miercuri, aprilie 02, 2014

La școală, Religia nu știe să răspundă „-De ce Biserica cere bani pentru lucrurile sufletești?!!!”

În ultimii ani, în societatea românească s-a stârnit o controversă privind predatul Religiei în școli, unii fiind pro alții fiind contra învățării obligatorii a acestei materii de către elevi. Discuțiile au ajuns până acolo încât un deputat a solicitat Parlamentului ca Religia să fie facultativă în unitățile de învățământ. Acum, elevii din clasele I- XII, de confesiune ortodoxă, sunt obligați să o învețe ca pe orice altă materie obișnuită la școală. Aceștia au suport educațional, adică o programă, profesori, manuale și cursuri. În foarte multe cazuri, elevilor li se cere să-și cumpere singuri cărțile. Profesori sunt fie preoți, studenți la teologie, absolvenți, precum și diferite alte persoane care prin diverse împrejurări, ajung să predea Religia la școală.
De mai mult timp, se vorbește, copii povestesc acasă despre tot felul de moduri în care se învață această materie în unitățile de învățământ și de felul în care profesorii înțeleg și știu să o predea. În spațiul public, la începutul acestui an, s-au semnalat sesizări și reclamații privind abuzuri comise de unii profesori de Religie. Au existat chiar și reclamații la Poliție și Inspectoratele școlare, unde părinții au considerat că există nereguli în cadrul orelor de învățământ religios.
Recent, am asistat personal la o reclamație a unui părinte al cărui elev învață într-un mare liceu bucureștean, privind activitatea profesoarei de religie. Am stat de vorbă cu doi elevi din București, ale căror nume nu le voi aminti, despre cum decurge o oră de religie în școlile lor. Pentru că mi s-a părut interesant, semnificativ și important modul de predare-învățare a Religiei, cu rezultatele și influențele asupra copiilor, redau mai jos fragmente relevante din cele spuse de copii.
Cum decurge ora de Religie la școala generală, în percepția unui copil de clasa a V-a:
“Profesorul de Religie de obicei nu prea vine la oră, iar atunci când vine vorbește foarte mult la telefon. Primul lucru care îl face este să își scoată cele 4-5 telefoane, să le întindă pe catedră, de parcă trebuie să-l sune pe Sf. Petru sau alt sfânt! Pe noi ne pune să citim singuri din manual, dar alte informații în afară de carte nu ne mai spune. La întrebările noastre nu răspunde, nu ne lămurește.Ne pune să facem referate din carte, dar nu ne explică nimic în plus. Ne mai pune să vedem și desene animate. Când ridică cineva mâna, nu răspunde sau zice-îmmm!!!
Nu ne învață rugăciuni noi, se spun doar Tatăl nostru și Cerestate. Când nu vorbește la telefon, ne povestește viața lui, despre ce problem de sănătate a avut, ne ține chiar și după ore să ne povestească, de parcă ar fi ceva important să învățăm noi. Ne-a spus că dacă mergem la biserica unde este preot, orice lovitură, zgârietură ne trece acolo, imediat după ce ieșim din biserică! După mine, Religia ar trebui învățată doar în clasele I-IV.”
La liceu materia Religie a devenit o povară și ore pierdute inutil pentru liceeni, mai ales pentru cei din clasele terminale, care tebuie să pună accent și să se pregătească pentru bacalaureat. Iată cum relatează desfășurarea unei ore un elev de clasa a XI-a, dintr-un liceu bucureștean:
“Se începe cu rugăciunea, apoi profesoara ne predă lecția pe baza căreia elevii pun întrebări. În majoritatea cazurilor, elevii sunt reticenți la ceea ce ne spune profesoara, fiind realiști și necrezând fiecare detaliu din povestirea acesteia. Cele mai frecvente întrebări au fost despre post, de ce trebuie să îl ținem și la ce ne ajută? Despre cum este posibil să nu mănânci 20 de zile și să trăiești fără probleme, cum s-au întâmplat toate minunile de care ne vorbește profesoara cu ardoare? Noi care facem materii realiste la școală, științifice, o contrazicem pe profesoară cu argumente privind majoritatea minunilor povestite de aceasta.
Un lucru care nu pare a fi normal este încercarea profesoarei de a face elevul să creadă absolute tot ceea ce spune despre- blesteme, viața de apoi, iad/rai, sfârșitul lumii și ceea ce se presupune că s-ar întâmpla atunci dacă ar veni. Ne amenință cu celebra frază-Se vor scula morții și vă vor lua locul! Refuzul elevilor de a crede astfel de lucruri este luat de profesoară ca o sfidare și nesimțire la adresa ei, iar la întrebările la care nu ne poate răspunde cu argumente credibile, răspunde cu sancțiuni la adresa elevilor care le-au pus.
Un coleg a întrebat-o- De ce Biserica cere bani pentru lucrurile sufletești?- și în loc să-i răspundă, l-a făcut nesimțit și i-a tăiat rubrica în catalog, lucru care nu are voie să-l facă. Încă un lucru care nu mi se pare în regulă și nu folosește la absolut nimic este obligarea elevilor de a merge la biserici în care cică au avut loc minuni sau sunt moaște. Refuzul elevilor de a merge la biserici este luat ca jignire la adresa profesoarei și a Bisericii, elevii având din nou de piedut. Ne-a mai spus că Ceaușescu a căzut din cauza faptului că dărâma biserici!!!
După părerea mea, Religia nu are ce să caute la liceu pentru că este o povară în plus pentru noi. Este inutilă, nu învățăm nimic, ba chiar se contrazice cu alte materii științifice. Este chiar discriminare, deoarece nu toți elevii au aceeași religie. Pentru noi în clasele finale, când trebuie să învățăm, să ne pregătim de absolvire și bacalaureat, ora de Religie este o povară în plus, pe lângă alte materii inutile la liceu. Ne răpește timpul degeaba și mai avem și de suferit dacă o contrazicem pe profesoară sau nu mergem în weekend, pe la diverse biserici cu moaște.”
Reacția societății civile
Societatea civilă a început să facă demersuri pentru schimbarea actualei stări de lucruri, privind învățământul religios. Astfel, Asociaţia Secular-Umanistă din România (ASUR) a solicitat Ministerului Educației demiterea conducerii ISJ Timiș, pentru încălcarea repetată și flagrantă a prevederilor Legii Educației Naționale și anchetarea cu seriozitate a cazurilor semnalate de îndoctrinare religioasă din școli. De asemenea, a cerut elaborarea și implementarea unui set de politici educaționale destinate a preveni pe viitor apariția unor cazuri similare.
În mod specific:  unitățile de învățământ trebuie să ceară acordul explicit al părinților cu privire la participarea elevilor la orele de religie și trebuie să-i informeze că au dreptul constituțional de a le refuza.  trebuie interzisă actuala practică paradoxală, întâlnită în majoritatea unităților de învățământ, de a obliga copiii să rămână la orele de religie deși, teoretic, figurează ca retrași de la acestă materie.  trebuie oprite orice acțiuni de prozelitism religios în școli.
Poziţia ASUR este neechivocă: în unităţile publice de învăţământ trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de Religie trebuie predată Istoria Religiilor şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acela.
După cum constatăm, opiniile publice ale oamenilor pro și contra religiei în școli au fost și sunt extrem de împărțite și vehemente, fiecare având dreptul să-și exprime liber părerea și opțiunea religioasă, pentru ei și copii lor. Este un drept câștigat. Redau una dintre aceste opinii:
“Religia nu trebuie să se învețe pentru notă, nu trebuie impusă de cineva pentru că atunci nu o faci cu plăcere, dragostea de religie vine din sufletul tău, vine în anumite perioade ale vieții, vine de la conștiința ta, de la meditația ta. La școală nu trebuie să vină profesorul de religie să te amenințe cu altă notă în afară de 10, nu este în măsură să te judece prin note. Religia nu înseamnă note, înseamnă puritatea ta sufletească.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu