ANAF ați
auzit de coșmarul timbrelor fiscale?
Formez numărul de telefon al unei secții de
poliție din București, luat de pe site-ul instituției respective. Sună. De mai
multe ori, repetitiv, fără răspuns însă! Încerc din nou și din nou, în speranța
că voi găsi Poliția acasă. N-am noroc, Poliția nu-i acasă, nu răspunde!
Caut alt număr al celebrei instituții
bucureștene. Sună. Am noroc, îmi zic. Răspunde o voce gravă și fără pic de
solicitudine, fără amabilitate, răspunde ca un favor greu acceptat, o voce
metalică de femeie, în silă: ”Po-li-ția!” ”Săru mâna! La serviciul eliberare
caziere, aș dori să vorbesc, vă rog.” Legătură formată, sună, sună sună…dar
Poliția nu-i acasă!
Instantaneu, mă
gândesc ce s-ar fi făcut românii dacă UE nu ne impunea crearea și utilizarea
numărului unic de urgență 112, în cazurile grave, cu apelare de urgență la Salvare,
Pompieri și Poliție?
Formez de câteva ori la rând același număr
încercat anterior. Aceeași voce, ”Po-li-ția!”, îmi răspunde, aceeași legătură.
Ghinion, Poliția nu răspunde. Încerc peste o jumătate de oră, peste câteva ore,
a doua zi. Același ghinion. Disperat, cer ajutorul vocilor metalice,
impersonale, mecanice, de la centrală: ”Doamnă, poate mă ajutați dumneavoastră
cu o informație simplă, că cei de la secția 14 nu-mi răspund? Pentru eliberarea
cazierului judiciar este necesar timbrul fiscal de 2 lei, dar nu se găsește
nicăieri, în București. Ce fac în situația aceasta, plătesc vreo taxă în loc,
îmi primesc documentele la Poliție fără timbre fiscale? Dați-mi pe cineva să mă
lumineze?” ”Vă fac legătura la altă secție în București.”
”Să-i ia naiba cu timbrele lor fiscale, cu
tot!”
Telefonul sună. Răspunde o voce mai umană,
parcă mai amabilă, de bărbat: ”Secția 19.” ”Bună ziua! La caziere aș dori, vă
rog.” ”Serviciul caziere suntem.” Îi explic omului despre criza timbrului
fiscal. Știe situația, dar ”Fără timbrul fiscal nu se poate elibera cazierul,
că trebuie lipit pe document.” ”Și eu ce fac? Cetățenii care au nevoie urgent
de documente ce fac?” ”Așteptați să bage timbre, n-aveți ce face.” ”Păi sunt
situații urgente, oamenii au nevoie de documente acum, nu când bagă timbre
fiscale la poștă?!!!”, insist eu în speranța unei rezolvări in extremis a
situației. Nu reușesc decât să-l enervez pe
polițistul de la Caziere, care spune că situația este cunoscută de
superiori ce încearcă rezolvarea ei. Încheie și el agasat ”Să-i ia naiba cu
timbrele lor fiscale cu tot!”
Timp
de mai multe zile, am alergat înnebunit, prin Capitala europeană a României,
București, de la un oficiu poștal la altul, după un timbru fiscal de 2 lei. ”N-avem! Nu se mai tipăresc. Încercați în
altă parte!”, era răspunsul invariabil aruncat prin geamul ghișeelor supraaglomerate
de clienți ai Poștei Române. Coșmarul timbrelor fiscale continua. Plătisem taxa
de cazier la trezorerie. Am rugat rude, prieteni să mă ajute, să caute timbre
fiscale. Nimic. Mai aveam și încă mai am nevoie de timbre fiscale pentru
eliberarea unui document, care-mi este necesar până la un anumit termen.
Pe
lângă birocrația arhi/binecunoscută, nemuritoare, cu rădăcini adânci în societatea românească, celebră și urâtă crâncen de
cetățenii români, care parcă crește de la an la an, românii mai încă un coșmar,
dacă nu aveau destule: Criza, coșmarul timbrelor
fiscale.
