Coșmarul românilor la
Evidența Populației și Birocrației
România, august 2014, țară membră a Uniunii Europene și
NATO. Cetățenii, unii dintre ei doar, sunt mândrii de a fi români în prostia și
dorința lor de manipulare. În București și restul țării, printre cei cu
mândria, puterea și nivelul de trai peste medie, trăiesc o mulțime de oropsiți ai sorții. Cei mulți sunt la
discreția celor puțini, iar cei puțini depind de votul mulțimii care are acest
drept.
Dar, pentru a putea
vota și a putea face multe alte lucruri, românii au nevoie de cărți de
identitate valabile. Cartea de identitate li se solicită în multe locuri, iar
datele personale se înregistrează și stochează legal și ilegal. Unii români au
cărțile de identitate expirate, alții pierdute, iar tinerii abia își fac sau
preschimbă actele de identitate.
Documentele în
cauză sunt eliberate de birourile comunitare de evidență a populației. Aceste
birouri aflate în subordinea primăriilor, pot fi completate la denumire ca
birouri ale birocrației, prostiei, mizeriei și disprețului autorităților față
de concetățenii, contribuabilii care le
plătesc salariile tuturor funcționarilor, care, în loc de respect, îi tratează,
fără drept de apel, doar ca pe turme de animale fără nici un drept.
Trăim de mai mulți ani în era internetului, a sistemelor
integrate, a inteligenței electronice, digitale, dar acest lucru, pentru noi
românii, în anumite domenii, nu pare să ne ajute deloc. Dimpotrivă, în loc să
avansăm pe calea dezvoltării umane, administrative, tehnologice, moderne, ne
întoarcem, cu fiecare an ce trece, tot mai mult în trecut, avansând galopant
doar în domeniul prostiei, al corupției, mentalității nocive, birocrației,
disprețului față de condiția umană.
De mulți ani, obținerea și preschimbarea unui act de
identitate la birourile comunitare de Evidență a Populației, Birocrației și
Prostiei a devenit coșmarul românilor, cu toate că pentru aceste documente și servicii
cetățenii plătesc taxele impuse, plătesc funcționarii, utilitățile și logistica
acestor structuri neviabile. Contribuabilii au mai plătit an de an și costurile
implementării unui sistem integrat, soft, electronic, computerizat, modern,
menit să ducă la simplificarea lucrurilor, serviciilor și administrarea
Evidenței Populației la nivelul tehnologic, organizatoric și administrativ
european.
Degeaba. Banii
parcă au fost aruncați pe fereastră, iar funcționarii zici că au fost pregătiți
special pentru a își bate joc de cetățeni, pentru a-i disprețui și umili pe
banii lor și a înălța birocrația și prostia pe înalte culmi de ”civilizație și
progres”. Din păcate, este o caracteristică specifică a societății noastre
actuale și nu cred că este atât de ”rafinată” și bine pusă în practică, în altă
țară, mai bine decât în România.
Județ după județ,
capitală de județ, municipiu, capitală de țară, în România obținerea documentelor
de identitate este un calvar pentru orice persoană care solicită aceste
servicii, plătind în schimb pentru ele. Lunile de vară, în special august, sunt
cele mai multe cereri în acest sens. Cozile, înghesuiala, îmbulzeala de la
birourile comunitare specializate să elibereze astfel de acte, sunt puse de
edili pe seama numărului mare de români veniți din străinătate să-și preschimbe
documentele. Și pe numărul mic de funcționari angajați să execute acest
serviciu în beneficiul populației.
Nicidecum, edilii, responsabilii de aceste servicii
comunitate nu acuză lipsa de profesionalism, organizare, administrare,
atitudine excesiv birocratică, mentalitatea și indecența a funcționarilor. A
aparatului birocraticesc. Vinovați sunt găsiți tot cetățenii care-i plătesc și
față de care funcționarii ar trebui să presteze un serviciu corect, eficient,
rapid, profesionist, decent. Contribuabilii primesc doar umilință maximă,
indecență morală, mizerie și dispreț.
Toți românii care
au avut nevoie să apeleze la serviciile de Evidența Populației au trăit pe
pielea lor acest lucru. Indiferent în care oraș al țării, lucrurile sunt la
fel: cozi interminabile, timp pierdut, uneori oamenii sunt nevoiți să stea pe
la cozi câte două/trei zile să depună actele pentru eliberarea altor acte.
Părinți și copii, adulți, bătrâni sunt cu toții umiliți la cozi, în condiții
insuportabile, mizere, cu organizare proastă și birocrație crasă, la
temperaturi ridicate.
Multor bătrâni, bolnavi în special, li s-a făcut rău la
cozi, unii au leșinat.
După așteptări de
ore sau zile în șir, mulți dintre solicitanții actelor de Evidența Populației
au fost trimiși acasă, nu li s-a prestat serviciul solcitat din diverse motive
birocratice: lipsă de documente, pretexte idioate, că n-au pus o virgulă sau au
greșit un cuvânt, că n-au „declarat locuința de familie”, deși unii locuiesc
acolo de zeci de ani sau de când s-au născut!!!
În capitala europeană a României, București, același coșmar la toate sectoarele
Un singur exemplu și este mai mult decât
edificator, în sectorul ”marelui” primar Cristian Popescu Piedone, Sectorul 4
”modernizat”. Unul dintre birourile comunitare de Evidența Populației
funcționează în clădirea secției de Poliție nr. 16. Cum intri pe ușa Poliției,
o săgeată desenată stângaci cu mâna, îi trimite pe cetățenii veniți să schimbe
actele de identitate, la dreapta.
Pe o scară de fier,
ruginită, moștenită din vremuri imemoriale, de tristă amintire, printre
gunoaie, hârtii, cartoane, chiștoace și alte mizerii, ajungi la o ușă care te
conduce, la stânga, în antecamera Serviciului Comunitar de Evidența Populației.
Dai să intri în antecameră, dar nu poți. Te izbești de zecile de cetățeni
închesuiți ca sardelele, într-un spațiu de doar câțiva metri pătrați.
Temperatura dublă față de afară, mirosul de transpirație și de nespălat te
izbește iremediabil din atmosfera încinsă și trupurile asudate, ce se înghesuie
să intre pe o ușă închisă, într-o încăpere unde se depun cererile, se fac
pozele și se eliberează actele de identitate.
Câteva minute îți
trebuie să te dumirești, să te adaptezi locului, procedurii și ”ordinii” ca să
poți ajunge să-ți depui cererea. Abia după un timp îți dai seama că te așteaptă
momente de coșmar, cu ore și chiar zile pierdute. Oamenii veniți cu aceeași
treabă ca și tine, unii dintre ei aflați încă de la orele dimineții la coadă, te lămuresc rapid,
binevoitor, cum merg treburile, privindu-te ironic ca pe încă o victimă a
sistemului și umilinței, care li se alătură în așteptare.
”Când iese o persoană din
Birou, trebuie să intrați să cereți bon de ordine. Altfel, nu vă primește.” După 20-30 de minute, uneori chiar mai mult timp, ușa cu
pricina se deschide și pe ea se îmbulzesc mai multe persoane. O persoană să
depună actele, iar restul, chiar și trei/patru una după alta, să solicite bonul
de ordine și formularul de cerere, pe care, de cele mai multe ori, funcționara
serviciului comunitar uită să ți-l dea, ceea ce înseamnă că trebuie să te
întorci să-l ceri.
Asta înseamnă altă așteptare. Fiecare persoană completează
cererea pe unde poate: ba pe măsuța înghesuită de un perete, ba pe câte o mapă,
pe spinarea câte unui tovarăș de așteptare sau pe afară.
Bonurile de ordine
nu se respectă, nu se știe de ce le mai eliberează funcționara primăriei. Așteptarea
devine tot mai insuportabilă, înghesuiți în aerul irespirabil și spațiul mizer.
Chiar și caloriferul de lângă ușa biroului este plin cu gunoaie. Este un
continuu dute/vino. Cetățenii veniți cu speranța de a-și rezolva rapid
problema, pe măsură ce orele trec, obosesc, în special bătrânii. Scaune sunt
câteva, iar oamenii câteva zeci înghesuiți într-un spațiu extrem de mic.
Unii, după ore bune
de așteptare, se lipsesc. Trebuie să meargă la serviciu sau pur și simplu nu
mai rezistă la coadă. Alții, pensionari care stau pe aproape, fug acasă câteva
ore, timp în care fac piața, gospodinele gătesc ori își rezolvă alte treburi.
Oamenii revin la coadă, minunându-se că merge foarte greu, povestesc ce treburi
au mai făcut, mai lămuresc noii veniți, fac haz de necaz. Unii se mai ceartă,
care să intre primul. Cine nu apucă să-și depună actele în ziua aceea sau sunt
respinși de funcționare sub diferite pretexte, trebuie să reia calvarul a doua
zi sau în zilele cu program.
Cetățenii care au
apelat la serviciile comunitare de evidență a populației cunosc foarte bine
coșmarul trăit, umilința, lipsa de respect și birocrația maxime la care sunt
supuși. Iar această realitate urâtă devine tot mai crâncenă de la zi la alta,
în toată țara. Nimic nu se face pentru cetățenii contribuabili/votanți, ci
numai împotriva lor. Împotriva demnității lor.
Zilnic, aud, văd, vorbesc cu oameni care nu mai doresc să
trăiască în această țară, unde sunt umiliți tot timpul de autorități și
demnitari vremelnici. Toți spun că sunt români, își iubesc țara, dar nu mai pot
să trăiască în acest coșmar. Din păcate, cei mai mulți români rămân acasă
umiliți și înjosiți în continuare de sistemul idiot și corupt. Chiar și cei
reveniți din străinătate sunt siliți și alungați din nou din țară, de
realitatea crudă și lipsa de perspective.