Probleme și ”recomandări”
După începerea școlii și
terminarea spectacolelor ieftine și proaste ale politicienilor români aflați în
campanie, activitatea educațională din școli a intrat în ”normal”, așa cum se
întâmplă de mai mulți ani încoace. Pe lângă problemele interne ale școlilor,
unde cadrele didactice încearcă să treacă peste brambureala instituționalizată
din învățământ și să-și facă treaba, au început convocările urgente la
ședințele cu părinții.
Urgențe date mereu de marile probleme de logistică,
întreținere, pază, administrative ale școlilor, probleme aflate în
responsabilitatea administrațiilor locale de care aparțin, dar sunt transferate
o parte din ele, ca de obicei, pe bugetele părinților, care susțin școala
”gratuită” a statului. Începând de la clanțe, uși, ferestre, mobilier,
reparații diverse, perdele, flori în ghiveci, calculatoare, consumabile (cretă,
hârtie, toner, etc), atenții, până la pază și securitate, învățământul de stat
românesc este finanțat din buzunarele părinților de elevi. Bașca uniformele
deloc ieftine, acolo unde există.
Adunate sumele totale ajung de la câteva sute la câteva
milioane de lei vechi, bani stric necesari pentru finanțarea școlii ”gratuite”
a copiilor noștri.
Pe lângă aceste ”flecuștețe„ vitale fără de care școala
nu merge normal, ședințele cu părinții sunt necesare și pentru completarea
manualelor din programă cu tot felul de culegeri și caiete speciale, ”recomandate”
de profesori, învățători și preoți, care ”nu sunt obligatorii”, dar fără de ele
nu se poate învăța eficient la o materie sau alta!
Astfel, pe lângă
fondurile clasei, școlii, care evident, nu sunt legale dar sunt constituite
permanent sub o formă sau alta, părinții bagă adânc mâna în buzunare pentru
”recomandările” cadrelor didactice. Iar costul acestor auxiliare, caiete
speciale, culegeri sau alte tipărituri de gen, nu sunt deloc de neglijat,
începând de la 10 roni pentru cea mai ieftină ”recomandare„ și ajungând chiar
la 50 de roni/bucata ori chiar mai mult în anumite cazuri. Editurile cu
”recomandări” au prețuri destul de piperate, mizând pe faptul că elevii sunt
îndrumați pentru binele lor să facă aceste achiziții, cu toate că unele sunt
complet inutile.
De exemplu, eu unul
nu înțeleg de ce este nevoie de un caiet special la materia opțională Religie,
când profesorul preot, student, suplinitor, ce o fi el acolo pus să predea
acest curs, nici măcar nu predă cum trebuie ceea ce este în manual?!!! La fel,
la alte materii română, matematică în special și altele, elevii sunt încărcați
cu alte culegeri și auxiliare cumpărate din banii părinților. Acestea încarcă
inutil programa dar și ghiozdanele elevilor, devenind un fel de saci cu pietre
cărați în spate la și de la școală spre casă, punându-le sănătatea în pericol.
Mai
mult, astfel de auxiliare sunt aruncate la sfârșitul anului școlar, deoarece nu
mai sunt folositoare, nu pot fi lăsate nici măcar copiilor din clasa următoare,
pentru că editurile și profesorii au grijă ca anul școlar următor să ceară altele.De altfel, pe
internet s-a format un adevărat comerț cu manuale, culegeri și caiete speciale,
unde, în special vând și cumpără elevii de clasele a XI-a și a XII-a, care nu
primesc nici un fel de cărți gratuite de la stat, ci trebuie să și le cumpere singuri,
învățământul la acest nivel nemaifiind obligatoriu.
Pe de altă parte,
nemaivorbind de asigurarea condițiilor necesare învățământului obligatoriu de
către stat, din toate punctele de vedere administrative, logistice și cele care
țin de programă și necesarul de cadre didactice, începutul de an școlar după
aproape două săptămâni de la debut, înregistrează și ”grija” autorităților
îndrituite pentru punerea în practică a Programului ”Cornul și laptele.
Cum probabil
administrațiile locale care ar fi trebuit să se ocupe de contractele privind
acest program, l-au auzit pe premierul Victor Ponta declarând că mulți elevi
n-ar mai avea nevoie de corn și lapte în școli, edilii nu s-au grăbit să mai
asigure aceste alimente școlarilor. La ora aceasta, în multe unități de
învățământ din România lipsesc cornul și laptele, cu toate că încă de la
inițierea acestui program, de guvernul Năstase, s-au făcut afaceri babane
privind atribuirea contractelor de livrare a alimentelor respective.
Pe lângă deficitul
de cadre didactice, învățământul românesc se confruntă și în acest an cu o altă
mare problemă care nu pare să-și mai găsească rezolvarea, lipsa asistenței
medicale în școli. Dacă în prezent, foarte puține școli din România au câte un
medic, câte o asistentă, cele mai multe, în special din mediul rural, n-au nici
măcar cabinet medical. În perioada aceasta a anului este cu atât mai mare
nevoia de asistență medicală în învățământ, cu cât a început sezonul virozelor
și gripelor de tot felul.De fapt, este cunoscut că multe unități de învățământ
funcționează fără avize sanitare, deoarece nu îndeplinesc condițiile cerute de
lege în acest sens.
Ce fac acum politicienii,
edilii, marile personalități politice care invadaseră școlile la început de an,
dând declarații diverse, în funcție de interese, fără nici o legătură cu
școala? Ce fac acești responsabili pentru a rezolva concret problemele acute,
imediate din sistemul de învățământ? Cum sunt rezolvate urgențele școlilor,
doar cu ședințe la care sunt chemați părinții să scoată bani din buzunar și
prin cârpeli de conjunctură?
Am văzut în ultimii
ani că s-au înființat tot felul de asociații, organizații neguvernamentale ale
părinților care să ajute la bunul mers al educației, dar care sunt de fapt un
fel de paravane de strâns bani sub diverse forme.
N-am văzut și nici n-am auzit de
o inițiativă, un demers al părinților de școlari care să ceară socoteală
autorităților îndrituite, în special administrațiilor locale dar și
Ministerului Educației Naționale, să pună presiune pe acestea pentru asigurarea
condițiior normale, decente de desfășurare a procesului de învățământ.
Se stă doar cu mâna întinsă la
părinții de școlari.
În acest timp, aflăm câtă
șpagă, mită, milioane de euro sau dolari sau dat/primit pentru informatizarea
sistemului educațional din România, câți demnitari de cel mai înalt rang sunt
acuzați de corupție.
Oare Parlamentul îi va da pe
mâna Justiției pe cei nouă acuzați, miniștri, secretari de stat, să le stabilească
vinovăția și să-i condamne, dacă este cazul, pentru săvârșirea unor fapte de
mare corupție? Vor răspunde în fața legii eminențele foștilor miniștrii ai
Învățământului, Ecaterina Andronescu și Daniel Funeriu, vor fi judecați
ceilalți acuzați pentru care s-a solicitat ridicarea imunității parlamentare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu