienii-candidați la alegerile prezidențiale din noiembrie sau oameni din echipa lor de campanie, nu am observat să se fi preocupat prea mult de  zona rurală. 

Nu am văzut niciunul dintre candidați intrând în colbul satelor, în hămăitul câinilor și larma păsărilor, să bată la poarta sătenilor și să le explice de ce sunt mai buni decât alții, să le spună de ce merită să-i voteze țărănimea pe ei și nu pe alții. Nemaivorbind de faptul că în primul rând, pentru a ajunge să le primească votul, ar trebui să-i întrebe pe locuitorii rurali de sănătate, de problemele pe care le au, de necazuri.

   Dumnezeu, singura speranță a țăranilor

Foto: Paul Stan

Acești oameni de la țară sunt ignorați, disprețuiți permanent de politicieni în devenire sau demnitari ajunși în funcții. De ce? Nu știu! Poate unii politicienii aparținând unor partide cu priză la acest tip de electorat și cu primari în zonă, nu se sinchisesc, lăsând totul pe seama edilului local sau considerând că nu-i nevoie să intre în praful satului, că oricum îi votează țărănimea sărăcită.

Și alții politicieni, autolăudați ca cei mai buni din țară, cu pretenții de justițiari sau mari dregători de stat, ignoră cu bună știință zonele rurale, considerând probabil că nu merită sau se înjosesc să intre cu limuzinele și hainele de firmă în colbul satelor. Dar aceștia nu-și dau seama sau nu-i interesează că această importantă masă electorală votează fără să câștige nimic, candidații și politicienii penali, care-și bat cel mai mult joc de ei.

Asta-i percepția, realitatea pe care o văd eu și atitutdinea etalată de politicieni față de viața satului și ai locuitorilor din zonele rurale. Locuitori, țărani sau nețărani, care au încilnat mai mereu balanța electorală, la alegerile petrecute de-a lungul celor 24 de ani de fragilă democrație în România.

Zilele trecute, un cetățean ce se vrea primul om al țării, s-a dat cel mai bun apărător al țăranilor la televizor, la ”Viața satului”, de unde cu nonșalanța și tupeul specific clasei politice actuale, le-a aruncat praf în ochi țăranilor, mizânt însă, pe voturile lor ca să-l facă președinte.

Și anul acesta, ca și în alți ani, țărănimea cum îi spun eu, are parte și sunt convins că va mai avea mulți ani de aici înainte de disprețul și bătaia de joc a politicienilor. În schimbul voturilor pe care le dau.

Majoritatea electoratului votează în necunoștință de cauză!

Câți votanți știu care sunt adevăratele atribuții ale președintelui României?Mulți români votează președintele pentru ceea ce nu poate face!De ce votează mulți români președintele României pentru salarii, pensii, și promisiuni pe care nu le poate  îndeplini?

Campaniile electorale pentru alegerea președintelui României de după 1989 s-au axat în general pe promisiuni din partea candidaților, de a îndeplini și a face lucruri care, în realitate, nu se află în atribuțiile președintelui.Tocmai pe seama acestor promisiuni deșarte, majoritatea votanților, în special la începutul anilor 1990, l-au ales pe primul om în stat, neștiind de fapt, că acesta nu are printre atribuțiile sale menționate în Constituție, instrumentele și posibilitățile exprese de a se implica active în zona economic și social.

Pentru că în aceste două domenii s-au reflectat de-a lungul campaniilor electorale și se reflectă și acum, în special,promisiunile demagogice ale candidaților la funcția supremă în stat.Cu mențiunea că demagogia electoral a vizat în timp și domeniul sensibil al Justiției, pe care unii candidați au mizat, mințind cu bună știință electoratul, cu toate că știau că președintele țării nu are atribuții în acest sens.Astfel, candidați extremiști sau nu, care și-au arogat figuri și roluri de justițiari naționali, au câștigat milioane de voturi mințind cu bună știință și apropiindu-se de scaunul de la Cotroceni.

De ce mizează aproape toți candidații, și cei din trecut ca și cei de acum, pe astfel de minciuni și promisiuni fără nici un fel de susținere legală, constituțională? Simplu, pentru a câștiga cât mai multe voturi la urne. Nu-i interesează că mint din start, cu bună știință, cetățenii cu drept de vot și nu numai.Deoarece pentru clasa politică românească din ultimii 25 de ani sloganul principal după care se ghidează pare fi sigur ”Scopul scuză mijloacele!”, nu trebuie să ne mire că principal armă electoral este mincina, demagogia.

Acești politicieni candidați mizează pe ingoranța, necunoașterea, prostia, pauperitatea, lipsa de educație a milioane de cetățeni cu drept de vot. Astfel, îi pot manipula mai ușor pe aceștia decât pe mai puținii incomozi, care cunosc cât de cât legea, Constituția sau despre ce este vorba în mersul lucrurilor în realitate.Îi pot manipula mai ușor spre deosebire de cei care își pun întrebări deranjante pentru politicieni și se lasă mult mai greu manipulați.

Promisiunile de salarii mărite, pensii, locuri de muncă, butelii, ajutoare sociale, pomeni electorale, un trai mai bun, promisiunile că va curge lapte și miere ”dacă voi fie eu ales” fac parte din aparatul de manipulare electoral, fie că a fost vorba de anii 90 sau 2014.Din păcate, astfel de demagogii crase sunt folosite la greu, nelipsind din angrenajele nici unui politician candidat la o funcție sau alta. Din fericire, pe zi ce trece, tot mai puțini români mai pot fi prostiți cu astfel de minciuni nesimțite.

Procesul de deșteptare este încă destul de greoi, dar tot cu ajutorul involuntar al politicienilor și în special al Justiției, tot mai mulți oameni constată realitatea și nu se mai lasă prostiți atât de ușor și manipulați fără scrupule.

Personal, am constatat de-a lungul anilor, că unii oameni, chiar dacă au ajuns la concluzia că promisiunile celor pe care îi aleg nu se vor îndeplini niciodată, ei totuși îi prefer la urne.Este o anume fidelitate neînțeleasă pentru altcineva în afară de ei. Sunt anumiți oameni care chiar dacă nu mai cred cu putere în promisiuni electorale, ei votează totuși, regulat, cu credință candidații din același spectru politic preferat de-a lungul anilor.

Nu-i înțeleg pe mulți pensionari, pe unii oameni de la țară sau de la oraș,provenind în special din clasele sărace, paupere ale României, care continuă să-i voteze pe urmașii lui Ilici sau ai altor personalități politice dinainte, chiar dacă axcești urmași nu constituie o alternativă viabilă de rezolvare a problemelor lor.

Chiar și Ceaușescu, în momentul lui de restriște și disperare, din decembrie 1989, le promitea românilor 100 de lei în plus la salariu. Deosebirea între el și politicienii de după este că nea Nicu făcea o promisiune forțat, disperat, pe când clasa politică post decembristă face prosisiuni, mințind deliberat în scopul alegerii lor în cele mai înalte funcții de conducere ale statului.

Câți votanți știu care sunt adevăratele atribuții ale președintelui României?Mulți români votează președintele pentru ceea ce nu poate face!De ce votează mulți români președintele României pentru salarii, pensii, și promisiuni pe care nu le poate  îndeplini?

Constituția României precizează clar care sunt atribuțiile președintelui:
Capitolul II- Președintele României:
80: Rolul Preşedintelui:
      Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei nationale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. (Articolul 80 - Constituţia României)
Art. 91:Atribuţii în domeniul politicii externeArt 92:Atribuţii în domeniul apărării

După cum lesne se poate constata, iar Constituția României poate fi consultată de orice cetățean cu drept de vot sau nu, și, după cum vedem, nu scrie că președintele țării mărește pensii, salarii, nu creează locuri de muncă, nu face pomeni electorale, nu rezolvă cazuri sociale, nu are atribuții economice și nici nu se implică efectiv, în actul de justiție.

Nu este mai bine ca fiecare dintre noi să știm ce atribuții are președintele României și să votăm în cunoștință de cauză, după cum ne dictează conștiința, decât să alegem președintele pentru”laptele și mierea” pe care nu ni le poate asigura nici măcar cu milioane de promisiuni electorale?

Nu-i mai bine să nu ne mai lăsăm mințiți și manipulați, ca proștii?

Nu-i mai bine să-i taxăm pe politicienii demagogici, corupți, care își urmăresc scopurile prin orice mijloace, chiar călcând pe demnitatea noastră pe cale de dispariție?

5 zile și nopți în spital sau viața ca un fir de ață

”Cum am ajuns în Salonul groazei și cum l-am cunoscut pe urmașul lui Ion Creangă”

A fost o întâmplare bruscă, la marginile vieții și ale morții, într-o realitate fățișă pentru oameni normali ca el, în contrast cu realitatea politică, socială și spectaculară a celor emanați din clasa politică, mafiotă și coruptă a acestei țări extraordinar de frumoase. Dar tocmai astfel de întâmplări ne aduc cu picioarele pe pământ și cu capul pe umeri, constatând cât de scumpă și fragilă este viața omului.

”Primul atac a fost undeva, pe la orele două și ceva noaptea. Trezit din somn, în drum spre toaletă, m-am prăbușit fără să știu,lovindu-mă de tocul ușii într-o încercare instinctivă de sprijin. După câteva secunde, m-am ridicat cu greu, cu mintea tulburată și privirea încețoșată, ajutat de membrii familiei alertați brusc, în plină noapte.Cu sângele șiroind din degetele piciorului stâng rănit, al cărui sprijin instinctiv mă ajutase să nu mă lovesc cu capul de tocul ușii, am reușit să intru în baie unde, după câteva clipe de liniștire a urmat o repriză gravă de vărsături cu sânge. Incredibil ce mi se întâmpla! Nici nu-mi dădeam seama!”-povestește S.D.P. după accident.

”Fusese o zi normală și o seară asemenea în care privisem la televizor cum Cristoiu afirma într-o emisiune că Băsescu îl va face președinte pe Ponta, afirmație categorică ce m-a pus pe gânduri. Mă gândeam ce șanse ar avea la pariuri această afirmație. Plictisit de  blau-blaurile televizioniste, am băut un ceai și m-am culcat, neștiind ce-mi rezervă noaptea, care nici măcar nu arăta ghinionistica dată de 13 în calendar.”

Astăzi, m-am hotărât să scriu o întâmplare din viața reală, de zi cu zi, un eveniment neprevăzut, neașteptat, cu care cei mai mulți dintre noi, oamenii simpli și normali, anonimi neaflați în lumina reflectoarelor orbitoare, ne confruntăm deseori în existența noastră efemeră. Povestea și evenimentele din viața prietenului S.D.P. survin într-un moment de acalmie, în care nimic și nimeni nu prevedea ce avea să i se întâmple.

Unul dintre subiectele pe care aveam în vedere să-l abordez săptămâna aceasta se referă la cât de mult știu, cunosc românii despre ce atribuții are președintele României și ce așteptări și nemulțumiri au mulți concetățeni de-ai noștrii de la puterile pe care nu le are primul om de la Cotroceni, oricare ar fi acesta de-a lungul timpului. Dar am ignorat subiectul pe principiul că viața adevărată bate politica, amânându-l pentru altă dată.

Povestea prietenului S.D.P. ne aduce cu picioarele pe pmânt și capul pe umeri, reflectând poate întâmplările neștiute, grave, dramele și tragediile  multor oameni neștiuți care au  pățit astfel de lucruri, atacuri, supraviețuind sau murind fiecare cu povestea lui.

”Al doilea atac a survenit într-un timp de circa 10-15 minute de la primul, după ce mă liniștisem relativ și mă băgasem în pat să mă culc. Am reușit doar să-mi ridic capul de pe pernă și să mă trag pe marginea patului, unde, fulgerător, am căzut inconștient cu capul pe podea și sângele șiroind pe gură. Ca prin vis, am auzit cum soția disperată, solicita telefonic ambulanța, pe care refuzasem s-o chem, iresponsabil, după primul atac. Până să ajungă salvarea, am reușit să mă spăl și să mă schimb, neștiind ce mi se întâmplă, neștiindu-mă un tip cu probleme de sănătate la 40 și ceva de ani.”

”Prima ambulanță a sosit prompt la solicitare, paramedicii dându-și imediat seama de gravitatea cazului, mi-au acordat primul ajutor, solicitând încă o ambulanță pentru transportul în siguranță la spital. În stare de șoc, dar perfect conștient, am ajuns la Spitalul Bagdasar- Arseni, cel mai aproape de locuința mea. La Camera de Gardă liniște aparentă, întreruptă de strigătele și vaietele disperate ale unui bolnav agiat, care încerca să fie ajutat de personalul medical.”

Rapid și necondiționat, personalul medical de gardă m-a luat în primire acordându-mi primul ajutor, în timp ce le povesteam ce s-a întâmplat și le furnizam informații medicale personale necesare în astfel de cazuri. Doctorul tânăr de lângă mine îmi vorbea calm și îmi explica în ce constă ajutorul oferit, spunându-mi că trebuie să mă interneze. Înainte de a fi trimis în salon se prezintă-”Sunt medicul rezident Ionuț Coman. Medicul dumneavoastră care vă va prelua dimineață se numește Gheorghiu. Ne vedem dimineață!”

Salonul 13, salonul groazei!

”În câteva minute, trecând în drum pe la două laboratoare de investigații, am fost dus la salon. Salonul numărul 13. Cu perfuzii și furtun în nas, răstignit pe patul de spital. După  țipete, vaiete, plânsete și imaginile pe care le-am surprins atât cât am putut din poziția mea ingrată, am constatat că în salon mai erau două persoane. La lumina zilei, avem să aflu că mă învecinam cu alți doi tovarăși de suferință, dintre care unul de culoare. Un bărbos la vreo 60 de ani. Acesta, singurul ce putea mege dintre pacienții salonului 13, degaja un miros greu pestilențial, patul fiindu-i înconjurat de mizeria crasă pe care o provoca. Tot timpul înjura asistentele și vorbea singur. Nu știu de ce era operat, dar, atunci când nu fuma noaptea în baie, își găsise un căruț cu care ieșea din salon și pleca la fumat în altă parte. Se pare că nimerisem în Salonul groazei cu un astfel de pesonaj.”

”După două zile, timp în care tatamentul a acționat benefic asupra mea, am scăpat de coșmarul salonului groazei, grație a două asistente inimoase, cărora nu le-am dat nimic, așa cum se face, ci doar mulțumiri verbale, care ne-au mutat în salonul 4. Altă viață. Liniște, pace și mai ales, curățenie. Fără sconcși. Plus un tovarăș de suferință, miner de cărbune și sare, pensionar. Moldovean hâtru din Slănic Moldova. Era cel mai țeapăn dintre toți, având un debit verbal și un limbaj coborât parcă din poveștile lui Ion Creangă.„

”Cu o traistă de bancuri și povestiri proprii, în dulcele grai arhaic moldovenesc, Nea Dorneanu m-a făcut să râd atât de mult că îmi era frică să nu-mi sară furtunul din nas. Făcea politică în stil propriu, înjurând toți politicienii de la cap la coadă. Din păcate a plecat la alt spital pentru operație și n-am reușit să rețin înjurătura specială destinată lui Ponta. Chiar dacă avea 62 de ani, moldoveanul nostru descoperise și diversele poziții sexuale din ziarele de cancan, ceea ce l-a determinat să o sune pe nevastă-sa, anunțând-o că va reveni acasă transformat într-un om cu fițe de București. În glumă, evident.”

” Domne, sâmbăta și duminica sunt cei mai mulți vizitatori în spital și printre ei am văzut și o echipă de patru tineri îmbrăcați în haine călugărești, 3 bărbați și o femeie. Cu femeia ne-am trezit în salon, fără să bată la ușă sau să ceară permisiunea de a intra, prefăcându-se că miruiește pacienții și că le trece numele pe o listă, solicitând bani în numele Domnului, pentru ”serviciul divin” prestat. Refuzată, a insistat de mai multe ori dar a sfârșit prin a pleca neplătită.”

”Pe cei trei –călugări- i-am întâlnit atunci când s-a deschis ușa unuia dintre lifturi, iar unul dintre ei a ieșit cu mâna întinsă și ochii închiși, ca și cum ar fi fost orb. La râsetele și chiotele confraților care i-au strigat”bă, ai greșit etajul, aici e 3 nu parter”, -orbul-a fugit cu ochii deschiși, hohotind de râs, în lift.Nu știu dacă funcționează camere de filmat amplasate pe holurile spitalului, dar acești patru pretinși oameni ai lui Dumnezeu mi-au făcut impresia a fi un grup infracțional bine pregătit, cu acțiune directă, sâmbăta și duminica, în saloanele pacienților!”

După cinci zile și nopți de șoc, groază și îngrijiri medicale în spitalul Bagdasar-Arseni, prietenul meu S.D.P., trântit de soartă într-un moment când nimic nu anunța acest lucru, a fost externat cu o stare de sănătate mult ameliorată față de  cea critică în care ajunsese pe targă, la spital. În ajutorul lui a sărit necondiționat echipa medicală de la Secția Chirurgie, condusă profesionist de doctorii Liviu Gheorghiu și Ionuț Coman, cărora m-a rugat să le mulțumesc pentru el pe această cale. Datorită acestor OAMENI a reușit să fie, cu ocazia aniversării zilei de naștere, acasă, alături de cei dragi.

De asemenea, amicul meu mulțumește asistentelor, infirmierelor profesioniste și devotate meseriei de la această secție. Precum și echipelor de pe ambulanțe, profesioniștii care și-au făcut treaba și lucrează în continuare în condiții ce mai devreme sau mai târziu, le vor provoca diverse afecțiuni cauzate de activitatea specifică profesiei.

Povestea prietenului meu este cu totul reală, recentă și cred, că este povestea ce reflectă multe astfel de întâmplări anonime, care pun în pericol sau chiar cauzează pierderi de vieți omenești zi de zi.

Astfel de lucruri, pe lângă banalitatea lor, ar trebui să ne facă să prețuim mai mult viața, familia, prietenii, cunoscuții, oamenii în general. Să ne facă să fim mai buni, mai umani, mai demni, să ne respectăm mai mult unii pe alții și să sărim în ajutorul celui aflat în nevoie necondiționat. Să ajutăm dezinteresat, fără să cerem bani, foloase materiale sau alte lucruri.

Să fim mai Oameni!

DNA pe urmele celui mai puternic agent din România?

Alo, cine reține teroristul termic?

În România agenturilor și agenților acoperiți, neacoperiți și de influență, care luptă pentru acapararea puterii la vârful statului, constatăm, ca simplii cetățeni plătitorii ca proștii, că cel mai puternic agent este agentul termic. Cu agentul termic nu te pui, îl avem sau nu-l avem musafir în casă, tot bagăm adânc mâna în buzunar și îl plătim. Al dracului agent termic, nici nu-l vezi, nu știi dacă e real, tot aștepți să vină pe țeavă, cu mâna sub apă rece, dar tot degeaba. Nu vine niciodată când ai nevoie de el. Te face cum vrea el și își atinge scopul terorist, astfel încât noi rămânem toți ca proștii și plătim din banii noștrii.

La ora la care scriu aceste rânduri, pentru redarea cât mai fidelă a impactului cu agentul termic teroristul numărul 1 al capitalei europene București, proba robinetului mi-a demonstrat încă odată cine-i cel mai tare agent din România. Asta în ciuda apelurilor edililor, asigurărilor instituțiilor implicate și intervenției mega prim ministrului actual, Victor Ponta, grande visătore președinte de la Republica Romania.

Nici agenturilii lui nea Nicu, nici agentul acoperit indicat de Băse și căutat cu lumânarea de toată presa, nici agentul de influență al lui Năstase nu fac la un loc, cât agentul termic al Primăriei Capitalei, al RADET, ELCEN sau al cui o fi, că numai al cetățenilor plătitori de facturi nu este.

Absolut, dar absolut ”întâmplător” războiul agentului termic din București a izbucnit tocmai acum toamna, când s-a răcit vremea și culmea, s-a dat drumul și la Campania electorală. Până recent a curs apa caldă, dar de ceva timp nu mai există, cine știe unde s-a infiltrat puternicul agent termic și apare atunci când nu te aștepți, cu țârâita, pentru puțin timp.

Bașca, colac peste pupăză, dacă ne luăm după mega primarul Oprescu, ”părintele„ grijuliu al bunăstării bucureștenilor și barometrul termic, există toate șansele ca teroristul numărul 1 să ne lase fără căldură în case, la iarnă, pe noi, pe toți cei dependenți de sistemul centralizat de încălzire.

În timp ce noi suntem terorizați la țeavă, la robinet, principalii actori, responsabili ori mai degrabă iresponsabili, fac diverse jocuri de interese menite să le ridice mingea la fileu, crească afacerile și capitalul electoral. Public, în paralel cu ”preocuparea absolută pentru asigurarea securității și bunăstării bucureștenilor”, Primăria Generală, Consiliul Local, ELCEN, RADET, Guvern, primării de sector, edili îngrijorați se zbat să prindă cu toții agenul termic terorist.

Și cetățenii ca proștii, dependenții de RADET, așteaptă să simtă agentul buclucaș, gândindu-se cu groază la facturile care vor veni de plătit pentru apa caldă nevăzută, dar livrată și consumată de fapt ca apă rece. Și tot ca fraierii își imaginează cum vor fi victimele agentului termic în iarna care bate la ușă. Singura lor consolare ar fi, dar asta nu-i scutește de la frig și plăți abuzive, că vin alegerile și pun ștampila pe cine vor ei, nu pe cine încearcă să-i manipuleze și umilească public fără nici un fel de rușine.

Suspect, ”întâmplător”, criminal acest război al agentului termic terorist la început de sezon rece. De departe mi se pare că miroase a scenariu premeditat, afaceri ilegale, șantaj, interese bănești, politice, electorale. Până unde va merge și cât va dura? Cine l-a inițiat? Cui folosește? Cine manipulează? Cine plătește pentru abuz, înșelăciune, insecuritate socială în prag de iarnă? Cine-i despăgubește pe cetățenii păgubiți?

Nu știu de ce, dar simt că DNA-ul dacă nu a mirosit încă, sigur va lua urma terorismului termic și cred că în scurt timp va face cercetări și va anunța public acuzați în dosarul războiului termic al Capitalei.

Până atunci, vă ofer o probă de umor masochist cu care își deschide RADET-ul pagina site-ului propriu către cetățeni:

”De ce RADET Bucureşti?

• Pentru că meritaţi ce e mai bun!!! Sistemul centralizat de termoficare este cel mai sigur, ecologic şi ieftin sistem de încălzire.”