vineri, martie 07, 2014

Ruinele Bucureștiului, tristețe, senzaţii tari și pericole

Pe zi ce trece, Capitala Europeană a României devine tot mai mult o atracție turistică pentru străini, de oriunde ar veni aceștia din lume, fiind prezentată de autorități și edilii orașului, în special, ca o metropolă modernă, civilizată, cu multe locuri demne de văzut și vizitat. Prin unele zone din centrul orașului, Primăria Municipiului a amplasat chiar hărți publice, un fel de minighiduri turistice pentru vizitatori, iar vara circulă chiar și un autobuz turistic, destinat să ducă turiștii străini și nu numai, la principalele puncte de atracție.
În ultimii ani, după ce s-au astupat catacombele Centrului Vechi, această zonă a devenit principala țintă a turiștilor străini, ajunși în București și dornici de distracție. Atractivitatea zonei este dată în special de cârciumile, barurile, cluburile, restaurantele, berăriile deschise aici, unde turiștii străini, tinerii în special, aleg să vină pentru petrecere, licori bahice, fetițe, viața de noapte-principalele atracții de aici.
Se dărâmă mândria Micului Paris
Foto: Paul Stan
Mai ales atunci când vremea este frumoasă și se întind mesele, băncile, fotoliile pe spațiul strâmt al celor câteva străduțe situate în perimetrul dintre Banca Națională-Calea Victoriei-Piața Unirii-Splaiul Independenței-Piața Sf. Gheorghe. În ciuda aspectului sordid al zonei, a constrastului dintre clădirile noi construite peste sau în locul celor vechi și cel al ruinelor Centrului Vechi, în ciuda faunei infracționale prezentă la tot pasul aici, a sordidului dat de locuințele vechi, dărăpănate, de nelocuit dar în care stau totuși, sumedenie de oameni, în ciuda riscului prăbușirii în orice moment a vreunui zid bătrân, istoric și a pericolului de incendii, sunt foarte mulți turiști străini care aleg această zonă.
De când a devenit o atracție, de când există viermuială maximă în special când vremea este frumoasă și de preferință seara, noaptea, de când merge deverul la greu pentru micii investitori în localurile de aici, s-au înmulțit și știrile despre Centrul Vechi al Bucureștiului. I-a crescut notorietatea. Scandaluri, incendii, prăbușiri de ziduri bătrâne și alte evenimente întâmplătoare sau generate de oameni au devenit știri și materiale de presă.
Din păcate, chiar dacă tot în acest perimetru istoric se găsesc, într-o stare mai bună sau într-o avansată degradare, sumedenie de obiective turistice de interes cultural, istoric, religios, acestea sunt ignorate în mare parte de vizitatorii străini în favoarea localurilor și locantelor.
Comparativ cu fostul Mic Paris, Capitala României de astăzi este un amestec de nou și vechi, dacă ne referim doar la clădirile și imobilele ridicate dinainte sau din perioada interbelică, la construcțiile din perioada comunistă și cele din ultimii ani. Pentru un vizitator cu pasul al Bucureștiului, mă refer aici doar la zona centrală extinsă, de la Centrul Vechi, într-un perimetru mai larg cuprins între Calea Moșilor-Unirii-Universitate-Tribunalul vechi-Calea Victoriei-Casa Poporului-Bulevardul Mărășești-realitățile, contrastele și imaginile orașului sunt devastatoare.
Dacă la fațadă aspectele clădirilor par în regulă, în spatele blocurilor ridicate în perioada “Epocii de Aur”, ascunse de prima vedere a vizitatorilor sau trecătorilor, imobilele vechi ne arată starea de ruină avansată a vechiului București. O ruină implacabilă în fața vremii și vremurilor, a nepăsării oamenilor, autorităților. O ruină tristă, degradantă și extrem de periculoasă pentru cei care aleg să treacă, pe jos cu pasul sau cu autoturisme, autobuze, tramvaie pe străzile vechi care odată făceau fala Micului Paris.
Început și sfârșit de Calea Moșilor
Foto: Paul Stan
Una dintre ruinele Căii Moșilor, pericol permanent pentru oameni și vehicule. Un vânt mai puternic, o ploaie torențială, un viscol, o cădere de zăpadă, trepidații, un zgomot puternic, un cutremur, Doamne ferește, pot provoca oricând prăbușiri și tragedii printre ruinele vechiului București.
Unele astfel de case au și locatari
Foto: Paul Stan
Ateliere în agonie, vestigii trecătoare ale înfloritoarei artere a Capitalei interbelice
Foto: Paul Stan
Afaceri de vremuri noi în clădiri vechi
Foto: Paul Stan
Oglinda tristă a realității
În spatele Centrului Civic al lui Ceaușescu, denumit odată, pompos, Bulevardul Poporului, în spațiul cuprins între Ministerul Finanțelor-Tribunalul vechi și Piața Unirii, se află o altă față tristă a Capitalei.
Monument de patrimoniu în degradare
Foto: Paul Stan
Degradare și nepăsare
Foto: Paul Stan
Ruine cu termopane
Foto: Paul Stan
Peisaj natural în centru de București, martie 2014
Foto: Paul Stan
Bisericile au rezistat comparativ cu clădirile învecinate
Foto: Paul Stan
Rămășițe ale altor vremuri
Foto: Paul Stan
Vestigii imobiliare între Casa Poporului și Bulevardul Mărășești
În prim plan trecutul trecător, în fundal actualul Parlament (clădirea Casei Poporului)
Foto: Paul Stan
Ce a fost și ce a ajuns
Foto: Paul Stan
Se duce fala Micului Paris
Foto: Paul Stan
În loc de concluzie
Imaginile prezentate sunt doar o parte infimă a ruinelor Bucureștiului de astăzi. Ele au ajuns o pată urâtă, degradantă, dezonorantă pe fața unei capitale cu pretenții europene, dar și un pericol permanent în primul rând pentru locuitorii orașului, dar și pentru toți trecătorii pe aici, fie în tranzit, fie turiști, afaceriști, diplomați sau altfel de persoane străine venite în România.
Paradoxal, multe dintre clădirile care făceau fala Micului Paris au rezistat cu bine în perioada regimului comunist, nedărâmate, nedemolate toate și chiar păstrate și utilizate de autoritățile acelor vremuri. Au rezistat ca și oamenii, demne, în plină epocă a construirii socialismului și blocurilor de tip sovietic. Acum, într-o democrație de tip nou, originală, imobilele Micului Paris își trăiesc ultimele clipe cu vestigiile într-o ruină continuă, tot mai aproape de pământ. În scurt timp, vor și ajunge una cu pământul ca multe alte asemenea.
În oglindă, blocurile muncitorești se renovează, anvelopează, își cosmetizează aspectul, unele se consolidează, schimbând fețele orașului. Schimbă imaginea de degradare cu cea de îngrijire.
Tot în oglindă, Bucureștiul s-a îmbogățit și își mărește zestrea imobilelor cu noi clădiri construite în ultimii ani, cu aspect modern, dar care, nu se știe câtă rezistență vor avea în timp. Eu nu cred că vor rezista vremii și vremurilor nici jumătate cât au stat în picioare clădirile Micului Paris. Doamne ferește de un cutremur!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu