marți, august 26, 2014

Țara noastră ar putea fi campioană europeană la birocrație, prostie și manipulare


Coșmarul românilor la Evidența Populației și Birocrației 


România, august 2014, țară membră a Uniunii Europene și NATO. Cetățenii, unii dintre ei doar, sunt mândrii de a fi români în prostia și dorința lor de manipulare. În București și restul țării, printre cei cu mândria, puterea și nivelul de trai peste medie, trăiesc o mulțime de  oropsiți ai sorții. Cei mulți sunt la discreția celor puțini, iar cei puțini depind de votul mulțimii care are acest drept.

Dar, pentru a putea vota și a putea face multe alte lucruri, românii au nevoie de cărți de identitate valabile. Cartea de identitate li se solicită în multe locuri, iar datele personale se înregistrează și stochează legal și ilegal. Unii români au cărțile de identitate expirate, alții pierdute, iar tinerii abia își fac sau preschimbă actele de identitate.

Documentele în cauză sunt eliberate de birourile comunitare de evidență a populației. Aceste birouri aflate în subordinea primăriilor, pot fi completate la denumire ca birouri ale birocrației, prostiei, mizeriei și disprețului autorităților față de  concetățenii, contribuabilii care le plătesc salariile tuturor funcționarilor, care, în loc de respect, îi tratează, fără drept de apel, doar ca pe turme de animale fără nici un drept.

Trăim de mai mulți ani în era internetului, a sistemelor integrate, a inteligenței electronice, digitale, dar acest lucru, pentru noi românii, în anumite domenii, nu pare să ne ajute deloc. Dimpotrivă, în loc să avansăm pe calea dezvoltării umane, administrative, tehnologice, moderne, ne întoarcem, cu fiecare an ce trece, tot mai mult în trecut, avansând galopant doar în domeniul prostiei, al corupției, mentalității nocive, birocrației, disprețului față de condiția umană.

De mulți ani, obținerea și preschimbarea unui act de identitate la birourile comunitare de Evidență a Populației, Birocrației și Prostiei a devenit coșmarul românilor, cu toate că pentru aceste documente și servicii cetățenii plătesc taxele impuse, plătesc funcționarii, utilitățile și logistica acestor structuri neviabile. Contribuabilii au mai plătit an de an și costurile implementării unui sistem integrat, soft, electronic, computerizat, modern, menit să ducă la simplificarea lucrurilor, serviciilor și administrarea Evidenței Populației la nivelul tehnologic, organizatoric și administrativ european.

Degeaba. Banii parcă au fost aruncați pe fereastră, iar funcționarii zici că au fost pregătiți special pentru a își bate joc de cetățeni, pentru a-i disprețui și umili pe banii lor și a înălța birocrația și prostia pe înalte culmi de ”civilizație și progres”. Din păcate, este o caracteristică specifică a societății noastre actuale și nu cred că este atât de ”rafinată” și bine pusă în practică, în altă țară, mai bine decât în România.

Județ după județ, capitală de județ, municipiu, capitală de țară, în România obținerea documentelor de identitate este un calvar pentru orice persoană care solicită aceste servicii, plătind în schimb pentru ele. Lunile de vară, în special august, sunt cele mai multe cereri în acest sens. Cozile, înghesuiala, îmbulzeala de la birourile comunitare specializate să elibereze astfel de acte, sunt puse de edili pe seama numărului mare de români veniți din străinătate să-și preschimbe documentele. Și pe numărul mic de funcționari angajați să execute acest serviciu în beneficiul populației.

Nicidecum, edilii, responsabilii de aceste servicii comunitate nu acuză lipsa de profesionalism, organizare, administrare, atitudine excesiv birocratică, mentalitatea și indecența a funcționarilor. A aparatului birocraticesc. Vinovați sunt găsiți tot cetățenii care-i plătesc și față de care funcționarii ar trebui să presteze un serviciu corect, eficient, rapid, profesionist, decent. Contribuabilii primesc doar umilință maximă, indecență morală, mizerie și dispreț.

Toți românii care au avut nevoie să apeleze la serviciile de Evidența Populației au trăit pe pielea lor acest lucru. Indiferent în care oraș al țării, lucrurile sunt la fel: cozi interminabile, timp pierdut, uneori oamenii sunt nevoiți să stea pe la cozi câte două/trei zile să depună actele pentru eliberarea altor acte. Părinți și copii, adulți, bătrâni sunt cu toții umiliți la cozi, în condiții insuportabile, mizere, cu organizare proastă și birocrație crasă, la temperaturi ridicate. 

Multor bătrâni, bolnavi în special, li s-a făcut rău la cozi, unii au leșinat.
După așteptări de ore sau zile în șir, mulți dintre solicitanții actelor de Evidența Populației au fost trimiși acasă, nu li s-a prestat serviciul solcitat din diverse motive birocratice: lipsă de documente, pretexte idioate, că n-au pus o virgulă sau au greșit un cuvânt, că n-au „declarat locuința de familie”, deși unii locuiesc acolo de zeci de ani sau de când s-au născut!!!


În capitala europeană a României, București, același coșmar la toate sectoarele


 Un singur exemplu și este mai mult decât edificator, în sectorul ”marelui” primar Cristian Popescu Piedone, Sectorul 4 ”modernizat”. Unul dintre birourile comunitare de Evidența Populației funcționează în clădirea secției de Poliție nr. 16. Cum intri pe ușa Poliției, o săgeată desenată stângaci cu mâna, îi trimite pe cetățenii veniți să schimbe actele de identitate, la dreapta.
Pe o scară de fier, ruginită, moștenită din vremuri imemoriale, de tristă amintire, printre gunoaie, hârtii, cartoane, chiștoace și alte mizerii, ajungi la o ușă care te conduce, la stânga, în antecamera Serviciului Comunitar de Evidența Populației. 

Dai să intri în antecameră, dar nu poți. Te izbești de zecile de cetățeni închesuiți ca sardelele, într-un spațiu de doar câțiva metri pătrați. Temperatura dublă față de afară, mirosul de transpirație și de nespălat te izbește iremediabil din atmosfera încinsă și trupurile asudate, ce se înghesuie să intre pe o ușă închisă, într-o încăpere unde se depun cererile, se fac pozele și se eliberează actele de identitate.

Câteva minute îți trebuie să te dumirești, să te adaptezi locului, procedurii și ”ordinii” ca să poți ajunge să-ți depui cererea. Abia după un timp îți dai seama că te așteaptă momente de coșmar, cu ore și chiar zile pierdute. Oamenii veniți cu aceeași treabă ca și tine, unii dintre ei aflați încă de la  orele dimineții la coadă, te lămuresc rapid, binevoitor, cum merg treburile, privindu-te ironic ca pe încă o victimă a sistemului și umilinței, care li se alătură în așteptare.

”Când iese o persoană din Birou, trebuie să intrați să cereți bon de ordine. Altfel, nu vă primește.” După 20-30 de minute, uneori chiar mai mult timp, ușa cu pricina se deschide și pe ea se îmbulzesc mai multe persoane. O persoană să depună actele, iar restul, chiar și trei/patru una după alta, să solicite bonul de ordine și formularul de cerere, pe care, de cele mai multe ori, funcționara serviciului comunitar uită să ți-l dea, ceea ce înseamnă că trebuie să te întorci să-l ceri. 

Asta înseamnă altă așteptare. Fiecare persoană completează cererea pe unde poate: ba pe măsuța înghesuită de un perete, ba pe câte o mapă, pe spinarea câte unui tovarăș de așteptare sau pe afară.

Bonurile de ordine nu se respectă, nu se știe de ce le mai eliberează funcționara primăriei. Așteptarea devine tot mai insuportabilă, înghesuiți în aerul irespirabil și spațiul mizer. Chiar și caloriferul de lângă ușa biroului este plin cu gunoaie. Este un continuu dute/vino. Cetățenii veniți cu speranța de a-și rezolva rapid problema, pe măsură ce orele trec, obosesc, în special bătrânii. Scaune sunt câteva, iar oamenii câteva zeci înghesuiți într-un spațiu extrem de mic.

Unii, după ore bune de așteptare, se lipsesc. Trebuie să meargă la serviciu sau pur și simplu nu mai rezistă la coadă. Alții, pensionari care stau pe aproape, fug acasă câteva ore, timp în care fac piața, gospodinele gătesc ori își rezolvă alte treburi. Oamenii revin la coadă, minunându-se că merge foarte greu, povestesc ce treburi au mai făcut, mai lămuresc noii veniți, fac haz de necaz. Unii se mai ceartă, care să intre primul. Cine nu apucă să-și depună actele în ziua aceea sau sunt respinși de funcționare sub diferite pretexte, trebuie să reia calvarul a doua zi sau în zilele cu program.

Cetățenii care au apelat la serviciile comunitare de evidență a populației cunosc foarte bine coșmarul trăit, umilința, lipsa de respect și birocrația maxime la care sunt supuși. Iar această realitate urâtă devine tot mai crâncenă de la zi la alta, în toată țara. Nimic nu se face pentru cetățenii contribuabili/votanți, ci numai împotriva lor. Împotriva demnității lor.

Zilnic, aud, văd, vorbesc cu oameni care nu mai doresc să trăiască în această țară, unde sunt umiliți tot timpul de autorități și demnitari vremelnici. Toți spun că sunt români, își iubesc țara, dar nu mai pot să trăiască în acest coșmar. Din păcate, cei mai mulți români rămân acasă umiliți și înjosiți în continuare de sistemul idiot și corupt. Chiar și cei reveniți din străinătate sunt siliți și alungați din nou din țară, de realitatea crudă și lipsa de perspective.