Am aflat că astfel de criză este ciclică în România, apare odată la 2/3 ani și
cuprinde toată țara. De la începutul anului și până în prezent, criza timbrelor
fiscale este reclamată în: București, Galați, Constanța, Iași, Călărași,
Oltenița… De fapt, în toată țara.
Timbrele
fiscale sunt necesare pentru eliberarea și legalizarea a numeroase acte, cum ar
fi: buletinul de identitate, cazierul judiciar, certificatul de căsătorie, acte
judiciare, atestate fiscale, taxe extrajudiciare, certificate fiscale și câte
și mai câte acte prinse în hățișul birocrației românești. Aceste timbre fiscale
reprezintă taxa pe documente, o taxă în plus pe care noi, cetățenii, nu
înțelegem de ce mai trebuie să o plătim din moment ce costul documentelor
solicitate este plătit separat de aceste timbre!
Ce zice poșta referitor la această criză:
Cosmina Croitoru - purtător de cuvânt Poşta
Română: "Comanda de timbre
fiscale pentru anul 2015 transmisă de Poşta Română către ANAF a fost făcută pe
baza cererilor clienţilor pentru valorile nominale folosite de instituţiile
statului, în principal de peste un leu. Dar această comandă, din păcate, până
în prezent nu a fost onorată".
Ce spun cetățenii afectați:
A.G.M.: ·
”La
Galati? Aiurea. În Bucuresti la fel. Am umblat două ore pentru timbre fiscale în
ianuarie. Asta în condițiile în care am mașină și mă mișc rapid. Am ajuns, ca
idee, pentru cei care știu orașul, de la ANAF-ul de la Brâncoveanu, unde îmi
trebuiau aceste timbre (valoarea mirobolantă de 6 lei), să umblu până la poșta
din Baba Novac. M-a costat benzina mult mai mult decât timbrele. Și, evident,
nu am găsit decât de 0.5 bani. Am luat cât să facă 6 lei, le-a pus pe o pagina
suplimentară, că unde să lipești atâtea pe o cerere? Ce sistem aiurea! Nu e mai
eficient să-mi iei tu banii? Fă-ți, frate, un ghișeu, casierie, și încasează-mi
taxa, nu mă trimite să umblu după potcoave de cai morți.”
În
curând, timbrul fiscal de 2 lei va deveni obiect de colecție, la mare preț,
pentru românii în căutarea lui. Între timp, pe site-urile de anunțuri se vând
și crește valoarea timbrelor fiscale de colecție, care, evident nu ne ajută la
eliberarea/legalizarea documentelor actuale.
Produs second hand, fara garantieVanzator: miki miki (100% /
308)Timp ramas: 1 zi 2 oreLocalitate: BucurestiInfo produs Pret licitatie:
10,00 RON
Livrare:
+9,79 RON
Timbre fiscale- 1943-1949: Produs second hand, fara garantieVanzator:
felix-florin (100% / 395)Timp ramas: 2 zile 2 oreLocalitate: Abrud
Când
vom scăpa de birocrația care ne complică
viața, ne enervează, ne costă, bani, timp pierdut și atentează la sănătatea
noastră? Cred că niciodată. Pe an ce trece, mi se pare și nu doar mie, că
birocrația românească crește ca Făt Frumos, se multiplică necontenit în loc să
fie controlată și eradicată.
Când acești
responsabili, iresponsabili, funcționari, agenți ai statului plătiți din banii
noștrii, vor înțelege că ei trebuie să fie în slujba cetățenilor, iar nu
cetățenii bătaia lor de joc?
Cât
mai tolerăm birocrația și prostia pe banii noștrii? Cât îi mai lăsăm pe acești
angajați, funcționari, agenți, nemernici să-și bată joc de noi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu