Atenție părinți! Pericole pentru copiii care merg la școală!

Luni, 16 septembrie, 2013, începe un nou an școlar.Cum s-au îngrijit și implicat autoritățile cu atribuții în domeniu, pentru ca instituțiile de învățământ să fie pregătite corespunzător și adecvat procesului de învățământ, vom afla în curând.

În afara școlilor, însă, pe străzi, alei, parcuri, în mijloacele de transport sau în alte spații publice se vede „grija” instituțiilor responsabile în privința siguranței și securității copiilor, dar și a cetățenilor în general.

Din cauza faptului că în multe orașe, în frunte cu Bucureștiul, și localități din țară lipsesc, nu se aplică sau sunt ignorate complet sau parțial măsurile necesare, la ora actuală, există o serie de pericole reale pentru școlarii care încept școala peste câteva zile.

De aceea, cred că este necesar să enumăr câteva dintre cele mai mari și frecvente pericole, care generează nesiguranță și insecuritate pentru copii, dar și pentru populație în general.

Copiii sunt, în primul rând, expuși acestor riscuri, care trebuie luate în cu prioritate de părinți, dar ar trebui să fie și în atenția administrațiilor locale, Poliției și a altor instituții cu atribuții de creare a unui climat sănătos, care să asigure siguranța și securitatea publică cetățenilor.

Pericolul numărul unu rămân câinii vagabonzi atât cei din mediul rural, dar mai ales urban, câini de curte,de bloc, de scară, de parc, de stradă, de ghenă, de piață sau cum or mai fi numiți ei. Părinții trebuie să acorde importanța cuvenită acestui mare pericol, să nu îl ignore și să își sfătuiască și protejeze copiii pe măsură.

Câini comunitari la piață

Părinții care le cumpără copiilor aparate de alungat câinii, nu trebuie să se bazeze prea mult pe faptul că acestea le asigură o protecție eficientă odraslelor. Se poate întâmpla, Doamne ferește, ca la un atac al câinilor copilul să se piardă cu firea sau să nu funcționeze acel aparat și atunci este victimă sigură.

Un alt pericol poate la fel de mare ca al patrupedelor, este reprezentat de Pericolul mașinilor, accidentelor care pot surveni din diverse cauze, în special de nerespectare a regulilor de circulație, atât din partea școlarilor, dar și din vina șoferilor.

București-Intersecție periculoasă în apropiere de trei unități de învățământ între str. Almașu Mare și Aleea Slătioara

Nesemnalizată și nemarcată este zilnic, traversată de școlari

Pericolul accidentelor în zona instituțiilor de învățământ, în special în marile orașe, a crescut semnificativ și din cauza unor părinți care țin morțiș să-și aducă și să-și ia copiii de la școală cu mașina. Realitatea anilor trecuți ne-a arătat că în zilele de școală, șirul mașinilor din fața acestor instituții este interminabil, reprezentând un mare pericol pentru elevi.

Au fost numeroase cazuri de accidente produse în astfel de locuri, cauzate de multe ori de neatenția școlarilor sau a șoferilor, însă și de nesemnalizarea corectă din partea autorităților îndrituite, a locurilor periculoase din punct de vedere al circulației rutiere.

Există numeroase artere, fie străzi, șosele, alei prin zona sau în fața unităților de învățământ, nesemnalizate corect, incomplet sau deloc, iar la acest capitol responsabilitatea o au autoritățile cu atribuții în domeniu. Lipsa marcajelor, cum ar fi trecerile de pietoni sau alte măsuri menite să prevină accidentele rutiere.

Copil traversând printr-un loc nesemnalizat și nepermis

Pericolul consumului de droguri, etnobotanice, alcool sau alte substanțe periculoase și interzise în zonele adiacente școlilor. Sunt experiențe triste și negative, altele tragice întâmplate din cauza consumului acestor susbstanțe de către școlari.

Se știe că dealerii de droguri nu doar că își fac clienți dintre elevi, în special cei de liceu, dar caută să-i facă și distribuitori în școli.De asemenea, încă este mare pericolul dat de etnobotanice, multe magazine ilegale fiind camuflate sub diverse denumiri sau pur și simplu ascunse, cunoscute doar de către cei interesați.

De asemenea, existența cârciumilor în zonele adiacente unităților de învățământ creează factori de risc stradal suplimentari.

Pericolul faunei umane de pe străzi reprezintă un alt risc în spațiul public, de care trebuie ținut seama și luat în serios, fie ziua, seara sau noaptea. Aurolacii, bețivii, drogații, vagabonzii, interlopii, infractorii de tot felul sunt prezenți și își fac de cap mai ales pe străzile și parcurile marilor orașe.

Mai ales că mulți liceeni vin seara, pe întuneric de la școală.

Aceștia constituie o amenințare pentru siguranța oamenilor, chiar și în amiaza mare, în zone circulate și aglomerate. Un astfel de caz s-a întâmplat de curând chiar în mijlocul Bucureștiului, când o tânără jurnalistă a căzut victimă unui nenorocit de violator, chiar sub ochii unor așa ziși cetățeni, martori nepăsători la ceea ce se întâmpla în jurul lor.

Pericolul transportului public în autobuze, troleibuze, tramvaie, microbuze, unde sunt întâlniți tot felul de indivizi certați cu legea și au existat sute dacă nu mii de cazuri când elevii de școală au căzut victime. Fie li s-a furat telefonul, caz cel mai frecvent, bani sau alte bunuri.

Pericolul ținutei provocatoare este generat în special de tinerele liceene, care preferă ținute sexi atunci când merg la școală, neluând în seamă riscurile la care se expun. Am văzut cu ochii mei, în autobuz, cum o elevă prea sumar îmbrăcată a fost acostată și agresată verbal de către un individ, nejenat de prezența celorlalți călători.

Mai sunt o sumedenie de pericole publice pentru școlari, pe care le întâlnesc la tot pasul, cum ar fi: pericolul întunericului, vorbitul pe stradă la telefoane scumpe, etalarea de bijuterii care atrag atenția, nerespectarea traseului de bază dinspre și spre școală-casă, pericolele din parcuri, riscurile alimentare în cazul când consumă alimente din diverse locuri publice, etc.

Marcajele rutiere adecvate ar trebui să fie în toate locurile unde se impune acest lucru

Toată această insecuritate din spațiul public nu trebuie ignorată nici de părinți, dar în special de copii, pericolele străzii trebuie tratate cu mare atenție. Este mai ușor de prevenit anumite probleme și de evitat riscuri, decât tratat efectul și victimele acestor pericole, care pot duce la adevărate drame și tragedii.

Cu atât mai mult trebuie să avem grijă, să ne învățăm copiii cum să se protejeze eficient în timpul deplasării la școală sau în alt spațiu public, cu cât implicarea autorităților lasă mult de dorit în acest sens.

Mai bine ne apărăm singuri copiii și pe noi înșine, decât să așteptăm de la altcineva să ne apere, chiar dacă responsabilitățile și atribuțiile acestui Altcineva sunt pe siguranță și securitate publică și mai este și plătit pentru acest lucru.

Paza bună trece primejdia rea!

Paul Stan

În timp ce edilii ne mint cum știu mai bine, războiul câinilor cu oamenii face noi victime

Dimineață m-am trezit în lătratul cîinilor din jurul blocului, la fel ca și atunci când m-am culcat. De peste un an, aceștia au pus stăpânire pe zonă. Aș fi fost mirat să nu-i aud lătrând. Cu o zi în urmă, dădusem nas în nas cu haita condusă de Roșcatul care m-a mușcat, în martie. Ne cunoaștem dinainte să mă atace. Acum, m-a privit doar lung, cum i-au distanță de ei.

Luni, pe la prânz, am avut o surpriză colosală, pe strada Izvorul Crișului, din sectorul 4. Absolut întâmplător, am dat nas în nas nu cu patrupedele, cum m-aș fi așteptat, ci cu două mașini ale ASPA, cu hingherii din dotare cu tot, însoțite de Poliție, oameni de la Primăria Sectorului 4, plus echipe de televiziuni. O mică armată.

Echipaj ASPA în așteptare

Am rămas uluit, nu mai văzusem astfel de minuni (a se citi hingheri) în sectorul marelui Piedone. Îi știam doar din descrierea fetiței mele de 10 ani, care-i vazuse, prin primăvară, când se întorcea de la școală și îl prinseseră pe Roșcatul, care a doua zi era liber, din nou.

Numai că hingherii nu făceau nimic, stăteau pe lângă mașini, priviți de cei câțiva cetățeni din zonă, care se strângeau la fața locului. Rapid, m-am dumirit care era situația.

Alergaseră după un câine care fusese salvat de un protector și închis în subsolul blocului. Degeaba au bătut reprezentanții autorităților pe la uși că nu le-a mai răspuns nimeni. Între timp, pe stradă lucrurile au început să se înferbânte, când un tânăr a venit în fugă, cu o falcă în cer și una pe pământ, urlând cine i-a luat câinele de la bloc. Imediat, a mai apărut o doamnă, țipând să -l elibereze pe Leuțu, să nu-l facă mănuși. Atât a fost, că, de partea celalaltă victimele câinilor, care și chemaseră hingherii pentru că împricinatul patruped tocmai mușcase un om, au sărit la gâtul “stăpânilor”, acuzându-i că pun mai mult preț pe câini decât pe viața oamenilor.

Conflict între protectorii câinilor și victime

L-am întrebat pe un domn la sacou, din echipa de șoc, care mi s-a părut că ar fi un fel de șef, dacă vor acționa și în zona Piața Reșița-Șoseaua Giurgiului, pentru prinderea zecilor de comunitari, stăpâni ai locului.

Răspuns: “Da, știu că sunt mulți câini acolo. Dar, azi nu mai avem timp!” Cred și eu. De circa o oră de când îi întâlnisem, hingherii staționau nefăcând nimic, în fața blocului unde fusese ascuns câinele urmărit. Și ar mai fi stat dacă nu venea o femeie agitată, strigând la ei să vină repede, să prindă un alt cățel, care tocmai atacase un om.

Seara, la știrile televizate, altă surpriză mare. Cică, hingherii ar fi acționat în forță, cu mare zel, așa cum promisese șeful lor cel mare, Sorin Oprescu, prinzând nu mai puțin de 150 de câini!!! Mare minune, mi-am zis! Când au prins 150 când, timp de peste o oră, două echipaje, însoțite de funcționari și polițiști, au stat degeaba, frecând menta la ușa unui bloc?

Pe site-ul Primăriei Sectorului 4 trona mare comunicat prin care, în stilul propriu, edilul Cristian Popescu Piedone, anunța că, la cererea sa, ASPA a prins duminică și luni, aproape 150 de câini, de pe străzile adiacente unor unități de învățământ din sector.

Poate că cine nu văzuse “operativitatea” echipelor de prindere, ar fi crezut că chiar au capturat atâția patrupezi. Dar, eu care chiar urmărisem modul de acțiune, nu am crezut gogonata, mai ales că în cele două zile dădusem peste haitele din cartier.

Marți, parlamentarii și-au făcut treaba, adoptând legea eutanasierii, zi în care cel puțin alți trei oameni au căzut victime javrelor agresive, ajungând la spital. O victimă de peste optzeci de ani, atacată în sectorul 4, a constituit “ineditul faptei, fiind mușcată de un căine cu stăpân”, după cum a declarat, prompt, la televiziuni, primarul Piedone.

Același edil care se plânge mereu că nu are pârghiile de acțiune și își ia castanele de la locuitorii sectorului. Tot marți și tot întâmplător, am văzut un dulău ieșind pe poarta unei grădinițe, vecină cu o școală, alungat de personalul instituției de învățământ, instituții pe care plângăciosul primar de la 4 s-a lăudat că le-a curățat de câini.

În timp ce Piedone anunță că i-a capturat, câinii nu se dau duși din sectorul 4

În acceași zi, l-am văzut la știri pe așa zisul șef de la ASPA, Răzvan Băncescu, ieșit de la audierile Parchetului, declarând că legea tocmai adoptată în Parlament, nu va putea fi pusă prea repede în practică. Cică, mai întâi trebuie citită în plenul Consiliului Municipal și apoi…

Tot acest angajat al lui Oprescu s-a mai lăudat că ASPA și-a suplimentat efectivele cu încă 11 echipaje de hingheri, dar că, în urmă cu o zi, fuseseră prinși doar 20-30 de câini. Omul nu știa cu exactitate nici zonele unde acționaseră prinzătorii din subordine. Păi, unde erau cei 150 ai lui Piedone? Fugiseră, probabil!

Din ce am văzut, echipajele ASPA acționează haotic la fel cum și comunică șefii de la Primăria Generală. Ar fi curios de văzut în ce mod și pe ce criteriu au fost angajați de către Primarul general cei care conduc această Autoritate. Ce competențe au în domeniu, ce i-a recomandat să ocupe astfel de funcții și ce salarii au?

Dar, războiul câinilor comunitari cu oamenii a făcut și victime colaterale, evident în afara celor mușcați sau omorâți, precum și a vinovăției neasumate de cei care ar trebui să fie trași la răspundere și pedepsiți penal pentru iresponsabilitatea lor.

Unele televiziuni și unii faimoși realizatori-moderatori, cum s-or mai numi, au sărit la gâtul primarului Sectorului 2, Neculai Onțanu, acuzat de aceștia că este responsabil de moartea copilului mușcat de câini, că a făcut afaceri cu ongurile iubitoare, etc.

“Jaful lui Onțanu de peste 32 milioane lei” prezentat ca mare dezvăluire de Mihai Gâdea, la A3, a primit o replică pe măsură din partea primarului Sectorului 2, sub forma unei Scrisori deschise în care se dezvinovățește și îl cheamă pe acuzator în sala de judecată:

“În faţa acestor manipulări şi minciuni grosolane, transmise de dumneavoastră, pe postul de televiziune Antena 3, în cadrul emisiunii „Sinteza Zilei”, pe data de 8 septembrie, neadevăruri ce pot fi combătute şi desfiinţate prin acte emise de organele de control abilitate, Primăria Sectorului 2 îşi rezervă dreptul de a vă acţiona în judecată pentru instigare la ură, violenţă şi manipularea opiniei publice, precum şi pentru transmiterea de minciuni grosolane la adresa unei autorităţi locale pe un post de televiziune.”

Alte televiziuni l-au acuzat pe Neculai Onțanu că avea o haită de câini chiar în curtea primăriei, unde ar fi fost mușcat un copil!

Dacă Onțanu este acuzat, Piedone se face că face, dar “își ia castane”, Negoiță s-a implicat la nivel declarativ-pasiv, Chiliman chiar a făcut ceva, primarul de la Sectorul 6 dă nu știu ce comunicate pe site-ul instituției referioare la ongul Vier Pfoten, ediul de la 5, Marian Vanghelie, nu zice nimic.

De îți vine să crezi că Primarul care este nu mai este! Iar site-ul Primăriei sectorului Rahova-Ferentari este tot timpul “momentan indisponibil”!

De primarul general al Bucurestiului, Sorin Oprescu, nu mai zic nimic, el singul a declarat ca nu-i vinovat, n-are constiinta incarcata.

Paul Stan

Dovezile privind responsabilitatea gestionării câinilor există și sunt foarte ușor de găsit

Opinia publică româneasca, votanții aleșilor, suntem cu toții luați și tratați de proști de către doctorul ajuns primar general al Bucureștiului, Sorin Oprescu. Minciunile „fanariotului” edil au venit ca apa pe Dâmbovița, murdare și urât mirositoare, la trei zile după uciderea unui copil nevinovat de câinii urbani.

Cu fața umflată, exprimând o adâncă preocupare pentru rezolvarea problemelor grave ale unui București „European”, cu o emoție până la lacrimi, transmisă “iubitorilor” de animale prin intermediul televiziunii, edilul șef a ieșit în fața țării să ne spună cât de bun și curat este și să ne mintă în continuare cu nerușinare.

Eu, unul, nu mă așteptam la altceva, nici de la el, nici de la iresponsabilii din subordine, acoliții săi puși să gestioneze fenomenul câinilor fără stăpân, cum de altfel, nu mă aștept nici de la majoritatea politicienilor, care, de la întâmplarea tragediei, încearcă să capete capital electoral, profitând de nenorocirea unor oameni.

Pe lângă referundumul-portiță de scăpare inutilă pe bani aruncați-găsit de primarul general și despicat în paișpe de toată presa, Sorin Oprescu a declarat miercuri, unele lucruri care susțin minciuna și incompetența duse la rang de artă tragicomică.

Cum altfel poate fi considerată apariția lacrimogenă, emotivă, îngrijorarea falsă a primarului șef față de viața și integritatea bucureștenilor care l-au ales sau nu. Regie proastă pentru proști.

Cum ne minte domnia sa:

Întrebat fiind cum a acționat pentru prinderea câinilor agresivi, Primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, declară sus și tare-Pe priorități, în zona complexelor comerciale, pe lângă școli, în parcuri!!!

I-auzi, minciuni! Păi unde s-a înregistrat tragedia, nu în zona unui parc?!

Care complexe comerciale, piețe, că dacă-l luăm de mână și-l ducem în oricare piață de cartier îl mănâncă javrele.

Care școli, că tot anul școlar trecut, elevii de grădiniță, școală generală sau liceu au mers zilnic printre haitele de câini, unii copii căzând chiar victime acestora.

Să nu ne mai spună nimeni că nu este vinovat pentru că dovezile privind incompetența iresponsabililor în autoritatea cărora s-a aflat și este gestionarea câinilor urbani, există la tot pasul.

În primul rând, dacă vreo autoritate judiciară sau orice instituție vrea dovezi despre modul cum își desfășura ASPA activitatea găsesc tocmai la sediul acesteia. Este de ajuns să se verifice petițiile și reclamațiile cetățenilor privind câinii agresivi și modul în care această instituție a acționat.

Surprizele nu vor fi decât pentru cei care nu vor să-și asume responsabilitatea. Pentru victimele câinilor nu-i nici un fel de surprize.

Să dau un exemplu personal, trăit chiar de mine, anul acesta. După ce zilnic, mi-am dus copilul la școală printre haitele de câini, îngrijorat mereu să nu fie atacat când vine singur de la școală, am sfârșit prin a fi eu însumi victima maidanezilor.

Urmarea, câteva săptămâni bune de mers la Spitalul „Matei Balș”, pentru tratament cu antirabice, loc unde, în fiecare zi, veneau victimele tot mai multe ale câinilor agresivi, fie adulți sau copii.

În aceeași zi în care am fost mușcat, am făcut sesizarea la ASPA, solicitând intervenția de urgență a echipajelor de ecarisaj, într-o zona dens circulată de școlari, dat fiind existența a cel puțin două școli și două grădinițe, iar în apropiere o piață.

Reacția “rapidă” a autorităților a venit sub forma unui răspuns scris de câteva rânduri, la trei săptămâni de la sesizare,în care eram informat despre preocupările înalte ale acestei instituții pentru construirea adăposturilor și grija față de câinii fără stăpân.

Și că se vor lua măsuri.

Răspunsul ASPA era oficializat de semnătura Directorului general, Bogdan Cristian TREEROIU, Consilier juridic Aurelia Florina Mirea și Inspector de specialitate Anida Ivașcu.

Trei funcționari cu atribuții și responsabilități, plătiți de bucureșteni și puși de Primăria Capitalei, au analizat trei săptămâni o petiție urgentă- atacurile și agresivitatea haitelor dezlănțuite constituie o urgență pentru cetățeni, dar nu și pentru autorități-și au dat un răspuns pe măsura competențelor și responsabilității lor.

Urmarea: nici o acțiune practică în teren. Timp de trei săptămâni cât au analizat petiția șefii ASPA, cohortele de câinii agresivi au atacat continuu, zi și noapte, pe cine prindeau, ajungând chiar în scările blocurilor, bolnavi, turbați și înmulțiți peste măsură.

La replica mea furiosă către ASPA, că sunt iresponsabili, nu fac nimic pentru banii publici cu care sunt plătiți și că sunt pasibili să fie chemați în fața Justiției, nu am mai primit nici un răspuns până în ziua de azi, când hoardele de câini dezlănțuite își fac de cap printre copii din parcuri, de pe lângă școli, blocuri, piețe, pe străzi.

Acest exemplu este completat de sutele, poate miile de cazuri asemănătoare, petiții, reclamații și reacții primite sau nu de la angajații autorității respective, dar și ale edilului șef Oprescu, care dovedește grija față de protecția oamenilor împotriva agresivității canine.

Dovezile vinovăției sunt clare, se găsesc în reclamațile de la ASPA, care au fost înregistrate deoarece pentru că cele telefonice au fost respinse, în registrele medicale ale Spitalului “Matei Balș”, unde au mers și merg oamenii pentru tratament antirabic, cu precizarea că nu toate victimele câinilor s-au dus la spital.

Aceste dovezi pot fi completate cu declarațiile și mărturiile bucureștenilor atacați, pe care primarul general și iresponsabilii din subordine îi mint cu talent în față.

Primarul șef, Sorin Oprescu, zice că nu-i vinovat, mai vrea un mandat, propune referendum, să mai cheltuiască niște bani degeaba, fuge de responsabilitate, face ședințe, promite măsuri.

Cei de la ASPA, curați ca lacrima și spălați de șeful cu detergent, apar inocenți, corecți, de, și-au făcut treaba, nu se consideră nici ei vinovați de fenomenul în creștere al câinilor agresivi, în timp ce își îndeasă salariile din bani publici în buzunare.

Alde “iubitori, protectori”, asociații, organizații de Cuțu-cuțu-ban, Ham-ham-ban, Caleido-ban sau ce-or mai fi, sunt și ei curați ca lacrima și, evident, nevinovați.

Toți au conștiința curată după propriile declarații. Au făcut totul, au luat măsuri. Nu demisionează nimeni. Nici n-ar avea dacă nimeni nu-i vinovat, nu-i așa?

Drept urmare, pentru “grija” lor și “munca” spre binele, securitatea înaltă și viața cetățenilor propun, ca în loc de referendum, să fie înaintați în funcție și grad, să li se mărească salariile și să li se dea un spor de periculozitate, că lucrează cu javrele agresive. Se expun!

Să fie trași la răspundere cetățenii, bucureșteni sau nu, copiii și adulții, care circulă iresponsabil printe haitele de câini urbani turbați. Să fie sancționați, amendați, că se lasă ca proștii mușcați, ba chiar omorâți.

Ei sunt vinovații, nu edilii, nu angajații administrației locale, nu politicienii și iubitorii de bani-canini, protectorii complet dezinteresați ai animalelor!

Paul Stan

Să terminăm cu drepturile “iubitorilor” de câini bănoși mai presus de drepturile oamenilor

Chiar dacă în Constituția României drepturile cetățenilor sunt garantate, în realitate, “băieții și fetele deștepte” fac ca drepturile câinilor criminali să fie mai presus de valoarea vieții umane!!!

După ultimul incident soldat, din păcate, cu o victimă nevinovată, tot mai multe voci din rândul opiniei publice, au devenit vehemente împotriva autorităților incompetente și iresponsabile autorizate să gestioneze fenomenul câinilor fără stăpân.

Vehemența acestora este cu atât mai îndreptățită cu cât problema acestor animale ajunse să se înmulțească fără număr, a devenit un adevărat fenomen, periculos-mortal, pentru majoritatea populației, dar extrem de profitabil pentru o minoritate insignifiantă, care câștigă, însă, continuu și tot mai mult de pe urma lui.

Valoarea vieții acestor animale, care în fond, nu sunt vinovate de pericolul pe care îl reprezintă, este mai mare pentru “iubitorii” de câini urbani fără stăpân, că maidanezi nu li se mai poate spune, decât valoarea vieții oamenilor.

După părerea mea, realitatea este clară-“iubirea” interesată-bănească, arătată de minoritatea sus menționată, în complicitate cu autoritățile iresponsabile, este cea care ne pune viața copiilor noștri și a noastră în pericol. Ne face victime sigure!

Atâta timp cât vom suporta șmecheria, lăcomia, prostia “iubitorilor” de câini și a autorităților, vom avea un fenomen în creștere, deja scăpat de sub control, care ne amenință viața în spațiul public.

De aceea, nu se mai poate merge pe șmecheria sterilizării, cu bani înfundați illegal și nemeritat în buzunarele “protectorilor” de câini fără stăpân. Chiar și sterilizați, câinii rămân periculoși, pentru că, toată lumea știe, aceștia mușcă, cu dinții, nu cu ouale.

Nu se mai pot accepta minciuni electorale.

Singura soluție este eutanasierea animalelor periculoase de pe străzi și odată cu aceasta, eutanasierea intereselor care propagă acest fenomen. Banii disponibilizați de la “grija și protecția”câinilor ar putea fi astfel, direcționați către orice alt domeniu, ce are nevoie urgent de finanțare.

De asemenea, este necesară auditarea tuturor ONG-urilor care se ocupă de maidanezi, a Primăriei Capitalei și a primăriilor de sector care au gestionat fonduri pentru animalele fără stăpân.

Sigur, dacă s-ar face o anchetă corectă și completă, DNA-ul sau alte instituții abilitate pot sa găsească și să trimită în fața Justiției vinovații și profitorii.

Altfel, nu se mai poate!

Nu mai putem continua să fim victime ale escrocilor care profită și propagă fenomenul câinilor fără stăpân!

În România nesimțiților și escrocilor, nu merge cu petiții, sesizări, respectarea legii. Când copiii ne mor mușcați de câini, nu-i mai putem tolera pe “iubitorii”-profitori de animale, să-i vedem la televizor cum dau nonșalant declarații, precum că nu sunt vinovați și că au conștiința împăcată!!!

Trebuie sa-i tragem la răspundere pe acești nemernici, lacomi, fără bun simț și măsură, să-i trimitem acolo unde le este locul, conform faptelor lor. Să nu mai acceptăm prostia, să nu le mai oferim capital electoral și să-i îmbogățim pe unii care ne pun continuu viața în pericol!

Nu mai merge așa!

Trebuie sa ne protejam viata!<b>

Lăsarea câinilor în stradă încalcă foarte grav drepturile fundamentale garantate de Constituţia României.

- dreptul la viață şi la integritate fizică şi psihică (art.22);

- dreptul la siguranța persoanei (art.23);

- dreptul la asigurarea igienei şi a sănătăţii publice (art.34);

- dreptul la un mediu sănătos (art.35);

- dreptul la protecţia copiilor (art. 49) - vedeţi copiii omorâţi de câini.

Paul Stan

În pană de călători, CFR poate deveni o amintire pentru români

Se stinge glasul roților de tren în România.

N-am mai călătorit cu trenul de mai bine de 15 ani. Nici în gările din România n-am trecut în această perioadă de timp decât ocazional, așa că, la fel ca mulți cetățeni ai patriei noastre post revolutionare, nu mai știam nimic despre mersul trenurilor. Nici despre condițiile de călătorie. Doar ce am văzut la televizor și de prin auzite, mai știam că tarifele trenurilor de călători au crescut constant și inacceptabil, în timp ce condițiile din trenurile românești au devenit tot mai mizere. Aveam o imagine veche, cu Gara de Nord , viermuind zi și noapte, de mulțimi de călători, care foloseau cu predilecție acest mijloc de transport feroviar, înainte, ieftin și accesibil oricărui amărăștean.

Gara de Nord, august, 2013

De asemenea, aveam în minte mulțimea și lungimea trenurilor formate din cel puțin zece vagoane, care se înghesuiau necontenit să vină și să plece pe principala poartă feroviară a țării.

De la grevele ceferiștilor, de pe vremea când Ministerul Transporturilor era condus de Mitrea sau Băsescu, nu prea mai ajunsesem în gară. Nu mai vorbesc să mai merg și cu trenul.

Am ajuns, însă, acum câteva zile, într-un weekend, la o diferență de o săptămână, întâi în gara Predeal, una dintre cele mai aglomerate stații feroviare pe vremea comuniștilor, când zilnic, dar în special în weekend-uri, mulțimi de copii, adolescenți și adulți luau cu asalt trenurile pentru a merge și se întoarce de la munte.

Și tot într-un weekend estival, am fost în Gara de Nord.

Acest lucru era valabil și pentru trenurile cu destinații spre Litoral, devenite an de an, parcă tot mai neîncăpătoare, în ciuda densității lor și a numărului mare de vagoane ce rulau pe aceste destinații turistice.

Realitatea din anul 2013 este cu totul alta decât cea dinainte și nu este deloc veselă pentru nimeni: nici pentru stat-managerul CFR Călători și nici pentru tot mai puținii călători care mai folosesc trenul ca mijloc de transport.

Mai întâi, săptămâna trecută, în gara Predeal situată la cea mai mare altitudine din România, am fost surprins ca dimineața, la ora 10. 00, să nu văd nici un călător în gară, pe peron sau la casa de bilete. Singurii care animau zona la ora aceea, erau câțiva localnici, în așteptare și căutare de turiști.

M-am gândit că poate, am nimerit între trenuri, dar situația nu era prea schimbată nici după câteva ore, când doar 2-3 călători se aflau la casa de bilete.

Sâmbătă, 24 august 2013, m-am dus în Gara de Nord să aștept pe cineva. Ceea ce am văzut mi-a confirmat faptul că tot mai puțini români aleg să meargă cu trenul.

Motivul pentru care renunță la acest mijloc de transport nu este că și-au luat toți mașină sau avion, ci cu totul altul și ține de costurile și condițiile de călătorie.Cea mai mare poartă feroviară a țării mi s-a părut că arată jalnic.

În afară de câteva schimbări de fațadă, de resort comercial, am constatat că în mijlocul gării tronau câteva tarabe goale, îngrămădite una în cealaltă, mizere și într-un loc în care nu prea își aveau rostul. Ba, chiar încurcau circulația, nu doar că nu prezentau nici măcar un aspect estetic acceptabil, nemaivorbind de inutilitatea lor.

Vazându-le, m-am “luminat” și mi-am dat seama care este Piața Gării!

Lasând în urmă Piața, m-a surprins lipsa călătorilor din incintă, altădată neîncăpătoare pentru călătorii în așteptare și în tranzit. Singurul loc mai animat era în fața celor două tabele de informații privind circulația trenurilor, anunțând sosirile și plecările.

Gara de Nord, august 2013 Afișaje cu destul de sărace informații de altfel, nemaivorbind de incomplete că linile de îmbarcare sau debarcare a pasagerilor pe diverse destinații erau lipsă sau se anunțau cu doar câteva minute înainte.

Cel mai mare șoc însă, l-am avut când am ajuns cu radarul visual în zona peroanelor, în proporție de circa 90% pustii. Goale, la fel ca și calea ferată pe cale să ruginească de dorul roților de tren.

Timp de aproximativ 1 oră, de pe la 16, 30 și până la 17, 30, sâmbăta când ar fi trebuit să fie oră de vârf în privința traficului de călători, dacă am văzut trei-patru, maxim cinci trenuri de pasageri, plecând, sosind și în așteptare. Și ce trenuri! Nu mi-a venit să cred că sunt trenuri adevărate. Câteva automotoare cu două vagoane, trenuri cu maxim patru vagoane și acelea mai mult goale, în timp ce altădată numărul lor începea de la cel puțin zece în sus și tot se dovedeau neîncăpătoare.

Acum însă, din două sau patru vagoane cât formează o garnitură CFR de călători, nu cred că am văzut juma de tren plină. Nici măcar de pe rutele cele mai aglomerate, cum ar fi Constanța, Brașov, Craiova.

Cu alambicu la gară, așteptând trenul de Buzău

Iar cei mai mulți călători pe care i-am văzut coborând sau urcând în tren mergeau cu varianta Regio. Adică Personalul de altădată, căruța dintotdeauna, unde timpul mare al călătoriei și condițiile mizere fac legea, fiind preferate doar pentru prețul mai mic în dauna celorlalte variante, Interregio și InterCity, cu bilete mult mai scumpe.

Realitatea jalnică a Gării de Nord, a trenurilor, multe vagoane fiind învechite și depășite fizic și moral, mi-a confirmat faptul că CFR Călători se îndreaptă cu pași repezi spre faliment, acumulând an de an, datorii tot mai mari.

Aceste pierderi în creștere inevitabilă sunt coroborate cu o infrastructură mult rămasă în urmă, condiții de călătorie la același nivel cu dotarea și o creștere constantă a prețului biletelor, chiar dacă aceasta se face periodic.

Pentru că, alături de o politică și o strategie de management defectuose, acestea sunt cauzele principale pentru care românii nu mai merg cu trenul. Iar cei mai mulți care mai călătoresc pe calea ferată forțați de împrejurări, aleg varianta Regio-Personal, pentru biletele mai ieftine decât la celelalte categorii.

Trenurile mici de criză

În ciuda diverselor oferte ale CFR Călători “pentru călătorii sigure și relaxante”, a diverselor reduceri la tarife-de sezon, de weekend, de fidelitate, la cumpărarea anticipată a biletelor, online-numărul pasagerilor pe calea ferată continuă să scadă.

Această scădere este împinsă de la spate și de noua scumpire la tarifele feroviare pentru pasageri, circa 10%, anunțată să intre în vigoare de la 1 septembrie 2013. Nouă mărire de tarife cică ar fi influențată și corelată de inflație,costurile combustibililor, energiei și a pieselor de schimb.

Mai clar, pe înțelesul tuturor-CFR Călători se îndreaptă cu pași repezi și hotărâți spre faliment. În faliment este de fapt și acum, dacă n-ar fi susținută de stat, care nu se știe cât mai poate pompa bani cu nemiluita într-o gaură neagră.

Șirul trenurilor lungi spre capital Olteniei, Craiova, a fost înlocuit cu automotoare

Conform bugetului de venituri și cheltuieli, publicat nu cu mult timp în urmă în Monitorul Oficial, această companie strategică a țării are estimate pierderi de peste 400 milioane lei, pe anul 2013.

Astfel, altădată cea mai ieftină și sigură variantă de transport în comun, în viitor, călătoria cu trenul pentru românii, va dispărea cu desăvârșire.

Rămân doar variantele alternative, private, de transport. Mersul cu trenul va deveni doar o amintire pentru cei care l-au practicat.

Paul Stan

Vis de parlamentari în călduri- Miss îs Prostia românească!

Pe măsură ce se apropie sfârșitul vacanței parlamentare, zilele toride ale acestui sfârșit de august continuă să înfierbinte tot mai mult mințile nerozite ale multor aleși. Nerăbdarea cârlanilor parlamentari în călduri, a născocit idei pe măsură, menite să le înalțe nivelul politico-ideologic și să satisfacă masa mare a alegătorilor consumatori de șușanele nemestecate.

>Visul câtorva politicieni, aleși prin grija unor votanți legați la ochi, este de a da românilor o Miss Parlament!!! Să vadă poporul a cui din partid, care parlamentară este mai bună și mai frumoasă. Doar organizara unui concurs de frumusețe între parlamentarele țării poate spune cine-i mai frumoasă, că de deșteaptă nu ne interesează.

Vestea fierbinte a fost dată de deputatul PDL, Alin Popoviciu, care a declarat că hotărârea s-a luat în urma unei dezbateri estivale, la o bere, între aleși reprezentanți ai mai multe partide parlamentare.

Democratic, carevasăzică. Bravos, neicușorilor, că bine ați mai ticluit-o!

Fie vorba între noi, părerea mea este că acești aleși au privit cu jind la colegele lor din Parlament, care toată vara s-au distrat cu alegătorii, în vacanță, la munte și la mare sau la depărtare de țară, etalând pe toate canalele media calitățile lor trupești, umane și politice, care le-au adus notorietate.

>Și ce este mai important pentru unii alegători decât un costum de baie, un sutien, niște bikini de parlamentară neaoșă, care să le pună în evidență frumusețea și inteligența de care dispun. Că de aia sunt alesele neamului, să arate că au cu ce și pot, bre!

Plecând de la disputa politicienească pe subiectul ce partid are „marfa”, adică femeiea cea mai frumoasă în Parlament, că fiecare și-o laudă pe a lui, vorba deputatului Popoviciu, politicienii în cauză au convenit să tranșeze problema. Și nu oricum, ci printr-un concurs oficial Miss Parlament.

Să fie clar.

Domnii cu ideea au detaliat, prin vocea purtătorului de cuvânt amintit mai sus, modul în care se va face alegerea “Frumoasei Parlamentului Român”. Astfel în noua sesiune legislativă, fiecare parlamentar va primi câte un formular pe care să-și voteze aleasa.

>Și pentru corectitudinea alegerii, “Direcția Parlamentară Anticorupție pentru Supravegherea Alegerilor Miss Parlament”, va fi vigilentă pentru ca liderii partidelor să nu influențezel votul. Pentru ca șefii grupurilor politice să nu pună presiune pe votanți. Să fie alegeri democratice, libere și corecte.

“Frumoasă idée. Interesant concurs pentru genialii care au pus-o la cale”. Numai că unele potențialele candidate parlamentare nu au fost prea încântate să-și etaleze nurii în fața colegilor politicieni.

Ba, chiar au fost voci care au reacționat imediat, acuzând discriminare, indignare. Altele mai trecute de vârsta Miss-ului și-au exprimat regretul că nu mai sunt tinere și nu mai au ce să arate la “Frumoasa Parlamentului”.

În schimb, politicienele considerate cu șanse reale de a câștiga titlul de Miss, nu dăm nume pentru a nu influența alegerile, în urma cercetărilor și sondajelor analiștilor în domeniu, nu au făcut declarații publice, gâdilate probabil în orgoliul propriu de posibilitatea de a urca în topul ierarhiei parlamentare.

>Chiar dacă a fost surprinsă de această știre fără precedent în politica românească, opinia publică a reacționat imediat, primit cum se cuvine ideea lui Popoviciu și a celorlalți politicieni care au pus la cale acest concurs de Miss.

Mai mult, de la mârâieli și proteste, precum că nu-i rolul și rostul Legislativului să se ocupe de un astfel de concurs, fie el și pentru politiciene, după ce i-au etichetat pe parlamentarii cu ideea în fel și chip, simplii alegători-votanți au gândit creativ și au propus alte concursuri, pentru binedispoziția poporului:

“Miss parlamentar la pârnaie, Miss ales corupt, Miss somnul dulce, Miss parlamentar mincinos, Miss-îs prost, Miss hot” și exemplele ar putea continua, știind că imaginația românilor este nemărginită.

>Ce mai, evenimentele și ideile fierbinți ale celor votați să facă legile țării sunt multe și diverse, să nu zic altfel. De pe acum însă, se anunță o dispută politică aprigă și un spectacol tare în Legislativ, așa că abia aștept să înceapă noua sesiune parlamentară, să ne crească cel puțin adrenalina, dacă nivelul de trai este mai greu de ridicat.<

blockquote>

Politicieni care “mor” de grija poporului în vacanțe electorale

Uraaa! Mulți politicieni români, aleși ai poporului sau nu, se află în plină vacanță încă de la debutul sezonului estival. Unii, mai puțini decât cei mulți, evident, sunt într-o vacanță politică sau administrativă permanentă.

După părerea mea și cred că a multor români, topul acestora din urmă este dominat copleșitor de cine altul decât edilul Constanței, era să zic Nabucodonosor, care se află tot timpul într-o stare de vacanță euforică. Mare noroc a avut primul playboy al urbei constănțene într-una din zilele trecute. După ce cu câteva zile înainte își făcuse datoria de partid, sărind la gâtul premierului și ministrului justiției în exeercițiu, pe motiv că nu-i lasă pe incompatibili în pace, Radu Mazăre a supraviețuit unui “atentat” pe mare. Tocmai când se dădea cu placa pe apă, în excercițiul funcțiunii, „zeul” mării a fost atacat cu skyjetul de un fotbalist „drogat” care a vrut să-l omoare, conform declarațiilor proprii. Scăpat ca prin minune, edilul Constanței și-a pus oamenii să-i aplice o corecție și a mai anunțat presa că-l dă în judecată pe împricinat, pentru că a „atentat” la viața sa. Alți politicieni români de marcă nu pierd nici ei prilejul să se dea în bărci sau cu șalupa, pe mare sau pe Dunăre, în apele Deltei sau aiurea, în lume. Aceștia se află într-o vacanță politică și electorală, fapt care nu îi împiedică să „moară“ de grija poporului și a țării.

Patrioți

din fire, trăiesc intens fiecare aventură din sejur, care poate fi de câteva zile la sfârșit de săptămână, pentru “săracii” rămași în țară sau chiar de săptămâni pentru cei cu dare de mână, care au preferat alte tărâmuri decât cele românești pentru odihnă. Muntele Găina, târgul de fete, Mamaia, Neptun, litoral, mare, munte, deltă, karaoke, festivaluri, târguri populare, ciorbe de pește, mânăstiri,băi de soare, de apă, de mulțime, de populisme ieftine sunt ingredientele unor kockteiluri preferate în special de politicieni precum Traian Băsescu, Elena Udrea, Mihai Răzvan Ungureanu. Toate aceste aventuri etalate între escapadele de vacanțe, de la sfârșit de săptămănă, cu mediatizări excesive pe toate canalele media posibile, sejururi condimentate cu tot felul de uimiri, ca și când acum ei ar fi descoperit roata, despre cât de frumoasă este România. Și completate de declarații pompoase, atacuri politice directe sau indirecte, referitoare la adversari, mersul economiei, siguranța națională, integritate, politică, guvernare, afaceri și alte lucruri serioase care ne afectează grav țara și ne influențează viața. Ce mai, grija față de popor, de nivelul de trai, preocuparea privind rezolvarea problemelor cetățenești sunt în atenția oamenilor politici chiar și când aceștia se află în vacanță. Postările acestor aleși cu ceea ce fac, ce îi preocupă în concediu sau în weekend sunt făcute cu regularitate, inclusiv pe Facebook sau pe blogurile personale, de diverși oameni de serviciu, ciutaci, tonomate și, în multe cazuri, chiar de către acești trecători prin politica românească. Alți grei ai politicii românești, au preferat să se odihnească discret, în paradisuri din străinătate. Printre aceștia se numără evident, premierul Victor Ponta, care se pare că a fost în SUA, la Miami Beach, după cum vorbește lume, deși de la Guvern s-a transmis ca fiind confidențială destinația de vacanță a acestuia. Și Crin Antonescu cică ar fi fost tot prin SUA, în timp ce alți aleși au preferat Turci, Grecia ori alte locuri exotice din lume, de unde vor reveni cu bateriile încărcate pentru o bătălie politică adevărată, care să ridice nivelul de trai al poporului pe înalte culmi de progres și civilizație. O destinație aparte pentru o vacanță activă au ales câțiva parlamentari, din diverse partide politice, care au acceptat invitația fraților chinezi din Taiwan, dornici să impulsioneze, după exemplul prim ministrului Ponta, probabil, investițiile economice în România. Din păcate, aceștia s-au ales cu o muștruluială zdravănă din partea colegilor invidioși care au rămas cu buza umflată acasă, dar și cu un avertisment din partea Ambasadei la București, a R.P. China, ce nu a văzut cu ochi buni sejurul politic românesc, la Taipei, fără acordul său. Dar să nu credeți că numai aleșii români merg afară în concediu.

Și în România vin, săptămână de săptămână, în această perioadă de timp, politicieni străini. Și nu de acum, de ani de zile. De exemplu, destinația preferată de vacanță a politicienilor din Ungaria, fie ei la guvernare sau nu, dar cu dorința de putere și de Ardeal, este, ați ghicit, România. Aceștia, între reprizele de palincă și gulaș, fac tot felul de întruniri, adunări, conferințe, unde pun țara la cale, țara noastră nu pe a lor, evident, fac tot felul de declarații trăznite, care, ulterior, bagă în ședință diplomații din cele două state vecine și prietene.

Dacă nu le scurtează Băsescu sejurul, cum a amenințat, exemplul “patrioților-politicieni” maghiari ar putea fi urmat de alții asemenea lor de prin Ucraina, Serbia, Bulgaria sau de aiurea. Alți turiști-politicieni care au ca destinație de vacanță țara noastră sunt câțiva mai fără pretenții de lux, din Republica Moldova, frații noștri de peste Prut, care încă nu știm dacă vor cere unirea cu România.

Ceea ce constatăm noi însă, ca simpli ceățeni, din ce vedem zi de zi, este că multor politicieni români le priesc tot mai mult concediile active, împletind vacanțele electorale cu grija față de popor.

Nu toți mai marii țării au parte de odihnă în această perioadă de timp. Sunt unii, „săracii”, cu mari belele pe cap: cu balaurul DNA care și-a luat nasul la purtare, cu Justiția, cu incompatibilitățile față de lege, cu insolvențele, cu falimentele economice sau politice. Să nu fim răi. Să fim creștini, să-i compătimim pe aceștia și să sperăm că-și vor rezolva problemele, cât de curând, conform legii. Și ca să închei într-o notă asemănătoare, pentru aleșii mari amatorii de vacanțe, la anul am putea să le facem câteva recomandări de locuri și zone care s-ar putea dezvolta și intra în circuitul turistic până vara viitoare.

Dacă se concretizează, ideile de transformare în muzeu a fostelor închisori de la Doftana, Periprava ori a cazarmei militare de la Târgoviște, unde au fost împușcați Ceaușeștii, sunt sigur că aceste locuri ar merita vizitate și, sigur, ar impresiona pe multă lume.

Paul Stan