miercuri, mai 29, 2013

Cu un picior în groapă, Viaţa cetăţenilor României a ajuns la mâna coerenţei naţionale

În timp ce sănătatea se află în moarte clinică, să nu zic mai drastic că este cu un picior în groapă, responsabilii guvernamentali de acest domeniu vital pentru viaţa românilor au ajuns să încingă spiritele şi la Palatul Victoria, nu doar la televiziuni şi în paginile ziarelor. Premierul Victor Ponta i-a atras atenţia miercuri, în şedinţă de Guvern, ministrului din fruntea Ministerului Sănătăţii, liberalul Eugen Nicolaescu, asupra faptului că din interiorul instituţiei pe care o păstoreşte pleacă spre media documente neasumate de Executiv, dar şi „idei năstruşnice” privind impunerea de taxe noi pentru bolnavii României. Replica ministrului liberal a venit declarată sub forma faptului că transparenţa în domeniu nu poate să facă rău. Poate doar să fie un rău necesar transparenţa, în opinia mea, mai ales atunci când proiectul nefinalizat al noilor reglementări vizează salarizarea medicilor şi asistenţilor medicali din unităţile sanitare publice cu paturi. Dialogul dintre premierul pesedist şi ministrul liberal a avut loc înaintea şedinţei de Guvern, chiar sub ochii şi urechile presei, şeful Executivului acuzând lipsa de coerenţă de la Ministerul Sănătăţii. Spiritele fuseseră de fapt inflamate cu câteva zile înainte, iar marţi, au luat foc din cauza acuzelor aduse responsabililor de la Sănătate, că pregătesc o nouă taxă pe capul bolnavilor români, pentru a putea creşte nivelul salarizării medicilor şi asistenţilor. Deşi la acest nou proiect de salarizare a cadrelor medicale se lucrează de mai mult timp, ministrul Nicolaescu susţine că încă nu este finalizat şi nu a fost pus pe hârtie, ca să poată fi luat în dezbatere publică. De fapt, o formă scrisă a acestui aşa zis proiect nefinalizat a ajuns la una dintre televiziunile de ştiri, nu ştiu dacă pro putere sau pro opoziţie, din cauza atâtor gafe pe care le face zilnic, care televiziune a prezentat documentul că prevede o nouă taxă, un nou bir, pentru bolnavii români împovăraţi şi aşa de recenta introducere a coplăţii. Asta pe lângă deja împământenita şpagă sanitară, care pe mulţi români în loc să-i ajute, mai mult i-a băgat în groapă. Deranjul despre anunţul „noii taxe” din sistemul sanitar a fost cu atât mai mare pentru ministrul Nicolaescu, cu cât se vorbeşte foarte mult şi în contradictoriu, chiar pacienţi-medici nu doar responsabili-iresponsabili din fruntea Sănătăţii, pe seama aşa zis viitorului bir pentru alegerea medicului preconizat a fi impus bolnavilor români. Intrat în direct la televiziunea cu pricina, ministrul liberal a dezminţit categoric noua taxă, precizând, în contradicţie cu documentul de pe ecran, că proiectul respectiv nu a fost pus pe hârtie şi finalizat, discutându-se în continuare conţinutul şi forma lui de către experţii din domeniu. Pe lângă faptul că a acuzat de intoxicarea presei persoane rămase în structura ministerului, de la vechea guvernare, Eugen Nicolaescu i-a sfătuit părinteşte pe jurnaliştii televiziunii cu pricina să facă o minimă verificare a ştirilor şi documentelor pe care le primesc. Ceea ce nu le-ar strica, după părerea mea, multor aşa zişi jurnalişti, indiferent că sunt din presa scrisă, televiziune, radio, să înveţe să verifice şi documenteze o ştire în mod profesionist. Lucru complet străin pentru mulţi moderatori, informatori sau formatori de opinie din media. Dar, din păcate, acest lucru nu mai contează atâta timp cât ei încearcă să-şi servească şi să influenţeze lucrurile în direcţia care le-a fost trasată de către cei de la butoane. Trecând peste această paranteză despre „deontologia” unora din media, etalată zilnic pe diferite canale de presă, speculaţiile despre noile taxe-reglementări din domeniul Sănătăţii, domeniu după părerea mea, aflat în pragul morţii clinice, cu slabe şanse de resuscitare dacă ne uităm la rsponsabilii puşi să facă acest lucru, a stârnit emoţii şi reacţii în rândurile opiniei publice. Care opinie publică, exprimată sau nu, s-a speriat de groaza impunerii unor noi taxe, care îi îngroapă pe bolnavi mai mult decât să-i ajute. Pe de altă parte, opinie publică este oripilată şi revoltată de faptul că un lucru bun, dintre rarele întâmplate în sistemul sanitar, în ultima vreme şi anume, numărul tot mai mare de donatori de organe pentru bolnavii care au nevoie de transplant, a fost aproape stopat şi strangulat de lipsa unei legislaţii adecvate. Săptămâna trecută parcă, Raed Arafat, numărul doi în fruntea Ministerului Sănătăţii, unii spun că de fapt ar fi numărul unu, a anunţat public că „avalanşa” de organe donate a depăşit cu mult numărul de transplanturi prevăzut de buget, ceea ce a forţat instituţia să încalce legea pentru a putea salva noi vieţi care aveau nevoie de organe. Şi aşa, din lipsa reglementărilor, fondurilor insuficiente sau a incompetenţei s-au pierdut multe organe care puteau salva oameni disperaţi, aflaţi în aşteptarea unui organ vital şi a unui transpalant care să-i ajute să rîmână în viaţă. Din aceste cauze, multe organe provenite de la donatorii aflaţi în moarte clinică, pentru a salva alte vieţi care puteau fi salvate, au fost aruncate. Problema a fost sesizată chiar şi de oficiali internaţionali, mai ales că la nivel naţional şi internaţional există un deficit mare privind donarea de organe pentru transplant. Nu este un lucru necunoscut faptul că pentru a fi acoperită cererea de organe omeneşti pentru transplant, la nivel internaţional, există un adevărat trafic uman care încalcă toate legile în domeniu. Mulţi copii din Europa săracă şi din lumea a treia în special, fiind traficaţi în Occident pentru organe. Pentru noi, pierderea de organe oferite de donatori este cu atât mai dureroasă cu cât ne-a trebuit ani de zile să ajungem la o mentalitate, ce se află , în ultima vreme, într-un remarcabil progres, care să-i determine pe mulţi români să considere donarea de organe benefică vieţii şi să acţioneze în consecinţă. Dar poate că acest lucru, realitate tot mai evidentă, o să-i facă pe mai marii din domeniul Sănătăţii nu doar să sară ca arşi atunci când anumite informaţii transpiră în presă, ci trebuie să-i responsabilizeze faţă de funcţiile care le ocupă şi implicit de obligaţiile pe care le au faţă de toţi românii. Să acţioneze ţinând cont de interesele colective ale românilor, nu doar de interesele individuale, de grup sau de partid ale unora, indiferent de organizaţia sau cei care i-au propulsat în fruntea Sănătăţii. Viaţa trebuie să primeze şi orice ar face pentru salvarea şi apărarea de vieţi omeneşti, chiar dacă pentru acest lucru trebuie să încalce reguli, să facă sacrificii, să facă sau să schimbe legi, reglementări, merită să fie făcut cu orice sacrificii. Sau ca să închei cu parafrazarea primului ministru în funcţie, trebuie să „existe coerenţă”, doar că, din punctul meu de vedere, salvarea de vieţii omeneşti şi protejarea vieţii românilor trebuie să aibă coerenţă la nivel naţional, nu doar coerenţa unei alianţe politice sau a unui partid ori altul, ci coerenţă naţională. După cum constatăm lesne, din păcate, viaţa cetăţenilor României a ajuns la mâna coerenţei naţionale. Paul Stan