Exorcizarea bonului fiscal
Sărbătorile pascale care au culminat cu noaptea
Învierii, au constituit prilej de vânzări masive de lumânări, obiecte de cult
și alte efecte comerciale marca BOR. Veniturile acestei instituții stat în
stat, au înregistrat probabil cifre de ordinul milioanelor de euro, dar nu vom
ști niciodată sigur cifra exactă, deoarece contabilitatea bisericească nu o să
furnizeze autorităților și opiniei publice date exacte, corecte, deoarece nici
ea nu cred că nu poate ține o contabilitate 100% a vânzărilor și profitului.
Pe de altă parte, nici organele
fiscale în drept n-au cum să știe suma câștigurilor BOR, nici cele pascale,
nici cele prilejuite de alte sărbători religioase și din fiecare zi a anului.
După cum știm cu toții, veniturile din vânzarea lumânărilor, obiectelor de cult
și a altor produse bisericești sunt scutite de impozit. Fac evaziune fiscală
deschisă, la vedere, cu acceptul organelor girate de ANAF și implicit, Guvern.
Profitul bisericesc, banii Sfințiilor lor, ptiu, ochiul dracului, sunt
strașnic protejate în fața diviziilor de comisari antifraudă, de mirul sfânt
probabil, nu știu dacă același mir care-i salvează pe parlamentari de la
pușcărie, dar cert este că are efect. Nimeni nu poate impozita vânzarea de
lumânări, de exemplu, cel mai vândut produs de cult!
Mai mult se forțează o
creștere a profitabilității bisericilor, dovadă stau afișele în care
credincioșii sunt anunțați că nu au voie cu altfel de lumânări, de la piață sau
din alte magazine, în sfântul lăcaș, în afara celor ștanțate și cumpărate de la
BOR. Monopol curat, ce mai. Mană cerească.
Veniturile acestea nu se pot contabiliza exact și din
cauza faptului că parohiile nu raportează la centru suma integrală a
încasărilor, ci doar suma pe care doresc să o transmită parohii, evident mai
mică decât cea reală. Diferența de bani scurgându-se în buzunarele primitoare
ale Sfințiilor lor, slujitorii Domnului pe pământ. Vorba aia, Domnul a dat, fie
numele Domnului lăudat!
Marfă să fie, Dă-i Doamne!
După cum vedem, știm cu toții, vânzările, respectiv profitul Sfințiilor lor
a fost destul de consistent, credincioșii fiind nevoiți să plătească fără să
crâcnească produsele și serviciile religioase. Afacerile cu obiectele de cult,
cu moaștele, tarifele serviciilor religioase, sfințirile în exces la tot ce se
cere dacă este plătit conform mercurialului fiecărui preot și parohie în parte,
constituie activități comerciale de mare succes, în ciuda caracterului aparte,
spiritual al acestora.
Trăim într-o economie de piață
și evident, Biserica, prin slujitorii ei de la cel mai mic până la cel mai
mare, s-a adaptat regulilor de piață. Reguli originale ale economiei de piață,
deoarece BOR vrea și monopol pe vânzarea produselor sale, precum și scutire de
lege față de impozitarea profitului realizat. Păi, nu-i convenabil, nu-i
profitabil? Ai și bani, ai și protecție! Marfă să fie. Dă-i Doamne!
La cârtelile unor ”necredincioși, dușmani ai
ortodoxiei”, unii dintre Sfinții prelați, mai mari sau mai mici, încearcă să
justifice public, atât vânzarea, monopolul la lumânări, cât și inconvenientele
care le-ar avea enoriașii în cazul impunerii fiscale la produsele de cult,
comerciale, marca BOR: ba că lumânările cumpărate din incinta lăcașelor de cult
sunt sfințite, au o anumită compoziție, scot mai puțin fum, au alt miros, în
comparație cu lumânările achiziționate din alte magazine, de pe piața liberă.
Ba că impunerea fiscală ar aduce mari
prejudicii buzunarelor credincioșilor, crescând astfel prețul produselor
religioase ale Bisericii. Ba că instituția nu și-ar putea recupera TVA-ul! Ce
mai, se vede că Sfinții părinți au mare grijă de buzunarele oițelor naive, fiind
atenți ca nu cumva, să fie impozitate profiturile realizate cu atâta trudă, har
și rugăciune. Ptiu, piei Satană! Ce mai contează că oricum, credincioșii bagă
bani în sutanele încăpătoare, important ca aceștia să fie cât mai mulți și să
nu fie împărțiți cu statul.
Că de, bugetul statului nu ar avea mare nevoie de banii
impozabili ai Bisericii, ci invers, instituția BOR are mare nevoie de banii cetățenilor,
inclusiv din bugetul de stat,virați cu voie sau luați cu sila de mâna lungă a
Fiscului. Fisc, care se vede neputincios, în fața profitului baban, de neatins,
neimpozabil al Sfințiilor lor. Un fisc superputernic cu societățile comerciale
și oamenii de rând, dar impotent în fața profitului religios.
Bonul fiscal pare
să fie exorcizat definitiv din afacerile cu produse de cult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu