Chiar dacă există legislație, zeci de mii de oameni, adulți și copii, continuă să fie victimele câinilor vagabonzi

Luna viitoare, martie, se împlinește 1 an de când am făcut trei reclamații la Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor fără Stăpân (ASPA), instituție celebră aflată în subordinea Primăriei Capitalei. Petițiile le-am făcut pentru rezolvarea problemei reprezentate de pericolul câinilor vagabonzi, din sectorul patru, într-o zonă cu mai multe școli, grădinițe și locuri publice. După ce eu însumi am căzut victimă acestor animale.

La aproape 1 an de la aceste trei sesizări, nu am primit nici un răspuns scris, prin poștă, așa cum scrie chiar pe siteul ASPA, la capitolul reclamații, că trebuie să se răspundă la petiții, printre altele. Citez:

„-Petițiile se primesc prin poștă, fax sau email; se înregistrează la registratura generală ASPA; petițiile împreună cu soluționarea se trec în evidența registrului special; se redactează răspunsul către petiționar; se trimit prin poștă răspunsurile.“

În situația mea, sunt sigur că există zeci de mii de bucureșteni sau victime din zona adiacentă Capitalei, care au făcut reclamații la ASPA și nu s-a rezolvat nimic, pentru capturarea și sterilizarea câinilor fără stăpân. Nici măcar nu există o situație a modului în care au fost procesate aceste petiții de către instituția sus amintită, cum ar fi normal și legal, care să prezinte pe site, public, modul în care rezolvă reclamațiile cetățenilor.

Pe lângă acest lucru, tot legal ar fi să publice lunar, modul în care își cheltuiește bugetul această instituție mâncătoare de bani, care, numai anul trecut, a avut un buget de 18,6 milioane lei. Dar, din păcate, nu se întâmplă acest lucru. Pe siteul acestei autorități nu există nici o informație cel puțin lunară care să-i prezinte activitatea: care este situația adăposturilor, câinilor capturați de pe străzi, sterilizați, eutanasiați sau adoptați. Este o lipsă de transparență totală a modului de activitate și a justificării cheltuirii banilor din partea acestei instituții aflate în subordinea Primăriei Capitalei.

Câini comunitari pe stradă

Pe de altă parte, ineficacitatea și lipsa de transparență este dovedită de realitatea din teren, străzile Bucureștiului European continuă să fie un pericol major pentru oricine, fie locuitor sau persoană în tranzit, prin prezența masivă a haitelor de câini urbani. Dacă-i întrebi pe responsabilii de gestionarea acestui fenomen criminal, sigur o să răspundă că au prins sumedenie de câini vagabonzi de pe străzi!!! Ceea ce evident, nu este conform cu realitatea și cu îndeplinirea atribuțiilor ce le revin prin lege.

Dacă citim însă, pe siteul Institutului Național de Boli Infecțioase “Prof. Dr. Matei Balș”, constatăm că numai în luna ianuarie din 2014, Centrul Național Antirabic a înregistrat și tratat, la nivelul Bucureștiului și județului Ilfov, un număr de 638 persoane mușcate de câini. Dintre acestea, 542 au fost victime adulți și 96 victime copii. Sectoarele fruntașe, cele mai periculoase din cauza câinilor, în care s-au înregistrat cele mai multe atacuri au fost în ianuarie: Sectorul 2 cu 9o de victime, Sectorul 6 cu 73 victime, Sectorul 5 cu 72 victime și Județul Ilfov cu 103 victime.

La nivelul întregii țări, în perioada 2004-2014, statistica Centrului Național Antirabic indică un număr total de 71. 517 victime, cu precizarea că alături de victimele mușcate de câinii vagabonzi sunt și victime, mai puține în comparație, ale câinilor cu stăpân sau alte animale. Dar să nu uităm însă, că sunt mulți câini cu stăpâni în acte, dar care sunt lăsați liberi și constituie pericole pe străzi. Sigur, alături de aceste zeci de mii de persoane atacate au fost și altele, poate chiar mai multe ca număr, dar care nu s-au prezentat la medic pentru tratament antirabic din diverse motive, ori nu au avut posibilitatea ori nu au dorit acest lucru.

O altă informație importantă furnizată de această statistică este și faptul că, în comparație cu anii trecuți, anul 2013 nu reflectă în nici un caz o scădere semnificativă a victimelor canine. Iar dacă ne uităm la statistica lunii ianurie din 2014, care arată un număr de 638 de persoane atacate și ne gândim că ritmul atacurilor s-ar putea menține la niveluri aproximativ apropiate în restul lunilor anului, ajungem la o situație oarecum similară și îngrijorătoare celor din anii trecuți, în ciuda legislației pe care o avem, a măsurilor anunțate și a bugetului imens alocat de autorități gestionării fenomenului periculos reprezentat de câinii comunitari.

Tot siteul Insitutului Național de Boli Infecțioase “Prof. Dr. Matei Balș“ aflăm și cât costă fără TVA, tratamentul pentru persoanele atacate de câinii comunitari: 1 doză de vaccine antirabic costă 68 lei; 1 doză ser antirabic costă 200 lei; 1 doză vaccin antitetanic costă 49 lei. De precizat că un pacient mușcat de câini urmează tratament injectabil timp de câteva luni, fiind tratat cu numărul de doze recomandat de medic.

Fără să avem o situație exactă a cheltuielilor ASPA și costurilor tratamentelor victimelor câinilor comunitari, putem estima că sunt alocate și cheltuite sume uriașe, nejustificate public de autoritatea din subordinea Primăriei Capitalei, oraș cu cel mai mare buget alocat gestionării câinilor vagabonzi, dar și cu cel mai mare pericol reprezentat de aceste animale.

În comparație, școlile sunt insuficient finanțate de la bugetul de stat, acestea funcționând în special cu banii proveniți din punga părinților și că Guvernul a stabilit, pentru anul 2014, valoarea costului standard per elev/preșcolar, pe an, la suma de 2.492 lei în mediul urban și 2.866 lei în mediul rural.

De aici constatăm fiecare ce este mai important pentru autorități: sutele de mii de câini vagabonzi periculoși pentru întreținerea cărora s-au alocat sume uriașe, dar pericolul rămâne același, sau milioanele de școlari a căror educație este afectată de subfinanțarea statului, în special din partea administrațiilor locale, care, de exemplu, în cazul Bucureștiului, alocă sume exorbitante pentru javre în detrimentul copiilor.

Talibanul care a ordonat atacul unui convoi militar românesc în Afganistan, desemnat terorist global de SUA

Departamentul de Stat al SUA l-a desemnat recent, pe Qari Saifullah terorist global sau mondial, a anunțat Biroul purtătorului de cuvânt de la Washington DC.

Această încadrare îi vizează pe teroriști și cei care oferă sprijin pentru teroriști sau acte de terorism. Qari Saifullah este comandantul operațional al talibanilor din provincia Zabul, din Afganistan. Din această postură , acesta a folosit luptători talibani pentru a organiza activități teroriste împotriva guvernului Afganistanului și Forțelor coaliției în estul provincia Zabul. De asemenea, Qari Saifullah a ordonat direct subordonaților săi să confecționeze dispozitive explozive improvizate (IED), să organizeze atacuri cu arme de foc și cu rachete în provincia Zabul, împotriva guvernului din Afganistan.

La 14 ianuarie 2012, șase insurgenți talibani din subordinea lui Qari Saifullah a atacat un convoi românesc. Insurgenții talibani au atacat convoiul în vecinătatea satului Abdul Haq Kalay cu aruncătoare de grenade propulsate de rachete (RPG-uri).

La 28 septembrie 2011, doi atentatori sinucigași aflați tot sub comanda comandantului Taliban sus amintit au pus la cale alte atacuri teroriste. Un atentator sinucigaș a plănuit să atace echipa de reconstrucție din districtul Qalat, provincia Zabul. Cel de-al doilea kamikaze plănuia să atace Baza Forward Bullard din districtul în Shajoy.

La 25 noiembrie 2010, Qari Saifullah a comandat un transport de arme ușoare în Qalat, provincia Zabul. Transportul a inclus aproximativ 25 de puști Kalașnikov, 10 mitraliere, cinci RPG-uri, și 20 de grenade. Atentatorii sinucigași erau programați pentru a folosi aceste arme împotriva forțelor de coaliție și forțelor naționale de securitate afgane, vizată fiind a doua Brigadă a Armatei Naționale Afgane și sediul de poliție din Qalat.

Consecințele desemnării drept terorist global prevăd interdicția tuturor persoanelor din SUA să facă tranzacții cu Qari Saifullah, precum și înghețarea tuturor bunurilor și a intereselor acestuia pe teritoriul american, interdicția de a intra în această țară, înghețarea bunurilor teroristului aflate în posesia sau sub controlul unor persoane din SUA . Departamentul de Stat a luat această decizie după consultarea cu departamentele de Justiție și Trezorerie.

"Scorpionii Negri" au plecat în ultima misiune a Armatei Române în Afganistan

De-a lungul celor aproape zece ani de conflict din Afganistan au fost ordonate și organizate de către talibani numeroase atacuri asupra forțelor coaliției internaționale de menținere a păcii, soldate cu sute de victime, morți și răniți, din rândul militarilor care compun această forță.

Din păcate, printre victime s-au numărat și militari români, care de-a lungul acestor ani au luat parte la misiunea internațională. Cu toate aceste pierderi, pregătirea, profesionalismul și curajul de care au dat dovadă militarii români în Afganistan au fost și sunt extreme de appreciate pe plan internațional, în special de către SUA.

Duminică, 2 februarie 2014, Armata Română a trimis în teatrul de operații din Afganistan Batalionul 20 Infanterie “Dolj-Scorpionii Negri”, care urmează să-i înlocuiască pe militarii români ce îşi încheie misiunea în această ţară.

Misiunea “Scorpionilor Negri” are o durată de șase luni, după care se pare că România își va retrage definitv cei 1014 militari din Afganistan, odată cu aceștia urmând a fi repatriată și tehnica de luptă din zonă.

DNA avertizează asupra riscului major privind intrarea în vigoare a noilor coduri penale, în forma adoptată de Parlament

30 ianuarie 2014 Nr. 73/VIII/3

COMUNICAT

Direcţia Naţională Anticorupţie îşi exprimă deosebita îngrijorare privind intrarea în vigoare, în forma adoptată de Parlament, a prevederilor Noului Cod Penal şi ale Noului Cod de Procedură Penală la data de 1 februarie 2014, situaţie în care există un risc major ca eficienţa investigaţiilor în cauzele de corupţie să fie semnificativ diminuată.

Astfel, următoarele situaţii reprezintă exemple în sensul celor sus menţionate:

1. Intrarea în vigoare a noului Cod penal în forma actuală ar înlătura răspunderea penală a unor persoane acuzate de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune care a produs consecinţe deosebit de grave.

Faptele menţionate sunt sancţionate în prezent cu închisoare de la 10 la 20 de ani, iar în noua reglementare vor fi pedepsite cu închisoare de la unu la 5 ani, astfel încât termenul de prescripţie a răspunderii penale se va reduce de la 15 la 5 ani. Având în vedere că multe înşelăciuni comise în dauna statului, precum cele săvârşite cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate, sunt identificate după mulţi ani de la săvârşire, prevederea din Noul Cod penal va împiedica tragerea la răspundere a autorilor unor asemenea fapte. Aplicarea normelor de drept penal se face în considerarea principiului legii mai favorabile, astfel încât intrarea în vigoare a textului în această formă chiar pentru o singură zi va determina încetarea procesului penal în cauze având acest obiect. Din estimările Direcţiei Naţionale Anticorupţie, 12 cauze aflate pe rolul instanţelor sunt în situaţia de a fi închise în cursul anului 2014, iar 23 în cursul anului 2015, ca urmare a micşorării limitelor de pedeapsă reglementate de noul cod. Totodată, în 64 de cauze aflate în curs de urmărire penală la Direcţia Naţională Anticorupţie urmează să se împlinească termenul de prescripţie a răspunderii penale din acelaşi motiv. Totodată, persoanele condamnate definitiv pentru infracţiuni de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave vor beneficia de aplicarea legii mai favorabile şi de reducerea obligatorie a pedepsei la 5 ani de închisoare.

2. Dispoziţiile referitoare la efectuarea urmăririi penale in personam sunt neclare cu privire la momentul la care trebuie să îi fie adusă la cunoştinţă suspectului această calitate, ceea ce ar atrage imposibilitatea folosirii tehnicilor speciale de investigaţie.

Reglementarea a fost criticată de către practicieni întrucât poate fi interpretată în sensul că persoana cercetată devine suspect şi trebuie anunţată în momentul în care există indicii rezonabile că a săvârşit o infracţiune, ceea lipseşte de eficienţă metode de investigaţie precum interceptarea comunicaţiilor sau folosirea investigatorilor sub acoperire.

3. Prevederile noului Cod de procedură penală lipsesc de eficienţă corpul de specialişti care funcţionează în cadrul organelor de urmărire penală, în condiţiile în care rapoartele de constatare întocmite de aceştia nu ar mai avea o valoare probatorie proprie, fiind obligatorie înlocuirea lor cu un raport de expertiză. Astfel, după întocmirea unui raport de constatare este obligatorie efectuarea unei expertize ori de câte ori concluziile raportului de constatare sunt contestate de către inculpat.

Noua reglementare încalcă principiul constituţional potrivit căruia judecătorul sau procurorul administrează probe numai atunci când sunt necesare pentru aflarea adevărului, instituind obligaţia de a administra proba cu expertiza ori de câte ori un inculpat solicită acest lucru. În acest mod, se creează premisa tergiversării cauzelor complexe, prin administrarea automată a unui mijloc de probă costisitor şi care presupune un timp îndelungat, fără a fi asigurate resurse corespunzătoare în bugetul organelor judiciare.

4. Normele tranzitorii nu cuprind prevederi referitoare la măsurilor de supraveghere autorizate potrivit legii vechi şi care sunt în curs şi nu reglementează situaţia persoanelor împotriva cărora s-a dispus începerea urmăririi penale potrivit vechilor dispoziţii, ceea ce va genera dificultăţi de interpretare în practică.

Astfel, interceptarea convorbirilor telefonice este înlocuită cu instituţia supravegherii tehnice, iar regimul interceptărilor efectuate până în prezent în raport cu noua instituţie nu este suficient reglementat.

Pentru a evita producerea acestor efecte, DNA şi DIICOT au formulat o serie de propuneri, pe care le-au înaintat Ministerului Justiţiei în cursul lunii noiembrie 2013, în vederea iniţierii unui act normativ care să modifice prevederile care pot să genereze obstacole în combaterea faptelor de corupţie. Până în acest moment, Direcţia Naţională Anticorupţie nu a primit un răspuns oficial cu privire la propunerile formulate.

De altfel, şi Raportul tehnic privind progresele României în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (M.C.V) al Comisiei Europene, dat publicităţii la data de 22 ianuarie 2014, face referire atât la îngrijorările exprimate de cele două instituții raportat la restricțiile privind noile metode de investigare, cât și la scurtarea perioadei de prescripție a răspunderii penale în procesele aflate în desfășurare.

Incompetență, iresponsabilitate, discriminare

De câteva săptămâni încoace, zilnic, presa relatează, știri, articole, reportaje, înregistrări despre învățătoarea șpăgară de la Școala nr. 10, din București. Tot de atâta vreme se derulează un adevărat scandal public, care a provocat un val de reacții în lanț, în societatea românească.

Anchete după anchete, audieri, reclamații, demiteri, plângeri la parchet sau la poliție, implicări ale părinților, cadrelor didactice, inspectorilor școlari, oamenilor legii, dezbateri aprinse în media cu oameni cunoscători ai subiectului, dar și părelnici de serviciu pe la televiziuni, “experți” în toate domeniile, s-au derulat și desfășurat într-un ritm cotidian.

Pornind de la acest scandal, departe de a se încheia, lucrurile s-au extins prin faptul că mulți cetățeni din țară au început să reclame neregulile din școli și, în special, șpaga neoficială îmbrăcată în diverse forme, pe care erau obligați sau o dădeau de bunăvoie la școală.

Dacă pentru unii dintre concetățenii noștri, chiar și pentru autoritățile ipocrite, aceste fapte, practici ilegale, incorecte, imorale, nocive în special pentru educația elevilor, au constituit noutăți și dezvăluiri absolute, în premieră, exclusive, pentru alții lucrurile făceau parte din cotidianul cenușiu al realității societății românești.

Și nu erau ori sunt cazuri izolate, la o școală sau alta, într-o localitate ori alta. Aceste realități șpăgare, fapte de corupție mai mult sau mai puțin, au fost și sunt sigur că existent în mai toate unitățile de învățământ din țară.

Diferă însă, nivelul și valoarea șpăgii dintre unitățile de învățământ, după localizare, după nivelul de trai din zona unde sunt amplasate, după starea materială a părinților, după gradul de nesimțire și corupție al cadrelor didactice.

Șpăgile și corupția în sistemul educațional nu ar fi fost posibile și nu ar fi crescut până la insuportabilitate dacă părinții nu dădeau bani, cadouri sau alte atenții nemeritate și ilegale pentru cadrele didactice și pentru dotarea școlilor.

An de an, presa a semnalat de foarte multe ori ilegalitățile din acest domeniu, dar a lătrat surd la lună, deoarece autoritățile care știau de aceste fapte, nu au luat nici o măsură, complicitate care a încurajat corupția, sumele solicitate fiind tot mai mari, iar părinții scoțând mai mulți bani din buzunare.

Numai eu am scris și publicat anul trecut, mai multe articole de presă, scoțând în evidență acest fenomen: “Afaceri barosane la sfârșit de an școlar; Șpaga la școală; Cornul mic și mărul stricat; Politica circului școlar; Pericole pentru copiii ce merg la școală; Despre profesorii de azi; Școala japoneză versus școala românească“.

Aceste articole nu doar că au fost publicate în presă, pe bloguri, preluate, distribuite și comentate pe diverse rețele sociale, dar le-am trimis și autorităților din educație-ISMB, Minister-precum și Poliției, Parlamentului și altor instituții ale statului.

Credeți că s-a întâmplat ceva, s-au autosesizat autoritățile în privința acestei realități endemice din educația românească? Nu!!! Indiferența, ignoranța, iresponsabilitatea, incompetența autorităților au dus la proliferarea fenomenului.

Acum, sub presiunea scandalului mediatic, aceste autorități încearcă să miște puțin, mai mult de formă și de moment cred eu. Cu greșeli imense. Cu afectarea gravă a copiilor nevinovați.

Sunt convins că învățătoarea șpăgară, care a ajuns la acel nivel inadmisibil de comportament, împinsă de părinții care au tot dat din ce în ce mai mulți bani, în loc să o pună la punct, se consideră discriminată.

Este discriminată în raport cu alte cadre didactice care folosesc aceleași practici corupte sau altele, dar n-au fost și nu sunt trase la răspundere pentru că nu a reclamat nimeni și nici o autoritate nu s-a autosesizat privind faptele penale ale acestora.

Cum adică, să răspundă doar ea în fața legii, în timp ce alții nici măcar nu sunt băgați în seamă, văzându-și în continuare de șpăguială?! Eu cred că este discriminare curată.

Și mi se pare inadmisibil faptul că cei din conducerea școlii unde preda, Consiliul, a trebuit să o judece, colegi care probabil sunt pătați și ei mai mult sau mai puțin. Păi dacă învățătoarea strângea șpagă și pentru alții, cum să o judece tocmai aceștia pe ea, dar acest lucru s-a întâmplat. Probabil că girul șpăgii era bine organizat și distribuit între toți angajații școlii.

Tot sub presiunea opiniei publice și a presei, Inspectoratul Școlar al Municipiului București, a început mai multe controale în școli, numai acolo unde s-au reclamat fapte ilegale.

Mai mult, marți 14 ianuarie, Inspectoratul a chemat la ordine toți directorii unităților de învățământ din București, având ca temă de discuție corupția, care, după părerea mea, are ramificații puternice și în inspectoratele școlare, iar în afacerile din școli pot fi implicate și persoane cu funcții din minister.

De asemenea, în unitățile de învățământ afacerile cu manuale, uniforme, diverse materiale și afacerile turistice, concursurile cu bani sunt și ele permise și promovate de oameni cu interese. Recent, l-am auzit pe actualul ministru al Educației, Remus Pricopie, la o emisiune tv, declarând că afacerile cu manuale trebuie scoase în afara școlilor.

În ultimele zile, la nivel declarativ, cel puțin în București, s-a declanșat „cruciada împotriva corupției din educație”. Să vedem însă, rezultatele în plan faptic ale acestei cruciade, dar mai ales, să sperăm că vor fi și consecințe penale asupra corupților din sistem.

Să vedem și cum vor evolua lucrurile în această privință și în restul țării, unde încep să apară tot mai mulți oameni care reclamă faptele ilegale din acest domeniu extrem de important al societății românești.

Este posibil însă, să ne așteptăm și doar la un foc de paie, care trece repede și peste o lună-două, să uite toată lumea de “cruciada” din educație, așa cum s-a întâmplat cu fraudele de la bacalaureat, din anii trecuți.

Revenit în țară după vacanța din Italia, nedezmeticit bine încă după punerea la colț de către adversarii politici, presă și oficialii europeni, premierul Victor Ponta, în plină ședință de guvern, pentru televiziuni și opinia publică naivă, și-a arătat grija și fermitatea față de corupția din învățământ, dându-i ordine și chemându-l la raport pe ministrul Edcuației, Remus Pricopie. Mai mult, și-a pus la dispoziție specialiștii din cadrul Corpului de Control al Executivului, pentru lupta împotriva caracatiței din sistemul educaționa.

E bine totuși, să nu ne îmbătăm cu apă rece, deoarece faptele ilegale din acest domeniu sunt ciclice, cum spunea cineva, iar lucrurile nu se rezolvă peste noapte chiar dacă autoritățile s-ar implica mai puternic în acest sens.

Să nu uităm însă, că

"Finanţarea de bază a unei unităţi şcolare rezultă prin multiplicarea costului standard per elev/preşcolar cu coeficienţi specifici unităţii şcolare şi cu numărul de elevi şi se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului, în conformitate cu prevederile art. 104 din Legea educatiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare"

Și că Guvernul a stabilit, pentru anul 2014, valoarea costului standard per elev/preșcolar, pe an, la suma de 2.492 lei în mediul urban și 2.866 lei în mediul rural.

P.S

Îi asigur pe toți dascălii cinstiți, corecți, care își fac meseria cu demnitate și responsabilitate, unii dintre ei în condiții materiale precare, de toată stima și respectul, precizând că subiectul acestui articol nu face referire la ei.

Actualitatea lui Eminescu: "Votul în țară și în Parlament nu mai este decât manipulul unor ambiții"

Astăzi este ziua marelui poet Mihai Eminescu

La 125 de ani de la moartea marelui geniu al poporului român, actualitatea lui Eminescu în privința societății românești de astăzi este incredibil de valabilă și reflectă o realitate mai mult decât asemănătoare cu cea din timpul vieții lui.

“Există două națiuni deosebite în această țară: una stoarsă și saracită alta îmbuibată.

Mita e-n stare să patrundă orișiunde în țara aceasta, pentru mită captele cele mai de sus ale administrației vând sangele și averea unei generații. Oamenii care au comis crime grave rămân somități, se plimbă pe strade, ocupă funcții înalte, în loc de a-și petrece viața în pușcărie. Pretutindeni, în administrație, în funcții, în universități. La Academie nu întalnim decât fizionomii nespecializate care tratează cu o egală suficiență toate ramurile administrației publice.

Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine și duce nepăsător greul unei vieți fără bucurie și fără tihnă. Răul esențial care amenință vitalitatea poporului nostru este demagogia. Votul în țară și în Parlament nu mai este decât manipulul unor ambiții personale, al unor apetituri pe cât de nesățioase, pe atât de vrednice de condamnat. Greșalele în politica sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se-mpiedică dezvoltarea unei țări întregi și se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.”

Mihai Eminescu

“- Pe ei, pe mama lor!”

Gata, au trecut și sărbătorile de iarnă primăvăratecă. Până și ultimilor petrecăreți începe să le iasă aburul alcoolului din cap. Chefurile și petrecerile din decembrie-ianuarie sunt deja amintiri.

Pentru alții, mahmureala a trecut mai rapid, intrând frontal cu capul în problemele cotidiene. Era să zic meandrele concretului, dar nu vreau să parafrazez un clasic în viață.

Politica neaoșă, românească, de bălăcăreală, certuri, interese individuale și de grup, scandaluri, înjurături și îndemnuri de competiție sportivă, la sânge “- Pe ei, pe mama lor!”- a revenit în forţă, adusă de actori odihniţi, relaxați, bine hrăniți, dornici de bătaie, pentru a-și vedea sacii în căruță și a fura capra vecinului.

Roata politicii, a sorții și a vieții însă, la acest nou început de an, învârte o nemiloasă numărătoare inversă, pentru mulți dintre aleșii și încă nealeșii ocârmuitori vremelnici, ai acestei țări. Iar această morișcă are un singur sens ireversibil și irevocabil.

Pe vremea colindelor recent încheiate, pentru a avea noroc în politichie, unii șefi din fruntea țării au fost ba cu capra, pe la rege când acesta nu era acasă așa că s-au mulțumit doar cu Duda, ba pe la stână, la cel mai în vogă produs publicitar, ciobanul Ghiță.

Ba pe la munte să se dea cu ATV-ul sau cu punga de plastic, pentru a se obișnui demnitarul cu prăbușirea de la înălțime, din fotoliul de conducător. Cu grupuri de jurnaliștidupă el, ca oile după măgar.

La Jina, nu știu dacă s-au numărat, vaccinat sau sunat oile. Mai degrabă cred că ținta a fost Vasilică, aducătorul de noroc. Să-l vedem acum pe Ghiță, ce politică face în piață, după ce s-a fotografiat cu premierul și a declarat că poate să se pozeze cu toate oile din dotare.

Alți fruntași politici ai vremi au sărbătorit în sânul familiei, înfierbântați de groaza că în noul an s-ar putea să-și facă sărbătorile pe la răcoare, la mititica, printre penali, hoți și borfași. Cum au pățit nu știu ce războinici, foști miniștri și exparlamentari de frunte. Doamne ferește și-or fi zis, scuipând în sân, să alunge necuratul.

Nerăbdători, au fost și sunt și aspiranții la dregătorii înalte, fie ele la Cotroceni, în Parlamentul European sau în alte demnități, adunându-și discret puterile pentru bătălia finală.Cel mai greu, dacă nu chiar imposibil, este pentru candidații independenți care trebuie să strângă 100. 000 de semnături pentru a se putea înscrie pe listele electorale.

Mulți au pus țara la cale și i-au pregătit un viitor luminos între două înfulecări de sarmale, cârnați, somoane sau alte delicatese și înghițituri de băuturi, ce părea că le deshide mai bine apetitul și orizontul politic cu aspirații îndrăznețe.

Dorințe ascunse sau declarate, visuri, grandoare, putere, mărire și, doar cei cu bube în cap s-or fi gândit probabil, la decăderea din funcții și demnități, înjosire umană, recluziune și poate, penitență.

Multe dorințe, intenții, strategii, planuri de acțiune și atac au fost exprimate public, în vreme ce altele mai puțin plăcute, s-au spus numai în șoaptă sau doar în gânduri speriate.

În plină euforie sărbătorească, obișnuți cu scandalurile și vorbele de duh specifice plaiurilor dâmbovițene, politicienii în vână nu s-au abținut să nu-și dea la gioale unii altora, ca să nu cumva să-și iasă din mână acum, la întoarcerea cu forțe proaspete la lucru.

Numărătoarea inversă a politicienilor aflați la mâna Justiției

Nu știu câți dintre acești oameni implicați mai mult sau mai puțin în politică au pus mâna, l-au mângiat pe Vasilică, mielul blând plimbat de unii țigani, pentru a le aduce noroc și bucurie în noul an, celui care pune mâna pe el, contracost evident.

Spre rușinea mea, nu știu de unde vine tradiția mielului norocos Vasilică, nu știu nici dacă Ponta a fost să-l mângâie, la stâna lui Ghiță sau dacă a pus și președintele Băsescu mâna pe blana vreunuia ori alți oameni politici la vogă.

Pe parcursul anului o să vedem însă, dacă și cui i-a adus noroc Vasilică, cine cade din vârful fotoliilor înalte, cine le ia locul, cine este judecat, cine este condamnat, cine urcă în demnități înalte, să aibă de unde cade mai tare.

Numărătoarea inversă a început nemiloasă în special pentru puternicii oameni politici aflați la mâna Justiției, care le dă deja fiori multora, unii care au mai fost după gratii, alții ce se vor afla probabil pentru prima dată în parlamentul și guvernul penalilor din penitenciare.

O să aflăm care-i mai tare, Justiția sau Politica.

O să ne alegem un nou președinte, poate și un nou prim ministru, cine știe ce ne aduce ziua de mâine. Să vedem ce Gigei, Georgei, Ești sau alții ne vor conduce. Cine ne va reprezenta în Parlamentul European. Cine va candida. Pe cine mai votăm.

Roata politicii românești se învârte indiferent că vrem sau nu vrem și sigur, va produce noi și mari schimbări în țara noastră.

Rămâne de văzut însă, cât de imprevizibile, puternice și ce impact vor avea noii demnitari și noile politici- să sperăm că vor fi și înnoiri, alte atitudini, mentalități, ideologii- asupra evoluției și dezvoltării societății românești.

Să vedem cui îi va purta noroc Vasilică.

Tot înainte, actuali și viitori ocârmuitori, că înapoi nu se mai poate!

P. S.

În primele zile din acest an, s-a văzut clar că fostul mare premier Adrian Năstase, condamnat și reîncarcerat, ca și un fost ministru mic al Agriculturii, Stelian Fuia, nou urmărit penal pentru abuz în serviciu, n-au avut noroc.

Se pare că cei doi foști demnitari n-au pus mâna pe Vasilică.

Atacul haidamacilor -“ Vă e milă?... V-am luat banii!”

Replica personajului Pepe din filmul Filantropica, după scenariul lui Nae Caranfil, interpretat magistral de regretatul actor Gheorghe Dinică, a fost parcă mai actuală ca oricând, în timpul sărbătorilor de iarnă.

Chiar dacă majoritatea scursurilor din realitatea societății românești, implicați în fenomenul cerșetoriei și escrocheriilor stradale, în diverse locuri publice, pe această temă, fie că sunt șefi de bande sau simpli amărâți exploatați pentru a produce bani prin cerșit, și-au mutat, de mai mulți ani, activitatea în Occident.

De fapt, de acest fenomen însoțit indubitabil cu cel al infracționalității fără frontiere, sunt speriați occidentali, acum unii britanici, nu de cel al invaziei muncitorilor ori a altor categorii de personae, în căutarea unui loc de muncă.

După căderea Crotinei de fier, an după an, țară după țară-Franța, Spania, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Marea Britanie- au fost luate cu asalt de hoarde de infractori din Europa de Est și Centrală, având ca singur țel câștigul financiar și material prin orice mijloace.

Aici trebuie să trag o linie, din categoria infractorilor fără frontiere, de care vorbesc, nu fac parte românii cinstiți, corecți, care au luat calea străinătății unde au muncit și muncesc pe brânci, în căutarea unei vieți mai bune pentru ei și familiile lor din țară.

Mă refer doar la infractorii care au speriat Vestul, indiferent în ce categorie de infracțiuni îi include faptele lor și legea din țările pe unde o încalcă.

Această realitate a avut două repercursiuni pentru țara noastră: una oarecum benefică într-un mod extrem de subiectiv, pentru cei care au zis și gândit că dacă pleacă afară, rămân mai puțini infractori în țară.

Lucru ce nu a fost întru totul adevărat, deoarece în locul celor plecați au apărut alții, iar, după un timp, expulzați sau de bună voie, mulți dintre infractorii români s-au întors în patrie, dar cu o experiență în fapte nelegiuite mult mai mare decât aveau atunci când au plecat.

A doua consecință extrem de gravă, a fost imaginea negativă și eticheta pe care acești indivizi certați cu legea, au adus-o României pe plan internațional, lucruri care ne afectează de ani de zile.

Din cauza lor suferă și sutele, miile de români care muncesc din greu în Occident, dar sunt băgați de unii occidentali în aceeași oală cu nelegiuiții. Le pun aceeași etichetă, fără să țină seama de faptul că unii fură, în vreme ce alții se dedau la fapte ilegale.

Modul cum sunt priviți și tratați românii corecți, în căutarea unui loc de muncă și a unui trai cinstit, acum, în Marea Britanie, dar și problemele care le au și le întâmpină în Europa, este consecința faptelor bandelor de nelegiuiți, proveniți din România dar și din alte țări excomuniste, care au îngrozit Vestul.

De sărbători, în special cele de iarnă, mare parte dintre acești infractori se întorc acasă, la familii și prieteni și își etalează actele de “bravură” din Occident, care i-au îmbogățit peste noapte. După, se întorc la “lucru” în țările unde “cașcavalu-i” gras.

Dacă aceștia sunt cei care au luat drumul străinătății, nu înseamnă că cei rămași în țară s-au cumințit. Și aici voi face o delimitare clară, acum mă refer la infractori de drept comun, nu la penalii politici care, însă, de multe ori, fac echipă comună cu ceilalți.

Pe lângă alte fapte antisociale, chiar dacă s-a transferat la greu la export, în țările occcidentale, cerșetoria rămâne un fenomen care afectează din plin România, în special marile orașe.

Nu doar că vizează societatea, dar dinamica cerșetoriei a suferit, după cum observăm cu ochiul liber pe străzi sau în alte locuri publice ori private, o dezvoltare anume.

Cerșetoria în România este extrem de agresivă, atacând frontal și cu mult tupeu cetățenii nu doar pe stradă, ci și în locuințele lor.

Replica, aproape filozofică, a personajului Pepe, jucat extraordinar de actorul Gheorghe Dinică, în filmul Filantropica- „Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește pomană”-este depășită total de realitatea acestor vremuri

Acum, povestea este înlocuită cu agresivitatea, tupeul, nerușinarea, criminalitatea infractorilor care au avut o activitate intensă la sfârșitul anului 2013-începutul anului 2014.

Pe stradă, în piețe, în locuri publice, în mijloacele de transport, în blocurile de locuințe, pe la porțile caselor, în ușile bisericilor, la restaurant, în parcări, peste tot infractorii-cerșetori au acționat.

Sub diverse pretexte: pentru pâine, copii, biserici, pentru că a fost este și va fi o sărbătoare sau alta- aceștia cer, pe un ton tupeist-amenințător sau prefăcut umil, bani. Bani, bani, bani-doar asta vor.

În piață și pe stradă: “Dați-mi și mie un ban pentru pâine, că-mi mor copii de foame!Să v-ajute Dumnezeu!” La semafor: “Șefu, dați un bănuț pentru mănăstirea, biserica…”Trei surcele. Exemplele pot continua la nesfârșit.

Venind acasă, într-una din zilele trecute, în blocul cu interfon și cameră video la intrare, pe scară acționau trei indivizi. Tineri până în 40 de ani, înalți ca bradul, grași și voinici, plesnind de sănătate, lucrau la foc automat, din ușă în ușă.

Cu mult tupeu, agresivi, nu doar că băteau în uși cu putere, ci chiar puneau mâna pe clanță și încercau să deschidă chiar dacă puteau fi surprinși de alți locatari.

Când să deschid ușa, m-am trezit cu o astfel de huidumă transpirată, cu ochii sticlind, mirosind puternic a alcool, apărută de undeva, de după casa liftului. S-a proțăpit cu tupeu în fața mea, arătându-mi un pumn de bani în mâna dreaptă.

“-Dă-ne și nouă bani, de Revelion, de Crăciun, de Sfântu. Vasile!!!” L-am îndepărtat fără să-l reped, totuși, cu toate că mă enerva la culme tupeul și nerușinarea lui.

S-a dus la vecini, încercând clanța și bătând în ușă cu putere. L-au ușuit. Văzându-mă plecat, a împins ușa, încercând să intre în casă. L-am ușuit, stăpânindu-mă cu greu să nu-l bușesc.

Pe scară, la câțiva metri distanță, alți doi haidamaci la fel de tupeișiti, mari și agresivi, încercau clanțele și băteau în uși. În momentul în care m-am întors, intenționând să chem Poliția, au dispărut cu aceeași repeziciune cu care acționau.

Probabil, că s-au dus sigur la alt bloc, altă scară, alte locuințe vizate. Dar, mă gândeam ce se putea întâmpla dacă un copil singur acasă le-ar fi deschis, imprudent ușa sau ar fi dat de o bătrână, un bătrân neputincioși, atunci sigur ar fi intrat în casă peste ei, comițând fapte infracționale, poate chiar criminale.

Și în mijloacele de transport în comun, pe rutele mai aglomerate, șuții au dat lovituri, mai ales asupra copiilor, bătrânilor sau a persoanelor aflate într-o anumită stare de euforie provocată de febra sărbătorilor.

După cum am constatatat, realitatea ne-a demonstrat-o, infractorii de rând din ziua de azi, nici măcar nu se mai sinchisesc să spună o poveste lacrimogenă, să inventeze ceva, să acționeze mai subtil pentru a fura sau face rost de bani.

Acum, aceștia acționează la vedere, cu multă agresivitate, tupeu, la intimidare. Nu se feresc să atace în văzul lumii. A trecut vremea cu spusul poveștii pentru pomană, locul infractorilor cu stil, dacă pot să zic așa, a fost luat de haidamacii agresivi.

De aceea este bine să fim atenți, prudenți, să-i ținem la distanță și să-i punem la respect și acolo unde le este locul acestor infractori, pentru a preveni atacurile, furturile sau alte fapte infracționale care ar putea să ne afecteze în societatea românească.