Dictare la Limba Română, la început de an școlar

Ce ar scrie parlamentarii la Dictare, guvernanții, plagiatorii, ce ar scrie celebri autori ai citatelor ”Iarna nu-i ca vara!” și ”Fă, Doino!”?

Ce ar fi dacă la începutul noului an școlar, pe 15 septembrie, edilii, oamenii politici sau alți demnitari cu pretenții de personalități, în loc de discursurile chinuite din limba de lemn, să evidențieze, să acorde o importanță primordială Limbii române, identității naționale și culturale?

Batjocorirea limbii române se întâmplă zilnic, în România 

Recent, o știre aparent banală mi s-a părut un lucru extraordinar într-o zonă unde identitatea națională, limba și cultura românească au fost greu încercate de-a lungul anilor. Acolo unde a fost silită și împinsă aproape de dispariție, unde s-a dorit a fi rasă de pe pământ împreună cu vorbitorii ei, limba română a ajuns să renască la fel ca Pasărea Pheonix din propria cenușă. În Basarabia.

Faptul că peste 1000 de oameni de toate vârstele s-au înghesuit la Chișinău să de-a ”Dictare la Limba Română” este un eveniment care are o anumită semnificație și importanță pentru românii de peste Prut. Excelentă și laudativă inițiativa Direcției de Cultură a Primăriei Chișinău de a crea un astfel de eveniment cu ocazia Independenței Republicii Moldova și sărbătorii limbii române.

Din păcate, în presa din România, manifestarea de simpatie și iubire a oamenilor de la Chișinău pentru Limba română a fost trecută la știri banale, fără să i se dea prea mare atenție și importanță. Iar această lipsă de atenție, neinteres sau dezinteres cum vreți să-i ziceți, s-a manifestat evident cu toate că și la București se sărbătorea Limba română. În aceeași zi ca peste Prut, dar cu banale spectacole, fără prea mare impact și reverberații în rândurile populației. Evident, nici organizatorii de la București nu au fost prea inspirați, nu au acordat cine știe ce importanță evenimentului sau pur și simplu au avut alte preocupări, interese, neridicându-se la nivelul Limbii române.

În contrast, frații noștri de peste Prut s-au dus cu mic cu mare. De la cei care abia au învățat literele alfabetului până la oamenii oprimați, care își aduc aminte de deportările și suprimările românilor din Basarabia, de încercările de distrugere a limbii și identității românești, de către Stalin. Pentru ei ”Dictarea la Română” a fost în primul rând un test de identitate națională, după zeci de ani în care s-a încercat uciderea limbii în care s-au născut și pe care mulți ajunseseră să o vobească doar în șoaptă, acasă, cu familia.

Chiar dacă au existat voci care au pus interesul românilor din Chișinău pentru Limba română pe seama premiilor anunțate de Primărie, îmi place să cred și sunt convins că oamenii, în special cei mai în vârstă, nu s-au dus să dea dictare ca să câștige bani. Cred că majoritatea basarabenilor din cei peste 1000 care au dat testul au făcut acest lucru din cu totul și cu totul alte motive, care țin de apartenența la o limbă, la o cultură națională din care fac parte. Iar notele mici obținute demonstrează cât de  oprimată a fost limba română, zeci de ani, de către invadatorii sovietici, dar care totuși s-a păstrat și a renăscut miraculos.

Importanța păstrării și învățării Limbii române pentru basarabeni a fost egală cu supraviețuirea lor ca neam, în timp. De aceea cred că evenimentul de la Chișinău a fost o adevărată sărbătoare pentru românii de acolo, scoțând în relief un puternic sentiment de mândrie națională.

De mai mulți ani, tinerii basarabeni au posibilitatea să învețe la universitățile din cele mai puternice centre studențești ale României. Mulți lucrează aici în timpul studiilor sau după terminarea lor. Alții au ales să se întoarcă acasă și lucrează în Republica Moldova și chiar în țări din Uniunea Europeană. Despre studenții basarabeni am auzit foarte multe vorbe bune, că sunt mult mai bine pregătiți, în special la Limba română, decât colegii lor născuți și educați în România.

”Dictarea” de la Chișinău s-a produs în aceeași săptămână când în liceele românești se dădea  Bacalaureatul. A doua sesiune cu cei neadmiși la prima sesiune și cu cei picați din anii trecuți. Cei care s-au mai înscris la Bacalaureat, că mulți au renunțat, considerând această etapă educațională din viața lor neimportantă. Văzând știrile la televizor sau citind în presa scrisă, nu poți să nu te minunezi de mentalitatea și prostia multor tineri români care fac parte din viitorul ”luminos” al scumpei noastre patrii.

Pentru aceștia proba Bacului la Română fost doar un prilej de etalare a lipsei de educație, de bun simț, de analfabetism, de exprimare scrisă și orală, în limba națională, incalificabile. De pocire, de distrugere a Limbii române. Iar acest proces de sfidare, de batjocorire a Limbii române durează de peste 20 de ani și se manifestă tot mai pregnant. Este îngrijorător.

Batjocorirea limbii române se întâmplă zilnic în România, începând de la demnitarii din fruntea țării, care o umilesc pe toate canalele de televiziune, în toate mediile, cu toate ocaziile posibile și imposibile, pentru ei limba națională fiind doar un instrument de manipulare a restului populației.

Batjocorirea Limbii române de către români este o permanență în presa zilelor noastre, comisă voluntar și involuntar, de către jurnaliști și pseudojurnaliști. Rigoarea care se manifesta odată în presă privind folosirea corectă a Limbii române a dispărut cu desăvârșire.

Cadrele didactice de orice fel de specialitate, profesorii de Limba română mai ales, nu mai dau aceeași importanță acestei materii, educând elevii să învețe corect și să respecte limba națională. E adevărat și faptul că mulți dintre profesori și învățători au ei înșiși mari probleme de exprimare, fiind în imposibilitatea de a-i învăța corect Limba română pe copii.

De aceea, comparând realitatea din România cu cea din Republica Moldova, mi se pare cu atât mai laudativ faptul că basarabenii s-au prezentat la ”Dictare la Română”. Exemplul ar putea fi luat și dezvoltat și de către edilii, ministerele, inspectoratele, școlile sau alte instituții din România.

V-ați imagina ce ar scrie parlamentarii la Dictare, guvernanții, plagiatorii, ce ar scrie celebri autori ai citatelor ”Iarna nu-i ca vara!” și ”Fă, Doino!”?

Cred că toți facem greșeli la Limba română, de scris, de vorbit, dar acest lucru nu înseamnă că nu trebuie să le corectăm. Dimpotrivă, trebuie să acordăm respectul și importanța cuvenite Limbii române.

Ce ar fi dacă la începutul noului an școlar, pe 15 septembrie, edilii, oamenii politici sau alți demnitari cu pretenții de personalități, în loc de discursurile chinuite din limba de lemn, să evidențieze, să acorde o importanță primordială Limbii române, identității naționale și culturale?

Țara noastră ar putea fi campioană europeană la birocrație, prostie și manipulare

Coșmarul românilor la Evidența Populației și Birocrației 

România, august 2014, țară membră a Uniunii Europene și NATO. Cetățenii, unii dintre ei doar, sunt mândrii de a fi români în prostia și dorința lor de manipulare. În București și restul țării, printre cei cu mândria, puterea și nivelul de trai peste medie, trăiesc o mulțime de  oropsiți ai sorții. Cei mulți sunt la discreția celor puțini, iar cei puțini depind de votul mulțimii care are acest drept.

Dar, pentru a putea vota și a putea face multe alte lucruri, românii au nevoie de cărți de identitate valabile. Cartea de identitate li se solicită în multe locuri, iar datele personale se înregistrează și stochează legal și ilegal. Unii români au cărțile de identitate expirate, alții pierdute, iar tinerii abia își fac sau preschimbă actele de identitate.

Documentele în cauză sunt eliberate de birourile comunitare de evidență a populației. Aceste birouri aflate în subordinea primăriilor, pot fi completate la denumire ca birouri ale birocrației, prostiei, mizeriei și disprețului autorităților față de  concetățenii, contribuabilii care le plătesc salariile tuturor funcționarilor, care, în loc de respect, îi tratează, fără drept de apel, doar ca pe turme de animale fără nici un drept.

Trăim de mai mulți ani în era internetului, a sistemelor integrate, a inteligenței electronice, digitale, dar acest lucru, pentru noi românii, în anumite domenii, nu pare să ne ajute deloc. Dimpotrivă, în loc să avansăm pe calea dezvoltării umane, administrative, tehnologice, moderne, ne întoarcem, cu fiecare an ce trece, tot mai mult în trecut, avansând galopant doar în domeniul prostiei, al corupției, mentalității nocive, birocrației, disprețului față de condiția umană.

De mulți ani, obținerea și preschimbarea unui act de identitate la birourile comunitare de Evidență a Populației, Birocrației și Prostiei a devenit coșmarul românilor, cu toate că pentru aceste documente și servicii cetățenii plătesc taxele impuse, plătesc funcționarii, utilitățile și logistica acestor structuri neviabile. Contribuabilii au mai plătit an de an și costurile implementării unui sistem integrat, soft, electronic, computerizat, modern, menit să ducă la simplificarea lucrurilor, serviciilor și administrarea Evidenței Populației la nivelul tehnologic, organizatoric și administrativ european.

Degeaba. Banii parcă au fost aruncați pe fereastră, iar funcționarii zici că au fost pregătiți special pentru a își bate joc de cetățeni, pentru a-i disprețui și umili pe banii lor și a înălța birocrația și prostia pe înalte culmi de ”civilizație și progres”. Din păcate, este o caracteristică specifică a societății noastre actuale și nu cred că este atât de ”rafinată” și bine pusă în practică, în altă țară, mai bine decât în România.

Județ după județ, capitală de județ, municipiu, capitală de țară, în România obținerea documentelor de identitate este un calvar pentru orice persoană care solicită aceste servicii, plătind în schimb pentru ele. Lunile de vară, în special august, sunt cele mai multe cereri în acest sens. Cozile, înghesuiala, îmbulzeala de la birourile comunitare specializate să elibereze astfel de acte, sunt puse de edili pe seama numărului mare de români veniți din străinătate să-și preschimbe documentele. Și pe numărul mic de funcționari angajați să execute acest serviciu în beneficiul populației.

Nicidecum, edilii, responsabilii de aceste servicii comunitate nu acuză lipsa de profesionalism, organizare, administrare, atitudine excesiv birocratică, mentalitatea și indecența a funcționarilor. A aparatului birocraticesc. Vinovați sunt găsiți tot cetățenii care-i plătesc și față de care funcționarii ar trebui să presteze un serviciu corect, eficient, rapid, profesionist, decent. Contribuabilii primesc doar umilință maximă, indecență morală, mizerie și dispreț.

Toți românii care au avut nevoie să apeleze la serviciile de Evidența Populației au trăit pe pielea lor acest lucru. Indiferent în care oraș al țării, lucrurile sunt la fel: cozi interminabile, timp pierdut, uneori oamenii sunt nevoiți să stea pe la cozi câte două/trei zile să depună actele pentru eliberarea altor acte. Părinți și copii, adulți, bătrâni sunt cu toții umiliți la cozi, în condiții insuportabile, mizere, cu organizare proastă și birocrație crasă, la temperaturi ridicate. 

Multor bătrâni, bolnavi în special, li s-a făcut rău la cozi, unii au leșinat.

După așteptări de ore sau zile în șir, mulți dintre solicitanții actelor de Evidența Populației au fost trimiși acasă, nu li s-a prestat serviciul solcitat din diverse motive birocratice: lipsă de documente, pretexte idioate, că n-au pus o virgulă sau au greșit un cuvânt, că n-au „declarat locuința de familie”, deși unii locuiesc acolo de zeci de ani sau de când s-au născut!!!

În capitala europeană a României, București, același coșmar la toate sectoarele

 Un singur exemplu și este mai mult decât edificator, în sectorul ”marelui” primar Cristian Popescu Piedone, Sectorul 4 ”modernizat”. Unul dintre birourile comunitare de Evidența Populației funcționează în clădirea secției de Poliție nr. 16. Cum intri pe ușa Poliției, o săgeată desenată stângaci cu mâna, îi trimite pe cetățenii veniți să schimbe actele de identitate, la dreapta.

Pe o scară de fier, ruginită, moștenită din vremuri imemoriale, de tristă amintire, printre gunoaie, hârtii, cartoane, chiștoace și alte mizerii, ajungi la o ușă care te conduce, la stânga, în antecamera Serviciului Comunitar de Evidența Populației. 

Dai să intri în antecameră, dar nu poți. Te izbești de zecile de cetățeni închesuiți ca sardelele, într-un spațiu de doar câțiva metri pătrați. Temperatura dublă față de afară, mirosul de transpirație și de nespălat te izbește iremediabil din atmosfera încinsă și trupurile asudate, ce se înghesuie să intre pe o ușă închisă, într-o încăpere unde se depun cererile, se fac pozele și se eliberează actele de identitate.

Câteva minute îți trebuie să te dumirești, să te adaptezi locului, procedurii și ”ordinii” ca să poți ajunge să-ți depui cererea. Abia după un timp îți dai seama că te așteaptă momente de coșmar, cu ore și chiar zile pierdute. Oamenii veniți cu aceeași treabă ca și tine, unii dintre ei aflați încă de la  orele dimineții la coadă, te lămuresc rapid, binevoitor, cum merg treburile, privindu-te ironic ca pe încă o victimă a sistemului și umilinței, care li se alătură în așteptare.

”Când iese o persoană din Birou, trebuie să intrați să cereți bon de ordine. Altfel, nu vă primește.” După 20-30 de minute, uneori chiar mai mult timp, ușa cu pricina se deschide și pe ea se îmbulzesc mai multe persoane. O persoană să depună actele, iar restul, chiar și trei/patru una după alta, să solicite bonul de ordine și formularul de cerere, pe care, de cele mai multe ori, funcționara serviciului comunitar uită să ți-l dea, ceea ce înseamnă că trebuie să te întorci să-l ceri. 

Asta înseamnă altă așteptare. Fiecare persoană completează cererea pe unde poate: ba pe măsuța înghesuită de un perete, ba pe câte o mapă, pe spinarea câte unui tovarăș de așteptare sau pe afară.

Bonurile de ordine nu se respectă, nu se știe de ce le mai eliberează funcționara primăriei. Așteptarea devine tot mai insuportabilă, înghesuiți în aerul irespirabil și spațiul mizer. Chiar și caloriferul de lângă ușa biroului este plin cu gunoaie. Este un continuu dute/vino. Cetățenii veniți cu speranța de a-și rezolva rapid problema, pe măsură ce orele trec, obosesc, în special bătrânii. Scaune sunt câteva, iar oamenii câteva zeci înghesuiți într-un spațiu extrem de mic.

Unii, după ore bune de așteptare, se lipsesc. Trebuie să meargă la serviciu sau pur și simplu nu mai rezistă la coadă. Alții, pensionari care stau pe aproape, fug acasă câteva ore, timp în care fac piața, gospodinele gătesc ori își rezolvă alte treburi. Oamenii revin la coadă, minunându-se că merge foarte greu, povestesc ce treburi au mai făcut, mai lămuresc noii veniți, fac haz de necaz. Unii se mai ceartă, care să intre primul. Cine nu apucă să-și depună actele în ziua aceea sau sunt respinși de funcționare sub diferite pretexte, trebuie să reia calvarul a doua zi sau în zilele cu program.

Cetățenii care au apelat la serviciile comunitare de evidență a populației cunosc foarte bine coșmarul trăit, umilința, lipsa de respect și birocrația maxime la care sunt supuși. Iar această realitate urâtă devine tot mai crâncenă de la zi la alta, în toată țara. Nimic nu se face pentru cetățenii contribuabili/votanți, ci numai împotriva lor. Împotriva demnității lor.

Zilnic, aud, văd, vorbesc cu oameni care nu mai doresc să trăiască în această țară, unde sunt umiliți tot timpul de autorități și demnitari vremelnici. Toți spun că sunt români, își iubesc țara, dar nu mai pot să trăiască în acest coșmar. Din păcate, cei mai mulți români rămân acasă umiliți și înjosiți în continuare de sistemul idiot și corupt. Chiar și cei reveniți din străinătate sunt siliți și alungați din nou din țară, de realitatea crudă și lipsa de perspective.

Avertizare Greenpeace

România întârzie interzicerea unor pesticide periculoase pentru albine

Comunicat de presă Greenpeace- august 12, 2014

În timp ce în alte țări se adoptă soluții pentru protejarea polenizatorilor, România caută scuze: România solicită în continuare derogări de la interzicerea folosirii unor pesticide care distrug populațiile de albine.

București 12 august 2014 - În  prima parte a anului 2014, la nivelul Uniunii Europene, s-a interzis folosirea anumitor pesticide (de tip neonicotinoide) dăunătoare albinelor. Deși majoritatea statelor membre au luat deja măsuri pentru înlocuirea acestor substanțe cu alternative, România întârzie să aplice regulile, punând în pericol sănătatea insectelor polenizatoare, fapt care afectează în mod direct producția agricolă. Greenpeace solicită autorităților române să reconsidere cererea de derogare și să înlocuiască substanțele interzise.

Greenpeace consideră că actualele interdicții temporare și parțiale, în ceea ce privește substanțele vizate reprezintă un prim pas în protecția polenizatorilor și în restructurarea sistemului agricol nefuncțional, în timp ce solicitarea unor derogări pentru aceste substanțe e asociată cu un mare pas înapoi. De aceea, printr-o scrisoare deschisă, Greenpeace solicită Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Durabile să își reconsidere poziția și să înceapă implementarea soluțiilor alternative la aceste substanțe, soluții care nu distrug biodiversitatea și populațiile de polenizatori.

Comitetul Permanent pentru Lanțul Alimentar și Sănătatea Animală (SCOFCAH) a permis derogarea în România – ca urmare a solicitării de la finalul lunii Februarie 2014 – cu privire la folosirea semințelor de floarea-soarelui și porumb tratate cu thiamethoxam, pentru 120 de zile, în temeiul art. 53 din 1107/2009. Exipirând această derogare, statul român nu a întârziat să facă o nouă solicitare, similară, pentru alte patru produse care conțin neonicotinoidele interzise. Substanțele thiamethoxam, împreună cu imidacloprid și clothianidin au fost parțial interzise prin decizii ale Comisiei (UE) nr 485/2013 și (UE) nr 781/2013 din cauza efectelor nocive pe care le au aceste substanțe asupra albinelor.

Alexandru Riza, coordonator de campanii în cadrul Greenpeace România, declară: „Greenpeace condamnă public modul în care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Durabile gestionează această interzicere și lipsa de efort în implementarea alternativelor mai puțin dăunătoare, sau chiar deloc dăunătoare. Organizația noastră solicită factorilor de decizie din România, să-și retragă cererea de derogare, având în vedere concluziile Agenției Europene pentru Siguranță Alimentară ( EFSA) cu privire la riscurile alarmante pe care le prezintă aceste insecticide pentru albine. Utilizarea acestor neonicotinoide nu este esențială, deoarece acestea pot fi substituite cu alternative mai sigure. 

Majoritatea statelor membre ale UE au înlocuit deja aceste insecticide, fără pierderi evidente în rândul recoltelor. În plus, acordarea derogărilor pentru statele membre reprezintă un regres în demersul de protejare a polenizatorilor.”  

În anumite regiuni specifice din America de Nord, Asia de Est și Europa, polenizarea poate valora și 1.500 USD pe hectar; bani pe care agricultorii – și societatea în general – îi vor pierde în cazul în care scade numărul polenizatorilor. Continuarea folosirii neonicotinoidelor riscă pierderi de 14 miliarde USD, valoarea contribuției polenizatorilor la sistemul global de alimentație. Derogarea solicitată de către România nu este dăunătoare doar pentru albine, dar și pentru o mare varietate de alte specii, studiile anterioare au arătat riscuri pentru alte insecte și nevertebrate și conform celui mai recent studiu, neonicotinoidele pun în pericol chiar și păsările.

Normalitatea Justiției și anormalitatea ”plimbării pentru libertate”

”Oamenii speciali” din anturajele puterii, care au adus diverse și importante servicii aleșilor, făcând lucrurile murdare din campanie se cred un fel de eminențe cenușii, păpușari, manipulatori și atotputernici cu mare greutate în mersul lucrurilor și direcției de activitate a mai marilor înscăunați în fruntea țării

Într-o societate românească actuală, unde anormalitatea nefirească în care ne aflăm și trăim dă semne că cedează din când în când normalului, firescului lucrurilor, legile din ultimele săptămâni ale lunii august ne-au adus, pe lângă temperaturile incandescente, și o fierbințeală insuportabilă a minților unor concetățeni de-ai noștri.

Este un sindrom al libertății mărginite de propriile fanatisme, mărginite de propria persoană, de atitudini ilegale, de frică, de atârnarea față de corupție și corupți. Este o reacție generată de mentalitatea oamenilor oneroși ajunși prin diverse mijloace în anturajul unor persoane cu influențe politice puternice și în special în anturajul puterii. 

De-a lungul anilor de tranziție, de pseudodemocrație și democrație șchioapă, ca jurnalist, am constatat că boala puterii politice și a manipulării crase se instalează imediat, în anturajul celor care câștigă puterea, după diverse alegeri electorale.

Acești ”oameni speciali” din anturaje, care au adus diverse și importante servicii aleșilor, făcând de cele mai multe ori lucrurile murdare din campanie, ajung după scrutin, să se creadă un fel de eminențe cenușii, păpușari, manipulatori și atotputernici cu mare greutate în mersul lucrurilor și direcției de activitate a mai marilor înscăunați în fruntea țării.

Indiferent de regimul politic, de culoare, de partide și alianțe care au condus vremelnic această țară, în ultimii 25 de ani, am observat, am întâlnit astfel de  persoane cu mentalități de ”eu pot să fac totul, mie mi se cuvine totul și nu mă poate trage nimeni la răspundere” pentru încălcarea legii. După ce cade puterea alor lor, mulți păpușari dispar din peisaj ca și cum n-ar fi fost, în timp ce alții, foarte puțini, reușesc să urce în barca salvatoare a noii puteri, păcălind pe toată lumea și urmărindu-și în continuare interesele murdare.

În ultimii ani, în România s-au întâmplat câteva lucruri în care Justiția a dat semn că poate fi reală și a dat câteva verdicte, care s-au dorit a fi semnale pentru dezvoltarea unui stat de drept autentic. Verdictele Justiției au dus la trimiterea după gratii a multor demnitari, atotputernici ai zilei odată, care pot forma ca număr cu tot cu anturajul lor, un guvern în penitenciare. Nu un guvern condamnat politic ca cel închis de comuniști după preluarea puterii în România, ci un guvern de corupți.

Pentru simplii cetățeni aceste verdicte ale Justiției împotriva marilor corupți, indiferent de partidul din care fac parte sau nu este și un semn de intrare în normalitate, în firesc. În cadrul consolidării unui stat de drept vital supraviețuirii democrației bolnave din țara noastră.

Numai că aceste hotărâri judecătorești împotriva caracatiței corupției evident că nu sunt acceptate cu ușurință sau chiar deloc de către cei vizați, dar nici de către cei din anturaj, oamenii cu lucrurile murdare, cu manipularea. De ce oare? Pentru că își pierd puterea de influență, își pierd privilegiile, pe de o parte, iar pe de altă parte mulți dintre ei se tem că își vor pierde libertatea și bunurile, riscând să ajungă alături de șefi după gratii. Și atunci, în loc să facă apel la rațiune și să se mai salveze cât mai pot, devin un fel de fiare încolțite, fără scăpare, ale căror ultime zbateri disperate sunt tot mai puternice până încetează de tot.

În cursul lunii august 2014, am asistat la o luptă crâncenă între anormalitatea, ilegalitatea, corupția  din societatea românească și impunerea normalității, legii, care a dus la condamnarea unor acuzați de corupție, în frunte cu atotputernicul până atunci, mogul Dan Voiculescu, după șase ani de tărăgăneli în procesul ICA. E posibil, ca în orice război, să fi fost și aici victime colaterale, dar instanța și-a spus cuvântul. Definitiv.

Doar că verdictul Justiției n-a fost acceptat de niște indivizi afundați în mocirlă, cu sabia lui Damocles deasupra capului, care aruncă disperați cu nămol înainte de a se scufunda. Ultimele zvâcniri stradale ale oamenilor Varanului cu doi ficați, asigurați de Victor Ponta că nu vor avea de suferit ca jurnaliști, dar aceștia numai jurnaliști adevărați nu sunt, s-au produs în Dealul Cotroceniului, pe o căldură de peste 30 de grade Celsius.

Chemați cu arcanul sau momiți cu mărunțiș de ”formatorii de opinie” de la A 3, o mână de cetățeni români sau dat drept susținători frenetici ai ”Libertății”, ai mogulului condamnat pentru corupție și inamici neînfricați ai dușmanului Traian Băsescu. ”Plimbarea pentru libertate” a însemnat în practică o regie cu îndemnuri la nesupunere civică, susținere a unui condamnat, minciuni manipulatoare și atacuri verbale și fizice asupra celor considerați de cealaltă parte a baricadei.

Oare ce convingeri sau pentru ce avantaje și-or fi riscat viața câțiva oameni, topiți de căldură, mulți dintre ei pensionari cu un trai la limita supraviețuirii, alături de manipulatorii cu zeci de mii de euro salariu, cu mașini scumpe, case, vile, conturi în bănci, din solda Varanului? Oare cum or fi avut puterea și caracterul să strige pentru libertatea lui Dan Vociulescu, când în trecut, ei mureau de foame iar fostul informator al Securității devenise mogul de presă, om de afaceri, influent om politic și aduna ilegal averi imense?

Nu a fost acesta un act de ilegalitate, de incitare la încălcarea legii, de afront adus păcii sociale? Nu a fost, prin pasivitatea forțelor de ordine la producerea în fața lor a încălcării legi, a desfășurării mitingului ilegal, a neintervenției în cazul violențelor fizice, o culpă voluntară? Nu au fost generarea premeditată și tolerarea unor acte de Anormalitate, de sfidare a legii?

Vor răspunde vinovații în fața Justiției pentru faptele lor?

Pe de altă parte, pentru restabilirea adevărului și informarea corectă a opiniei publice, Laura Codruța Covesi, șeful DNA, a reiterat și menționat verdictul exact al instanței de judecată în procesul ICA și a consecințelor ce decurg din această hotărâre. A fost nevoie să explice șeful DNA ceea ce era clar decis de instanță, pentru că inițiatorii ”plimbării pentru libertate” și A 3 au dezinformat și manipulat permanent opinia publică. Precizările Laurei Codruța Covesi au avut rostul de a direcționa adevărul pe făgașul lui normal, al hotărârii, impunerii și respectării legii. A fost un act de Normalitate.

Din păcate, în paralel cu lumea adevărată, cu mersul normal și firesc al societății continuăm să ne confruntăm cu arma mizerabilă a manipulării crase, anormale, generată și hrănită de marea corupție. Fiecare dintre noi se apără cum poate de acest fenomen, iar caracterul, mentalitatea, atitudinea, educația, logica firească a fiecăruia dintre noi pot fi platoșe puternice împotriva propagandei și acțiunilor ilegale.

În loc de încheiere, am să repet ce le-a spus fostul ministru Sorin Pantiș celor de la A 3, după ce a aflat sentința condamnării, înainte de a merge la zdup: ”Eu o să mă descurc, voi aveți grijă ce faceți!”

Ce modele, ce valori vor urma, pe cine aleg Președinte tinerii absolvenți ai ultimilor 10 ani?

Tineri absolvenți ai ultimilor 10 ani pot duce România spre consolidarea democrației, spre dezvoltare economică, spre prosperitate sau, dimpotrivă, o pot îngropa

Marile dileme ale tinerilor absolvenți care vor vota pentru prima dată președintele României în acest an și vor stabili în ce direcție se îndreaptă țara, dar și viitorul lor în același timp cu ea, sunt două, după părerea mea: cu cine vor vota și dacă vor vota responsabil, în cunoștință de cauză, cu minte și conștiința curată.

Milioane de tineri români absolvenți cu diplomă de bacalaureat, simpli absolvenți, ”genii” de Harvard, Oxford, Sorbonna ori alte mari universități de top occidentale-tineri rămași fără nici un viitor, la coada vacii, tineri semianalfabeți sau chiar analfabeți, rezultat al politicii educaționale și al intereselor și prostiei de partid și de stat, din ultimii10 ani, sunt chemați, la toamnă, la urne, să-și aleagă președintele.

Unii dintre ei au posibilitatea să voteze pentru a doua oară la Președinție, au avut oportunitatea de a vota și la alte alegeri extraprezidențiale, în decursul celor 10 ani la care mă refer, drept pe care foarte puțini din păcate și l-au exprimat. Alții, proaspăt absolvenți, anul trecut sau anul acesta, indiferent că au trecut sau nu examenul maturității, că au fost la școală sau nu prea știu să citească și să scrie, au dreptul pentru prima dată în viața lor să voteze. Să-și voteze președintele.

Să voteze ei cu propria lor conștiință, cu mânuțele lor în cunoștință de cauză. Să-și aleagă președintele care doresc, să hotărască ei cine va fi noul președinte al României. Să contribuie ei la direcția în care va merge țara de la anul viitor înainte. Nule  mai pot hotărâ viitorul și nu trebuie să o mai facă alții în locul lor, ci doar ei singuri! Bineînțeles, dacă vor merge la vot și vor alege în cunoștință de cauză, cu minte și responsabilitate.

Viitorul acestor milioane de absolvenți, care au împlinit 18 ani, în ultimii 10 ani, poate fi hotărât chiar de aceștia. Ei pot scoate țara din impas, construindu-și în același timp, un viitor care să le ofere perspectiva unei dezvoltări și vieți mai bune sau dimpotrivă, pot îngropa România și românii. Au aceaste posibilități și un drept în premieră de care ar trebui să profite fără să clipească.

Condiția ca tinerii absolvenți să-și facă viitorul mai bun este ca aceștia să aleagă cu discernământ. Orice alegere greșită îi afundă pe ei, pe noi toți și țara într-o prăpastie fără fund. Fără ieșire. Fără speranță. De aceea este foarte important ce vor face acești tineri, cu cine vor vota, dacă vor vota. Sigur, nu știu câți, o parte din aceste milioane de tineri dezamăgiți, cei mai mulți fără orizont și fără speranță, vor fi prezenți la urne și vor alege.

Important este ce alegere vor face, cui îi vor acorda votul și dacă vor vota în cunoștință de cauză! Responsabil, cu minte, inteligent, pentru viitorul lor și având conștiința împăcată? Că dacă vor pune ștampila doar de dragul de a vota sau vor alege după cum sunt manipulați și mințiți, atunci își vor tăia singuri craca de sub picior și își vor compromite iremediabil viitorul.

Pe de altă parte, cu toții ne confruntăm cu o mare problemă. Nu prea avem pe cine alege, în ciuda înghesuielii multora de a candida. Clasa politică și societatea românească în ansamblul ei, nu prea are oferte viabile, care să ne propună și să prezinte milioanelor de tineri absolvenți în special, care vor vota Președintele pentru prima dată, candidați viabili, de valoare, cu ținută morală, modele de urmat pentru cei mai proaspeți oameni cu drept de vot în România.

În prezent, lucruri care se întîmplă frecvent în ultimii ani, dar care nu doar că s-au accentuat, dar s-au și perpetuat în timp, asistăm la un circ nemaiîntâlnit și de cea mai joasă speță pe scena politică în general și în viața românilor, care până acum, au dovedit cu vârf și îndesat că-și merită conducătorii pe care și-i aleg.

Lucruri, fapte, atitudini, acțiuni, mentalități, interese reprobabile, nocive, distructive desfășurate de actorii politici care influențează toate celelalte domenii ale societății românești, întâmplate și promovate continuu în spațiul public. Actori politici care acum conduc țara din funcțiile pe care le au și doresc să controleze puterea și direcția în care v-a merge România în continuare.

Actori politici pe care nu-i interesează viitorul românilor, își doresc doar votul ce încearcă să și-l atragă, folosindu-se de orice mijloace, fără scrupule. Acestora li se adaugă alți actori mai mult sau mai puțin politici, mai mult sau mai puțin îndrituiți, dar care doresc să joace pe o scenă mare, la vârful puterii. Cu toții ne mint și manipulează, fiecare cât poate mai mult.

În această situație, în care scara valorilor este răsturnată, în care interesul public și național este tras tot mai mult pe spuza interesului personal și de grup, pe cine să aleagă tinerii absolvenți dintre candidații propuși la Președinție? Ce model uman, ce valoare, ce caracter și minte luminată să voteze milioanele de tineri români, care vor vota pentru prima dată, dacă oferta valorilor și caracterelor umane la prezidențiale este cavsiinexistentă? Oare va revela la timp, România omul providențial,cu inteligența, caracterul, valoarea adevărate, nefalsificate, pentru a scoate țara din marasmul și criza politică și economică în care se zbate să supraviețuiască acum?

Pentru că este clar ca lumina zilei, acum, nici unul dintre pretendenții, candidații anunțați oficial sau neanunțați, dar insinuați într-o formă sau alta, la funcția de Președinte al României, nu întrunește calitățile valorice să fie ales în cea mai înaltă funcție a statului român. Iar poporul, opinia publică, electoratul și mai ales tinerii absolvenți care își pot vota propriul viitor, anul acesta, știu și încep să conștientizeze acest lucru.

Pentru că recent, s-a încheiat examenul maturităţii pentru sute de mii de tineri români.Pentru că toţi au un viitor în faţă şi majoritatea nu ştiu ce îi aşteaptă în viaţă. Pentru că, după bairamuri, petreceri, după ce s-a încheiat şi bacalaureatul, după muncă, nemuncă, învăţat, neînvăţat, indiferență, frământări, nelinişti sau nepăsări, a venit vacanța pentru unii, grijile, șomajul, perspective frumoase pentru unii, îngrijorare și lipsă de perspectivă pentru alții.....

Ce vor face de acum înainte? Nu ştiu ce le rezervă viitorul fiecăruia dintre tinerii absolvenţi de liceu. Pentru că unii tineri şi părinţi au fost incluşi cu voie sau fără voie în fenomenul corupţiei. Pentru că şi unii "dascali" au fost incluşi cu voia lor în fenomenul corupţiei, în loc să fie modele de urmat pentru tinerii pe care i-au avut elevi în liceu. Pentru că ne pasă şi ne interesează viitorul tinerilor, viitorul nostru şi implicit viitorul României. 

Ce modele umane vor urma acești tineri absolvenți debusolați, cu cine vor vota la Președinția României? Oare conștientizează că pot fi manipulați foarte ușor de actorii politici imorali? Ei știu că pot fi o forţă care să schimbe lucrurile în bine, dacă sunt responsabili și conștienți de puterea votului ce îl vor da pentru prima dată în viață?

Ce Modele şi valori umane au avut ei până acum în viață și pe care și le vor alege de acum încolo?. Cine le poate spune, releva, arăta adevăratele valori de urmat? Care sunt persoanele și personalitățile propuse de societatea românească acestor tineri: Vanghelie poate fi un model de urmat? Dar Becali? Dar Pleşu? Dar Ponta? Dar Băsescu? Dar Udrea? Dar, dar, dar….????

Mai prezintă clasa politică de astăzi perspective adevărate și credibile? Mai are societatea civilă resurse să aducă în prim plan oameni viabili, caractere morale, oameni capabili, nepătați? Mai există oare, modele, repere şi valori umane demne de urmat de către copii, tineri și maturi?  Ce vor face și pe cine vor alege milioanele de tineri absolvenți la Președinție, în toamnă, pentru viitorul lor? Aceasta este marea dilemă la care vom căpăta răspunsurile  peste doar câteva luni.

Paul Stan 

Fenomenul dacic ia amploare internațională, zeci de mii de oameni din toată lumea sunt interesați de cultura dacilor

”La Vatican există multe documente care, dacă ar fi desecretizate, ar valida principiile și convingerile societății noastre și i-ar face pe români să înțeleagă că aparțin unui neam strălucit, cu regi străluciți, cum au fost Burebista și Decebal, și că trecutul lor, ca neam, este eroic și demn de laudă.”

Urmașii dacilor sunt așteptați la Congresul de Dacologie din 2014.

În ultimii 15 ani, atât pe plan intern cât și pe plan internațional, a crescut foarte mult interesul pentru cultura dacilor, nu doar pentru aurul lor. Astfel, an de an, tot mai mulți oameni din țară sau din afara României sunt mai precocupați și interesați de  ceea ce au reprezentat dacii și Dacia, în urmă cu mai bine de peste 2000 de ani. Au fost create, înființate tot mai multe asociații și ligi interne și internaționale, care au drept scop studierea dacologiei.

”Acum, există mii, zeci de mii de susținători ai curentului dacic, atât în țară, cât și peste hotare”, afirmă președintele Dacia Revival Internațional Society, dr. Napolen Săvescu, din SUA, unde funcționează o puternică organizație de susținere, cercetare științifică și prezentare a adevărului despre daci. Această simpatie, susținere și interes sunt completate de cercetări tot mai intense pentru scoaterea la lumină a adevărului istoric despre cultura dacică și rolul acesteia în spațiul carpato-danubiano-pontic.

Interesul uriaș, în creștere continuă pentru cultura dacilor, se manifestă nu doar în rândul specialiștilor și cercetătorilor științifici, ci și în rândul simplilor cetățeni, constatându-se că în ultima vreme, mulți români din România sau din diverse locuri ale lumii nu doar că sunt adepți susținători ai acestui curent, ci și-au luat și nume dacice, iar unii dintre ei s-au declarat de origine zamolxiană.

Pe de altă parte, există tot mai ulte voci avizate ale unor specialiști în cercetarea acestui fenomen, care considerș că  ar trebui editate manuale de istorie dacică, care să fie studiate în școlile românești pentru ca astfel, copiii să poată învăța și cunoaște adevărurile istorice despre cultura strămoșilor lor daci.

”Dacia Revival Internațional Society organizează cea de-a XV-a ediție a Congresului Internațional de Dacologie 2014, cu tema ”Dacologia la George Coșbuc”. Lucrările Congresului vor începe la Oradea, în ziua de 18 iulie 2014, în Sala Filarmonicii de Stat și vor continua în sălile Hotelului Continental Forum de pe malul Crișului.

Scopul acestei manifestări, ca de altfel și al celorlalte congrese similare desfășurate anii anteriori, este acela de a releva rolul primordial al strămoșilor noștri daci în făurirea istoriei poporului nostru, sesiunile și programele asociate Congresului acoperind multiple aspecte ale istoriei dacilor. Aceste variate oportunități de schimb intelectual vor marca stadiul actual al cercetărilor și vor sugera direcțiile lor viitoare, dând în același timp, atât cercetătorilor consacrați, cât și celor mai tineri, un forum în cadrul căruia să-și prezinte lucrările.

Programul științific al Congresului de Dacologie de la Oradea se va desfășura pe următoarele secțiuni: Dacologia la George Coșbuc, Dacii în conștiința lumii și Anul Brâncoveanu”-anunță Dacia Revival Internațional Society.

„Avem o singură istorie și acea istorie trebuie dezvelită și apreciată”

-afirmă dr. Napoleon Săvescu, președintele Societății Internaționale ”Dacia Revival”, în interviul pe care mi l-a acordat în exclusivitate

-Domnule dr. Napoleon Săvescu, Societatea Internațională ”Dacia Revival” al cărei fondator și președinte sunteți, a ajuns deja la al XV-lea Congres de Dacologie.

- Care a fost evoluția acestei societăți în timp, cum s-a dezvoltat și în ce măsură a reușit să-și atingă scopurile pentru care a fost înființată? 

Dr. Napoleon Săvescu:-  Societatea Internațională ”Dacia Revival” (Reînvierea Daciei) a pornit de la ideea care mă stăpânea de mult, și anume că noi, neamul românesc, avem rădăcini puternice în cultura materială și spirituală a dacilor, adevărații noștri strămoși. Am citit tot ce era scris despre trecutul nostru și am ajuns la concluzia logică: NU ne tragem din romani, ci avem obârșia în măreții daci. Spre bucuria mea, am aflat că nu sunt singurul care gândește așa, și atunci, în 1992 , am înființat societatea pentru a avea un cadru organizat de cercetare. S-a dovedit că am avut dreptate. Acum există mii, zeci de mii de susținători ai curentului dacic atât în țară, cât și peste hotare.

- Am observat, în ultimul timp, pe canalele de comunicare modern, un tot mai mare interes, atracție din partea multor persoane, din diferite colțuri ale lumii nu doar din România, un interes în creștere pentru cultura și istoria dacilor, nu numai pentru aurul lor.

-Cât de mare este interesul pentru studierea fenomenului dacologiei în rândul românilor, dar în special al străinilor?

Dr. Napoleon Săvescu:-  Aici se impune o precizare. Interesul pentru studierea dacologiei, știință al cărei nume i l-a dat societatea noastră, este constant ascendent. Numeroși cercetători străini – din Statele Unite, din Marea Britanie, din Bulgaria, din Franța – au declarat, pe baza dovezilor oferite de numeroase săpături arheologice – că geto-dacii au fost primii care au avut o civilizație avansată și că romanii s-au desprins din geto-daci, inclusiv lingvistic. Pare șocant pentru cine nu a studiat acest fenomen istoric, dar documentele stau mărturie pentru afirmația mea. Apreciem faptul că mass-media din România este tot mai interesată de istoria noastră străveche și că prezintă la posturile de televiziune aspecte concludente în acest sens. De asemenea,  atât în țară, cât și în străinătate, s-au înființat asociații și ligi care promovează dacismul, fapt îmbucurător și pe care-l salutăm.

-Dacă pentru români este de înțeles interesul pentru istoria și civilizația dacică, ce îi atrage pe străini spre această cultură?

Dr. Napoleon Săvescu: - Dorința de a spune adevărul. Nu există o mai mare satisfacție pentru cercetători, mai ales pentru cei din străinătate, decât să descopere adevărul și să-l proclame lumii întregi. Din păcate, la noi, această dorință este, încă, în stare latentă.

          -În ultima vreme, se observă că în România, există oameni care își doresc să fie și se declară de religie zamolxiană.

 -Cât de viabil ar fi și ce șanse are zamolxianismul într-o zonă în care au pătruns puternic, rupând din ortodoxie, numeroase religii de tip nou, multe dintre ele recunoscute oficial de statul român, care vor fi predate în școli, începând din anul școlar 2015-2016?

Dr. Napoleon Săvescu: - Religia este o opțiune spirituală personală. Nimeni nu este obligat să adere la o religie, la un cult religios sau la altul. Zamolxianismul a fost religia dacilor și noi trebuie măcar s-o cunoaștem. Părerea mea? Fiecare om are dreptul de a adera la o credință sau de a fi ateu. Nu cred că elevii ar trebui forțați să învețe preceptele Bibliei sau ale altei credințe. Dacă există, credința vine din interior, nu poate fi forțată.

”Avem o măreață istorie străveche și elevii dacă o studiază, se vor mândri cu ea”

-După anii mulți de comunism, dar și cei din post comunism,  în care istoria dacilor învățată la școală a fost predată trunchiat, falsificată și într-o oarecare măsură, ca apendice sau instrument de manipulare, credeți că ar trebui scrise și editate manuale adevărate de istorie dacică și predată în școli?

Dr. Napoleon Săvescu:- Fără îndoială. Orice nație trebuie să-și cunoască originea. Noi avem o măreață istorie străveche și elevii, dacă o studiază, se vor mândri cu ea. Manualele școlare sunt, în cel mai bun caz, lacunare și neadevărate, ca să nu spun că informațiile despre daci sunt, practic, inexistente. Aceasta este o mare greșeală care trebuie eliminată. Adevărul nu face rău nimănui. Iar studierea istoriei Daciei Mari va aduce mândrie în sufletul oamenilor.

 -Ce noutăți își propune să aducă în atenție al XV-lea Congres de Dacologie, programat în această lună la Oradea?

            Dr. Napoleon Săvescu: - Principala temă a Congresului din acest an se referă la dacismul poetului George Coșbuc. Apoi există lucrări științifice despre martiriul lui Constantin Brâncoveanu și aspecte deosebit de interesante despre ultimele descoperiri în domeniul scrierii strămoșilor daci. Congresul se desfășoară în plen, în prima zi, în 18 iulie, și pe secțiuni, în ziua următoare.

-Care sunt principalele subiecte fierbinți de abordare a specialiștilor dacologi în acest an?

Dr. Napoleon Săvescu: - Subiectul ”fierbinte” al dacologilor a fost și rămâne continuarea cercetărilor. Nu se știe niciodată ce se poate scoate la vedere din adâncurile pământului acoperit de istorie. Insistența specialiștilor se axează pe necesitatea unei mai mari deschideri, a unei mai intense prezentări a rolului major al dacilor în făurirea fibrei noastre biologice și, implicit, a istoriei noastre. Din acest punct de vedere, mass-media are un cuvânt important de spus.

-Credeți că o cunoaștere mai bună, mai profundă, mai amplă a civilizației și istoriei dacice, de cât mai mulți români, ar putea avea și un impact în privința evoluției societății românești, începând cu clasa politică, într-o perioadă critică pentru România, atât pe plan intern cât și internațional?

Dr. Napoleon Săvescu:- Politica nu trebuie să aibă niciun amestec în prezentarea istoriei. Din păcate, se știe foarte bine că interesele politice au dictat, de-a lungul secolelor, de foarte multe ori, felul în care am fost prezentați ca popor. Limba noastră era, când esențialmente de origine latină, când de origine slavă, când de altă origine, în funcție de momentul politic și de conjuncturile internaționale. În contextul critic actual, cunoașterea originii noastre dacice ar contribui substanțial la insuflarea mândriei naționale. Noi nu suntem urmașii Romei, noi nu suntem urmașii cotropitorilor mercenari veniți de la Roma, noi am fost aici, pe acest pământ, am fost aici dintotdeauna. Și avem cu ce să ne mândrim. Aceste aspecte ar trebui cunoscute de oameni.

-Cât de bine mai sunt păzite, descoperite și utilizate și ce importanță mai au marile secrete ale dacilor într-o lume a mondializării, pe de o parte, și segregării etnice, religioase și culturale pe de altă parte?

Dr. Napoleon Săvescu: - La Vatican există multe documente care, dacă ar fi desecretizate, ar valida principiile și convingerile societății noastre și i-ar face pe români să înțeleagă că aparțin unui neam strălucit, cu regi străluciți, cum au fost Burebista și Decebal, și că trecutul lor, ca neam, este eroic și demn de laudă.

-Pentru viitor, care sunt proiectele Societății Internaționale ”Dacia Revival” și dacă, în timp, realitatea, evoluția și dinamica politică, socială, culturală internă și internațională au determinat schimbarea și adaptarea scopurilor acestei organizații în comparație cu anii trecuți?

Dr. Napoleon Săvescu: - Avem numeroase proiecte referitoare la promovarea mai accentuată a valorilor și a civilizației dacilor la nivel național. Revista noastră, ”Dacia Magazin” va continua să prezinte rezultate ale cercetărilor iar la congresele noastre vom dezbate subiecte care interesează întreagul popor român. Avem o singură istorie și acea istorie trebuie dezvelită și apreciată.

Multe dintre preocupările și realizările noastre pot fi cunoscute prin accesare la www.dacia.org  și pe facebook. Filiala din New York a societății ”Reînvierea Daciei” este foarte activă, membrii și simpatizanții societății se întrunesc în fiecare lună și, sub tema generală ”Aspecte referitoare la daci și nu numai”, dezbat subiecte despre istoria noastră dacică străveche, dar și probleme ale României contemporane.

 Important pentru noi este efortul nobil de a continua cercetările, de a proclama originea dacică a neamului nostru și de a o face cunoscută și apreciată în rândul oamenilor. Acesta este scopul major al societății noastre căruia ne dedicăm cu consecvență.

-Vă mulțumesc și vă urez succes la Congres!