luni, februarie 25, 2013

Şpaga la şcoală

Despre şpaga şcolară realitate cotidiană În timp ce majoritatea cadrelor didactice, în frunte cu sindicatele care le reprezintă interesele în funcţie de simpatiile şi alăturările clasei politice, se vaită de salariul şi nivelul scăzut de viaţă, realitatea din teren bate de departe bocetele de prefăcuţi ale acestora. Ba, mai mult, ca o paranteză a manipulării acestor cadre didactice, realitatea constată că bocetele, vaietele şi greva foamei pot să urce preopinentul fără experienţă şi aparteneţă politică declarată, într-unul din fotoliile parlamentare, cazul învăţătoarei din Caracal, care are acum posibilitatea de a pune umărul la îndreptarea legislaţiei din domeniul învăţământului. Dar nu despre aceasta vreau să discut, ci despre o realitate cotidiană din şcolile româneşti, nerecunoscută oficial la nici un nivel, dar blamată public şi pusă la zid chiar şi de profitorii acesteia. În special, în oraşele mari ale ţării încă de la începutul anului şcolar, uneori chiar şi în vacanţe, sub diferite pretexte, părinţii de elevi, asociaţi sau nu, fac pe dracu în patru să strângă bani pentru educatori, învăţători, profesori. Din toată bogăţia şi mai ales sărăcia lor părinţii pun mână de la mână şi strâng fonduri pentru cadrele didactice. De, ce nu face un părinte bun pentru copilul lui. Sacrificii, eforturi necunoscute imense, unii renunţând la multe necesităţii ale traiului zilnic pentru a da banu la şcoală. De parcă marcarea banului, cadoul, contribuţia la doamna înăţătoare, profesoară le-ar face copii mai deştepţi. Mai învăţaţi, mai educaţi! Strânsul şpăgii, că altfel nu se poate numi atâta timp cât cadrele didactice sunt plătite să-şi facă meseria, are loc în fiecare zi, iar dacă nu există un prilej, ocazie, se inventează ceva de către un părinte mai zelos sau altul sau sugerat abil de unii dascăli. Să luăm Bucureştiul de exemplu. Cine are copii şcolari ştie că bagă adânc mâna în buzunar pentru ridicarea „nivelului învăţământului”, care cu şpagă nu creşte, ci duce la rezultate dezastruase evidenţiate la examene. Cine nu ştie şi are curiozitatea să vadă şi-o poate satisface oricând. Foarte simplu, în fiecare dimineaţă, la porţile şi în preajma şcolilor părinţii fac cheta inevitabilă. Casierul dintre părinţi se alege la începutul anului şi are ingrata misiune de a strânge banii pentru diversele „necesităţi”, momente, evenimente. Din banii părinţilor se cumpără aproape tot la şcoală, chiar dacă, legal, fondul clasei este interzis, dar benevol, începând de la consumabilele pentru tablă până la diverse dotări gen calculatoare, laptopuri, bani pentru întreţinerea infrastructurii, reparaţii şi câte şi mai câte fără de care elevii nu pot”învăţa”. De aia nu au rezultate!!! Uniforma este şi ea o afacere bănoasă pentru cei ce le produc cu ajutorul cadrelor didactice care ajută la contractarea lor. O uniformă de şcoală generală sau de liceu se antamează de multe ori din vacanţe de către firmele şi persoanele interesate şi poate ajunge la preţuri de peste 1 milion de lei fără nici un fel de probleme. Uneori, preţul se indexează pe nevăzute şi în loc de costul afişat, anunţat părinţilor la începutul anului şcolar, pe parcurs acesta creşte. Iar tupeul afaceriştilor este fără margini. Caz concret, într-un liceu bucureşten, după ce la începutul anului şcolar s-a stabilit o anumită sumă, recent preţul uniformei care nu a fost livrată nici acum aproape că s-a dublat!!! La refuzul părinţilor de a plăti creşterea abuzivă, tupeul şi nesimţirea firmei profitoare i-a acuzat pe elevii şi părinţii care au refuzat hoţia pe faţă de ...furt!!! I-auzi, furt! Dar hoţia şi jecmăneala evidentă a profitorilor cum s-o numi? Ba, mai mult, elevilor de la acelaşi liceu minţi „luminate” le-au transmis că trebuie să dea bani pentru cumpărarea unei staţii de radioamplificare, de mii de euro!!! S-o fi stricat vechea staţie şi nu se mai pot auzi „înalţii politicieni sau edili”, chemaţi la fiecare început de an şcolar să se dea în bărci. Chiar dacă şpaga neoficializată către cadrele didactice şi şcoală este dată de către părinţi tot timpul anului sub diverse forme, aceasta cunoaşte anumite perioade din an când are creşteri semnificative. Paştele, Crăciunul, alte sărbători legale sau nelegale, cum ar fi ziua Domnului sau a Doamnei, Mărţişorul, Ziua femeii constituie momente de euforie pentru cadele didactice, când dragostea părinţilor spre binele elevilor face să crească nivelul atenţiilor către învăţători, educatori, profesori. Iar cotele parte ale părinţilor nu sunt deloc neglijabile, începând cel puţin de la 50 Roni în sus, după cu stabilesc comitetele de părinţi. Drept recunoştinţă, dascălii devin un pic mai indulgenţi cu elevii care sunt atenţi, poate le pun câte o notă mai mare, sunt mai puţin exigenţi, mulţi gândind că notele prea mari nu sunt bune mereu, ca să-i poata chema ulterior pe copii şi la meditaţii. Evident, pe bani, pe bani frumoşi chiar. Astfel, şpaga şcolară nerecunoscută oficial, dar practicată în realitatea cotidiană ajută la „creşterea” nivelului educaţiei româneşti,dotarea şcolilor, „profesionalizarea” cadrelor didactice şi scoterea de elevi „foarte buni”, pe banii părinţilor, elevi care ulterior, cum o dovedeşte cu prisosinţă realitatea, din păcate, capotează lamentabil la bacalaureat. Scriind despre aceste realităţi nerecunoscute, dar practicate mi-a venit şi o idee. Ce ar zice guvernanţii dacă ar impune şi un impozit pe şpaga şcolară, că dacă tot dau părinţii de ce să nu se aleagă şi statul cu ceva. Simplu, profesorii ar declara cuantumul şpăgii pe proprie răspundere, nu ar mai fi acuzaţi că ar primi foloase necuvenite şi s-ar oficializa şi această şpagă. Ce ziceţi? Atât deocamdată, despre şpaga şcolară. Data viitoare, poate vom aborda subiectele afacerilor din şcolile româneşti. Tot pe banii părinţilor, cum altfel.

Un comentariu:

  1. Aveti dreptate intr-o privinta: nivelul invatamantului din Romania este actualmente foarte scazut, dar acesta nu nu este influentat de "spaga" despre care vorbiti, ci de societatea in care traim cu totii. Sunt o multitudine de factori care au dus la scaderea nivelului scolii romanesti, incepand cu manualele alternative (o afacere a profesorilor universitari, care au castigat toate licitatiile) si incheind cu lipsa unei viziuni clare asupra viitorului din partea ministeriabililor invatamantului. Actualul sistem de invatamant este unul neadaptat nevoilor noii societati, unul bolnav, care nu ofera alternative actualilor elevi. Nu ne nastem toti cu capacitati intelectuale, atunci de ce sa ii obligam pe elevi sa urmeze un liceu, cand ar putea fi excelenti muncitori? Oare Romania de astazi are nevoie de licentiati semianalfabeti, unii angajati ulterior pe principiul nepotismului, iar altii vanzand la tarabe?...in ce tara traim?...
    Procesul educational incepe in familie, se continua la gradinita, apoi in scoala. Daca elevul meu vine in clasa a IX-a fara a avea cunostintele de baza si... neobisnuit cu studiul, nu se poate adapta cerintelor, dar cere cu impertinenta un "5", ce sa-i faci mai mult decat sa-l lasi corigent? Tot "raul" porneste din clasele primare, acolo unde invatatorii nu-si mai fac datoria, nu mai sunt ca dascalii de odinioara, pentru care eu nutresc si astazi sentimente din cele mai nobile. Daca s-ar sustine un examen dur de promovare a ciclului primar, nu ne-am mai confrunta cu elevi care vin la liceu fara a sti tabla inmultirii, sau cu elevi care nu stiu sa scrie corect in limba romana.
    Sunt atatea de spus despre invatamantul romanesc...
    Dar vreau sa revin la "spaga" despre care vorbiti in articol. Categoric nu este un lucru general. Poate in Bucuresti se practica aceasta modalitate de a-i determina pe profesori sa fie mai indulgenti, dar in orasele de provincie lucrurile nu stau tocmai asa. Cadourile care se dau de 1 si 8 Martie sunt pur si simplu simbolice, ele rezumandu-se la o floare, sau un buchet de flori din partea unor clase (deci nu de la toate clasele!!!). Si in aceste conditii este de-a dreptul hilara propunerea dumneavoastra, ca fiind considereate foloase necuvenite, florile sa fie impozitate... Nu credeti?...
    Cat despre contributia parintilor la fondul scolii, aceasta este legal desfiintata si doar ocazional unii parinti cu posibilitati materiale sponsorizeaza scoala pentru desfasurarea anumitor activitati, sau pentru dotarea de care ar trebui sa se ocupe primariile, care sunt ordonatorii de credit ai scolilor...
    In privinta uniformelor sunt in totalitate de acord cu expunerea dumneavoastra. Din pacate, uniformele au devenit o afacere profitabila pentru multi. Si aceasta tot pentru ca nu reusim sa ne debarasam de trecut, nu vrem sa evoluam. Cum vi s-ar parea un elev imbracat in "uniforma costum" si incaltat cu pantofi sport ("adidasi", cum spun elevii)?... Eu sunt de acord cu folosirea uniformei, dar o altfel de uniforma, moderna, lejera, usor de intretinut si cu mare impact asupra comportamentului elevilor pe strada, in plus, o uniforma care ar genera cheltuieli infime din partea parintilor.
    Din pacate traim intr-o societate in care oamenii cu idei novatoare si eficiente, care ar putea contribui la renasterea Romaniei, sunt marginalizati, neluati in seama, ba chiar si persecutati. Avem o tara in care non-valorile sunt promovate cu surle si trambite, iar prostia este ridicata la rang de cinste.
    Pacat!!!... avem atatea valori veritabile...

    RăspundețiȘtergere