marți, februarie 25, 2014

„Mănăstirile”, „Cuvioșii”, „Monahiile”, „Preasfinții” activi pe rețelele de socializare!!!

Ce caută mănăstirile, monahiile, cuvioșii, preasfinții, preafericiții pe internet, pe rețelele de socializare mult hulite de unii reprezentanți ai Bisericii Orodoxe Române?
Este o întrebare firească la care m-am gândit prima dată și, ulterior, din ce în ce mai des, pe măsură ce găseam tot mai multe pagini cu denumiri religioase, desfășurând o activitate intensă și aproape permanentă pe rețelele de socializare. Vedeam, zi de zi, în special pe FB, noi pagini cu titluri de Mănăstirea..., Monahia..., Cuviosul..., Biserica..., etc, de parcă credința orotdoxă se afla pe un val de cucerire a necredincioșilor și aducerea lor pe calea cea bună.
Fals. Asta ar fi crezut un simplu creștin intrat pentru prima dată pe o rețea de socializare, dar curiozitatea de a căuta și vedea prin postările acestor pagini cu tendință religios-ortodoxă, scoate la iveală o cu totul și cu totul altă realitate, care în mare parte, nu prea are legătură cu creștinismul, ci cu totul și totul alte lucruri mult prea lumești și păcătoase.
Pe de altă parte, mă așteptam ca în era internetului, computerelor și comunicării ultramoderne, instituțiile conducătoare ale Bisericii să utilizeze în mod judicios tehnologia pentru a comunica, socializa și aduce pe calea cea bună oițele rătăcite ale Domnului, dar nu credeam că sub mantia religiei să se ascundă atâta păcătoșenie.
Este o realitate fără dubii că multe dintre paginile ascunse sub denumiri religioase, create și administrate pe internet, au cu totul și cu totul alt scop decât acela adevărat al Bisericii Otodoxe Române. Dacă este posibil ca sub denumirile cu caracter religios al acestor pagini să fie chiar Mănăstirea, Cuvioasa sau Cuviosul al cărui nume o reprezintă, pe de altă parte, este mult mai probabil ca multe denumiri să fie niște nume false, sub care se ascund persoane și intenții diavolești. Cum spunea un ierarh bisericesc, că internetul este instrumentul creat de Satana, pentru a-i duce în ispită și păcat pe oameni.
Oricine are curiozitatea să deschidă astfel de pagini „creștine” pe FB, o să aibă surpriza să găsească tot felul de postări și mesaje, strecurate printre axiomele, sfinții, rugăciunile creștine, dar care nu au de-a face în nici un fel cu creștinismul adevărat.
Să vedeți ce postează “Cuvioșii”, “Monahiile”, etc, pe paginile personale create pe rețelele de socializare, cu mențiunea că pentru a putea vedea mesajele trebuie să fii acceptat ca prieten al acestora. Să vedeți și ce postează majoritatea “Prietenilor”, adepți ai acestor pagini cu fațadă religios-ortodoxă.
Ca imagini găsim tot felul de poze cu mănăstiri, biserici, sfinți, cuvioși înfățișați mai mult sau mai puțin lumești, în diverse impostaze, după chipul și asemănarea modelelor copiate. De asemenea, mai putem vedea copii, fete, femei în ipostaze mai mult sau mai puțin de modele sau chiar erotice, Isuși model, cu mușchi, arătoși pentru a-i ispiti și a le lua mințile celor slabi de înger, care pot cădea repede în păcat. Nu lipsesc nici fotografii cu diverse personalități din lumea artistică, înrolate în diverse culte religioase, dar care sunt puse și pe paginile creștin-ortodoxe.
Pe pagina unei mănăstiri citim o poezie pe care nu știu în ce categorie să o etichetăm, de dragoste, de iertare, de păcat: „Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine…Dar fiindcă azi mi te dai toată, Te iert. E vechi păcatul și nu ești prima vinovată! Doamne ajută!” Altă postare pe pagina unui “Cuvios”: “Binecuvântează, Doamne, pe acești negustori, că tare plăcute mai sunt produsele lor. Amin.” Sau, pe aceeași pagină: “Bine te-am găsit, Cuvioase, și mulțam de accept! De-ai ști ce-mi plac bărboșii…”
Mesajele cu caracter religios, rugăciunile, îndemnurile la spovedanie sunt amestecate cu cele nereligioase: erotice, publicitare, umanitare, de creditare, imobiliare, cele care anunță diverse minuni!
Nu poți ști niciodată cine sunt adevăratele persoane din spatele paginilor religioase de pe internet, pot fi: oameni ai biserici, falși prelați și cuvioși, cuvioase, șarlatani, escroci, pedofili, rasiști, afaceriști, politicieni, duhovnici, prefăcuți făcători de minuni, etc. La fel și unii dintre “prietenii” acceptați ai acestor pagini, nu știi niciodată dacă sunt îngeri sau demoni.
Este la fel de adevărat că printre cei care intră, se împrietenesc și postează pe astfel de pagini sunt destul de mulți naivi, oameni de bună credință, pe credulitatea cărora se bazează și de care beneficiază escrocii.
Tocmai obscuritatea administratorilor unor astfel de pagini cu fațadă religioasă, mesajele dubioase, imaginile cu ipostaze fără nici o legătură cu credința, postările cu diverse caractere nereligioase au ajuns să constituie pericole pe internet pentru mulți oameni de bună credință, în special pentru cei foarte religioși, copii, adolescenți sau persoane cu probleme psihice.
“Drepturile omului sunt drepturile dracilor!”-un preot
În ultima vreme, s-a creat un curent de opinie nefavorabil, negativ și de nemulțumire la adresa Bisericii Ortodoxe Române. Această instituție de mare importanță pentru poporul român este acuzată de afacerism, lucruri necurate, de neimplicare pentru păstorirea și îndrumarea pe calea cea bună a turmei și oițelor rătăcite ale Domnului.
Din păcate, reacția conducătorilor BOR nu se ridică peste valul acuzelor, cu toate că scandalurile în rândul acestei instituții se țin lanț- ultimele fiind cele legate de banii solicitați consiliilor județene și de cazul adolescentei găzduită de o mănăstire de călugări- continuând să ridice noi semene de nemulțumire în rândurile credincioșilor ortodocși.
Opiniile exprimate împotriva BOR, în media, dar în special pe aceleași pagini de socializare sunt tot mai numeroase și acute, cum ar fi: “-Binefacerile a două decenii de Religie predată în școli-copiii dezorientați, care cred că duhovnicul ține loc de mamă și tată, care să țină fetele de 15 ani de mână, alături de un grup de prieteni. Care ține loc de rude și de toate cele…” “-Colcăie canalele și străzile de copii, tineri, adolescenți fugiți de acasă, fără căpătâi, dar pe aceștia preoții, biserica nu-i ajută, că nu au bani…!!!“
Ceea ce se întâmplă acum cu scandalurile în care este acuzată biserica și lipsa de reacție promptă și eficientă a instituției îmi aduce aminte de un stareț al unei mănăstiri situată într-un vârf de munte, pe care l-am vizitat în lăcașul de cult pe care îl păstorea, în drum pentru realizarea unui reportaj, după ce mașina obosise să mai urce pe un drum abrupt de munte. Se întâmpla în urmă cu circa douzeci de ani.
Era vremea când România încă nu intrase în Uniunea Europeană, în NATO, abia începuse să se vorbească despre drepturile omului la noi în țară. La întrebarea jurnalistului ”-Ce părere are despre drepturile omului și celelalte lucruri democratice la care țara noastră tindea?”, Preasfinția sa a răspuns fără echivoc: “Drepturile omului sunt drepturile dracilor!”