Urgența părinților cu fițe
”-Ce facem, stabilim odată ceva cu banchetul? Este
important!” ”-Păi, ne trebuie un club,
un local modern, elegant, care să ne ofere toate condițiile. Păcat că a ars
Bamboo! Nu vreau orice știft de cartier, printre blocuri și în zgomot de mașini
și picamere!” ”-Să fie ceva frumos, de
ținută, cu servicii de clasă, cu DJ, pozar, dansatoare!” ”-Nu mai contează
banii, cât costă, 5-6 milioane. Chemăm toți profesorii. Odată termină copilul 8
clase.” ”-Nu, nu chemăm toți profesorii, directorii, doar pe cei care merită. De
ce să-i chemăm pe ăia veniți de câteva luni în școală? De ce să-i chemăm pe ăia
de Latină și Tehnologie? Ce au făcut?”
”-Că tot suntem toți
părinții aici, să vorbim și despre cadourile pentru diriginte, pentru profesori.
La diriginte îi luăm separat, ceva mai de preț. Câți bani punem de fiecare?”
După discuții purtate tete a tete și pe bisericuțe, la
telefon, pe email, pe Facebook, pe stradă și pe la colțurile școlii, în
sfârșit, părinții unei clase de elevi de-a VIII-a, an terminal, important
pentru trecerea elevilor într-o etapă superioară a educației lor, se reunesc
într-o clasă de școală bucureșteană, de cartier. Au fost invitați de diriginte
să-i informeze în privința calendarului admiterii cu tot ceea ce prevede acesta
prin reglementările Ministerului Educației. După prelucrarea documentului,
semnarea procesului verbal și părăsirea sălii de către diriginte, părinții
elevilor au trecut la cel mai important subiect care-i interesa pe majoritatea
și nu le dădea liniște de mai multe săptămâni.
Banchetul. Prioritatea
numărul 0, surprinzător, pentru acești părinți nu o reprezenta etapa admiterii
copiilor lor de la școala generală la liceu, ci organizarea banchetului.
Stabilirea datei, alegerea localului, a zonei în care trebuia să se afle
acesta, strângerea banilor, cadourile profilor... Toate acestea constituiau
lucruri esențiale pentru unii părinți de școlari, nu rezultatele și calitatea
educației, nu admiterea, nu astfel de mizilicuri care îi preocupă de obicei pe
alți oameni. Vorba aceea-”Odată termină copilul clasa a VIII-a, ce mai contează
banii!” Să fie o chestie de fițe, frumoasă, elegantă. Lasă că au ei timp să
învețe după aceea.”
După zeci de minute de discuții, după controverse, după prezentarea
diverselor oferte ale unor cluburi, localuri, trattorii, case de petreceri,
saloane de evenimente și altele asemenea, cu diverse nume comerciale la modă,
clasa părinților n-a ajuns la nici un numitor comun. Se scrie cu creta, la
tablă, nulele localurilor, oferta și prețul acestora. Diverse meniuri, oferte
pentru copii și profesori, separat, servicii incluse sau nu, DJ, pozar, antren,
etc. Chiar și după vot, care ca și în Parlament nu s-a respectat, au rămas cu
banchetul nehotărât. Majoritatea vroiau ceva de fițe, nu bombe de cartier.
Vroiau un fel de șaorma cu de toate, din care să nu lipsească însă DJ-ul,
dansatoarele/dansatorii, fotograful și alte chestii de făcut valuri și senzație
de călare de cai verzi pe pereți.
Nu doreau nici
organizarea banchetului la o pensiune, cabană la munte, pretextând că în
mijlocul naturii n-ar fi avut saloane cosmetice, de coafură prin apropiere. Nu
erau condiții de fițe. Chiar așa, întreb și eu ca prostul de la țară-La ce le
trebuie unor elevi de 14 ani petrecere cu dansatoare/dansatori? De ce ar avea
nevoie de saloane de înfrumusețare în mijlocul naturii, în vârf de munte?
Sunt sigur că astfel
de părinți de școlari îi aflăm în multe orașe din țară, fie ele mai mari sau
mai mici, care doresc să se dea în stambă. Este o realitate tot mai evidentă de
la an la an, când asemenea părinți greșesc prioritățile importante pentru
viitorul copiilor lor. Aflați în an terminal, de generală sau liceu, când
trebuie să fie concentrați la admitere, când rezultatele muncii lor, când activitatea
profesorilor trebuie să evidențieze performanța pe care au realizat-o de-a
lungul ciclului școlar, elevii sunt total bulversați, li se schimbă
prioritățile și le stă capul doar la petrecere.
Suntem în acea perioadă din anul școlar când unii români
încep frământările și căutările pentru organizarea petrecerilor de sfârșit de
an. Când se alocă mult timp, muncă și bani pentru prioritatea 0-Banchetul. Unde
îl fac, dacă localul e de fițe, cum se coafează, machiază, cum se îmbracă
participanții, în special vedetele școlii. Este o vreme când se pierd lucrurile
importante din atenție într-un moment total nepotrivit evoluției lor
educaționale.
Din păcate, mulți părinți sunt vinovați de
această inversare nefirească de priorități, după părerea mea, fapt care le
poate afecta serios și iremediabil viitorul.
Nu toți părinții au însă această mentalitatea nocivă în preajma datelor
importante din calendarul școlar. Sunt și destui oameni care conștientizează
importanța etapelor în dezvoltarea odraslelor lor, astfel că acționează și își
îndrumă copiii conform priorităților logice.
Pe de altă parte, la polul opus există și un număr foarte
mare de români, în special din zonele urbane și rurale sărace, care nu le pot
asigura copiilor hrana zilnică, nu le pot oferi condiții de educație normale,
decente. Condiția socială a acestor elevi nu le permite să se gândească la
organizarea banchetelor de sfârșit de ciclu școlar. Ei nici măcar nu visează la
petreceri de fițe, la datul inutil în bărci pe care și-l doresc unii părinți
care au inversat prioritățile și își doresc să arunce banii pe o fală deșartă
nocivă propriilor copii.
Și totuși, aceasta este realitatea românească.
Cui folosește, însă,
inversarea priorităților, în această perioadă extrem de importantă pentru
elevii absolvenți de cicluri școlare? Ce învață ei în această perioadă și cu ce
îi ajută în dezvoltarea și educația lor viitoare?
