joi, aprilie 18, 2013

„Haiducii” secolului XXI forţează frontierele naţionale

Cine spune că românii nu sunt oameni strângători înseamnă că nu-i cunoaşte bine. În special, unii concetăţenii ai noştrii plecaţi să lucreze în afara ţării, pe unde găsesc ceva folositor nu se sfiesc să pună mâna şi să trimită în ţară. Că nu reuşesc întotdeauna să trimită coletele la destinaţie asta-i altceva şi ţine de diverse cauze, cum ar fi hazardul, ghinionul, nepriceperea sau vigilenţa poliţiştilor. Cu toate greutăţile întâmpinate, cetăţenii români „strângători” de prin ţările occidentale, au destule reuşite cu care, odată ajunşi în ţară, nu se sfiesc să se laude chiar şi la televizor. Case, maşini, bani, etc. În fond, ei zic că nu fură, ci doar aduc de prin Spania, Germania, Italia, Franţa bunuri care-i ajută să-şi întreţină familiile. Să nu moară de foame! E un fel de haiducie de secol XXI, iau de la bogaţi şi dau la săraci. Până şi maşinile, fie turisme sau utilaje de transport ori agricole, cum, bunăoară, au fost depistate recent, două tractoare moderne la Vama Nădlac, sunt adunate de către românii strângători de la capitaliştii neglijenţi şi aduse în ţară să fie puse la treabă. Păi, de ce să fie lăsate să ruginească în altă ţară, de către proprietarii de drept, când pot ajuta la ridicarea PIB-ului naţional? E ceva rău, mai ales că agricultura şi industria au mare nevoie de utilaje performante? Nu, ar spune românii gospodari, chivernisitori! Doar că în această privinţă autorităţile, nu doar cele româneşti, ci şi cele din alte ţări au altă părere şi uitându-se în legi, spun că această agoniseală înseamnă furt pe faţă. Şi trec la confiscări de bunuri necuvenite, amenzi, întocmiri de dosare penale pe numele haiducilor moderni. Vreau să fac o precizare foarte clară, aici nu mă refer la românii care chiar se duc şi muncesc pe rupte, adevărat, în alte ţări, pentru ei şi familiile lor, care chiar saltă PIB-ul României cu banii strânşi, cu sudoarea frunţii şi cu preţul sănătăţii şi vieţii lor. Respect românilor care fac cinste numelui lor şi al ţării. Nu numai acei strângători, nu români corecţi, bat la graniţele României, să aducă acasă ceva avut. Există şi alte categorii de români care nu trebuie să plece din ţară perioade mai lungi pentru a se îmbogăţi, ci le este suficient să-şi dedice câteva ore din noapte pentru a trece frontiera şi a se întoarce cu marfă. În special mărfurile accizabile, devenite foarte scumpe pentru buzunarul de rând, în comerţul nostru, sunt aduse de afară şi vândute cu profit maxim la negru. Cine-i fumător ştie de unde să cumpere ţigări de contrabandă, mai ieftine decât cele timbrate. Bucureştiul stă exemplu în acest sens, fiind cea mai mare piaţă de desfacere a tutunului provenit din Ucraina. Nu ştiu dacă există piaţă bucureşteană sau zone adiacente acestora, unde comercianţii de ţigări netimbrate să nu îşi facă meseria. Oferta este extrem de diversă, de la mărci de lux până la cele pentru amărăşteni, la preţuri care bat pachetele de tutun accizat. Iar acest comerţ la negru se desfăşoară de cele mai multe ori sub ochii nevăzători ai poliţiilor locale, de sector sau a altor autorităţi menite să îl-l sancţioneze. Cum piaţa cere şi alte măfuri ieftine, fie ele de proastă calitate, contrabandă sau falsuri, alături de ţigări se vând la negru tot felul de produse, începând de la confecţii, încălţări, cosmetice, băuturi alcoolice, ajungând chiar şi la alimente aduse cu sacoşa din Bulgaria sau din alte părţi şi vândute românilor nevoiaşi. Iar acest lucru se întâmplă nu doar în Bucureşti, ci şi în foarte multe localităţi din ţară, fie oraşe, comune ori sate. Dacă întrebi, nimeni nu-ţi spune cum au ajuns produsele de contrabandă în ţară. Mai mult, din comunicatele Poliţiei de Frontieră, la graniţă se dau adevărate războaie cu infractorii. Mai ales la graniţa cu Ucraina, zona Maramureşului înregistrând aproape în fiecare zi focuri de armă pentru reţinerea cărăuşilor. În această zonă, noapte de noapte aproape, poliţiştii de frontieră sunt nevoiţi să folosească armele de foc pentru reţinerea infractorilor. Aproape că a devenit o rutină, dacă exagerăm într-un anumit sens, un fel de joc de-a hoţii şi vardiştii. Iar contrabandiştii s-au învăţat cu focurile de armă, pentru că de câte ori au prilejul nu răspund la somaţiile de oprire, ci îşi continuă fuga cu tot cu marfă sau abndonând în cel mai rău caz coletele. Nu-i o problemă prea mare pentru unii dintre ei, experimentaţi, gândind că noaptea următoare pot scoate pârleala dublu faţă de ce-au pierdut. Rapoartele Poliţiei de Frontieră anunţă aproape zilnic capturi de ţigări, provenind din Ucraina, în număr de zeci de mii de pachete şi valori destul de ridicate în lei. În ultima vreme, au capurat nu numai tutun ci şi aparate de ras, săpun, tampoane igienice, ori alte produse de necesitate pentru românii amărâţi. Chiar şi aşa, cu toată vigilenţa autorităţilor, cum putem constata cu toţii, bariera autorităţilor de la graniţe este străpunsă de contrabandiştii care reuşesc să satisfacă o bună parte din necesităţile pieţei de consum. Dacă frontiera cu Ucraina este celebră prin contrabanda cu ţigări ce se face aici, prin alte zone de frontieră ale României se încearcă aducerea altor mărfuri, provenind din alte ţări de origine şi chiar cetăţeni străini din state sărace, din Africa sau Asia, refugiaţi din zone de conflict, cum sunt tot mai mulţi sirieni care încearcă să treacă graniţa fără documente legale. După cum putem constata, la graniţele româneşti este o dinamică foarte puternică, iar apropierea sărbătorii pascale va intensifica semnificativ comiterea de infracţiuni la intrarea în ţară. Paul Stan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu