„Afaceri” cu profituri babane la sfârşit de an şcolar

Apropierea sfârşitului de an şcolar îi determină pe oportuniştii fără scrupule, să bage adânc mâna în buzunarele părinţilor elevilor. Dorinţa de câştiguri tot mai mari de pe urma şcolarilor a ajuns o preocupare foarte importantă şi benefică pentru profitorii care s-au învăţat să scoată bani şi din piatră seacă. Fără nici un fel de remuşcări sau scrupule, că îşi umflă buzunarele pe seama elevilor. Într-un articol dinn urmă cu câteva săptămâni scriam de faptul că, în şcolile din Bucureşti, se practică o şpagă şcolară periodică, prin faptul că părinţii elevilor strâng regulat bani pe care îi dau cash ori sub formă de cadouri, învăţătorilor şi profesorilor. Acest lucru se întâmplă mai abitir atunci când se apropie o sărbătoare, un eveniment, ziua cuiva, dar în special la sfârşit de an şcolar. Semnalarea acestei practici nocive în Bucureşti, ce a nărăvit multe cadre didactice şi care nu-i face pe elevi mai deştepţi şi mai învăţaţi, dacă nu învaţă ei înşişi carte şi profesorii sau învăţătorii nu-şi dau silinţa în această privinţă, mi-a atras urări de „bine” din partea unora care, probabil, s-au simţit cu musca pe căciulă. Dar, aşa cum am promis, revin cu alt articol în care semnalez şi altfel de practici ale oportuniştilor şi interesaţilor de a scoate bani din buzunarele părinţilor pe spinarea şcolarilor. Pe parcursul anului şcolar multe cadre didactice în colaborare cu edituri, agenţii de turism, agenţi comerciali, făcători de uniforme, părinţi cu idei, diverse asociaţii, fundaţii şi alte persoane focusate pe portofelele şi cardurile părinţilor de elevi, „mulg” constant, dar bine, bani din bugetele de criză ale familiilor cu şcolari. Pentru aceşti profitori, sfârşitul anului şcolar este o adevărată mană cerească. Şi oportuniştii ştiu foarte bine să pregătească terenul, să tatoneze, să-şi atragă părinţi şi cadre didactice, care să le susţină, sub o formă sau alta, jumulirea de bani prin crearea de diverse evenimente, momente speciale, etc.Ştiu când să mulgă „vaca” cel mai bine şi când dă cel mai mult „lapte”. „Munca” acestor profitori fără scrupule începe cu mai multe luni înainte, când împreună cu persoanele disponibile promovează ideile, organizarea şi punerea acestora în practică. Implicate sunt şi foarte multe cadre didactice din Bucureşti, oraşul unde această practică este cea mai folosită şi unde părinţii naivi scot bani din buzunare la rugăminţile fierbinţi ale odraslelor, îndoctrinate în acest sens la şcoală. Păi ce copil nu vrea, la sfârşitul diverselor cicluri şcolare- Clasa I-a, Clasa a IV-a, a VIII-a, a X-a sau a XII-a ori dacă nu chiar la sfârşitul fiecărui an şcolar sau de fiecare sărbătoare, după dorinţa şi puterea de convingere a oportuniştilor- să fie prezent în albumul fotografic al clasei, şcolii, liceului. Ce copil nu-şi doreşte să deţină un album foto, o filmare cu clasa, de la cele mai importante momente, fie ele şi create artificial pentru bani. Cum spuneam, cu luni în urmă, „artiştii”, „agenţii” comerciali merg zi de zi prin unităţile de învăţământ, promovând ofertele de albume, de filmări, oferte de turism, de localuri şi cluburi. Anul acesta şcolar, de exemplu, la şcolile generale preţul pentru albumele foto a plecat de la 10 Roni în sus, iar abundenţa ofertelor nu a lipsit, iar bătălia pentru câştigarea „pieţei” şcolare a fost destul de mare. Bineînţeles, că la sugestia sau simpla observaţie a „Doamnei” sau „Domnului” cadru didactic, chiar şi un simplu „Nu-mi place!” în faţa elevilor are efect, s-au ales cele mai bune oferte. Adică şi cele mai mari la preţ, evident. Mulţi care nu ştiu se vor întreba- de ce oare sunt atât de interesate cadrele didactice de promovarea unor astfel de obiceiuri comerciale în unităţile de învăţământ? Simplu, pentru că la mica înţelegere cu oportuniştii din afara şcolilor sunt recompensaţi cu un procent din profit. Başca, se mai aleg cu câte un album, casetă foto, video, o excursie sau masă gratuite la banchet. Iar aceste recompense se înmulţesc de la an la an, de la clasă la clasă. Numai dacă se aduna câte 50 Roni de copil, la o clasă de 30 de copii înmulţind cu câte clase are o şcoală de sute sau chiar mii de elevi, se strâng sume frumoase, care, la rândul lor, oferă comisioane pe măsură. Iar dacă astfel de oportunişti adună câteva şcoli în raza lor de acţiune, profitul este destul de consistent. Unde mai pui că nici nu este impozabil, nici pentru „afacerişti”, nici pentru colaboratorii din şcoli. La sfârşit de an şcolar, banchetele, petrecerile şi excursiile sunt la ordinea zilei, promovate şi angajate în disperare, din timp, se poate. Că, de, mai târziu nu se mai găsesc locuri libere în cluburi, cabane, restaurante sau alte locaţii. Şi din această cauză, cu multe luni înainte de sfârşitul anului şcolar, o preocupare, poate cea mai imporantă pentru unii, este unde să facă petrecerea de sfârşit de an şcolar. Şcoala, educaţia, instruirea şi învăţatul propriu zis sunt lăsate în alte planuri, fără interes pentru elevi şi multe cadre didactice. Acum, spre deosebire de ce se întâmpla în urmă cu două decenii, când la finalul anului şcolar se organizau serbări la care erau recompensaţi elevii merituoşi la învăţătură, în loc de serbare se face petrecere. Diplomele sunt plătite de toţi elevii clasei. Le ia toată lumea şi cine merită şi cine nu merită. Nu mai există premiile pentru cei mai buni şcolari. Toţi cei care plătesc primesc diplomă, chiar dacă în capul unora nu a intrat nimic. S-a ajuns aici şi din vina părinţilor nu numai a „afaceriştilor”şi a unor cadre didactice cointersate, să se facă petrecere la restaurant cu elevi care termină clasa a IV-a, de exemplu. Pentru bani, evident, bani din care se îmbogăţesc oportuniştii. Copii sunt încântaţi, merg la chef, petrec, chiar dacă unii au fost „lemn Tănase” la învăţătură tot anul sau ciclul şcolar. Unii părinţi cred că odraslele lor, chiar dacă nu au avut note bune, merită o recompensă şi scot banii din buzunar. Alţii pun şi ei mâna pe portofel, că nu se cuvine ca să-şi lase pe dinafara petrecerii copii. Cei cu idei, oportuniştii şi cadrele didactice „meritorii” îşi freacă mâinile de bucurie. Mercurialul pentru petrecerea elevilor de clasa a IV-a, la cele mai modeste resturante din Bucureşti, începe de la borna de 50 Roni de căciulă, compensaţi evident cu alţi bani: pentru DJ, pentru alte meniuri în afara celui standard, pentru părinţi, evident, că nu poţi lăsa copilul singur la restaurant, la 10-11 ani. Suma de elev sare bine peste 100 Roni spre satisfacţia organizatorilor şi paguba părinţilor. Nu mai vorbesc aici de tarifele la petrecerile în cluburi ori în alte locaţii, unde se organizează astfel de petreceri. Cum să le mai stea elevilor gândul la evaluări de cicluri şcolare, simulări de bac şi chiar examene de bac când distracţia este aşa aproape? Iar rezultatele dezastruoase ale acestei lipse interes a elevilor, părinţilor şi a cadrelor didactice se văd în rezultatele catastrofale de la examene, unde procentul picaţilor este cu mult mai mare decât cel al admişilor. De performanţe nici nu poate fi vorba. Acestea sunt o rara avis. Dar ce importanţă mai au aceste lucruri pentru unii, dacă ei scot bani frumoşi, neimpozitaţi, pe seama şcolarilor tot mai dezinteresaţi de şcoală. La unii profesori chiar le convine situaţia şi o împing binişor de la spate, chemând elevii la meditaţii pentru care părinţii plătesc bani frumoşi. Elevii fericiţi de petrecerile pe banii părinţilor merg în vacanţe, fără griji şi bătăi de cap, că au luat note proaste sau au picat examene, unii fiind chiar recompensaţi de babaci pentru „performanţa” şcolară. După cum simplu constatăm, chiar dacă sistemul de învăţământ românesc are astfel de „performanţe”, cel puţin, unii oameni isteţi, cu idei aplicate în practică, scot bani frumoşi, an de an, din buzunarele părinţilor de elevi. Aceleaşi buzunare care acoperă pe timpul anului şcolar şi lipsurile materiale ale unităţilor de învăţământ. Dacă tot se fac astfel de „afaceri” profitabile în şcoli, mai ales în şcolile bucureştene, eu aş propune ca aceşti „afacerişti” să fie şi ei taxaţi şi impozitaţi de stat pentru sumele câştigate. Chiar şi pe o declaraţie de venit pe propria răspundere a oportuniştilor şi tot ar fi ceva. Astfel, fenomenul ar căpăta o oarecare legalitate şi, cel mai important, impozitul plătit ar contribui la acoperirea lipsurilor materiale din unităţile de învăţământ. Ce ziceţi? Paul Stan