Nu mai ”Merge și așa!” Vinovații trebuie pedepsiți!

Cine plătește facturile promisiunilor guvernamentale electorale?

O mare întrebare justificată, s-a ivit odată cu terminarea circului electoral, Cine plătește facturile promisiunilor guvernamentale electorale? Cine? Și ce se va alege de  acele promisiuni ale Guvernului menite să-i determine pe cetățeni să voteze într-un anumit fel? Că promisiuni au fost gârlă, câte-n lună și stele. Nenumărate.

Însă doar unele promisiuni, cu duiumul, ”fără număr”ca la maneliști când își adună banii nefiscalizați, au fost propagate cu bună știință de către guvernanții vremii, vremelnici guvernanți, pentru a-și atinge scopul privind alegerea mai marelui țării.

Aceste promisiuni guvernamentale au avut un iz oficial în comparație cu promisiunile altor candidați, neangajați în Executiv. De aceea au fost mai convingătoare în ochii unui anumit tip de electorat, care a votat cât ai clipi, fără să gândească, credul, prostit, pentru a pune mâna pe vrabia de pe gard și pielea ursului din pădure.

Alegerile s-au dus, cine a câștigat încă se bucură dar are o mare responsabilitate în fața cetățenilor și a țării, cine a pierdut își linge rănile și pansează aroganța rănită, căutând disperați soluții de a fi iarăși ce au fost și mai mult decât atât.

Mulți români creduli, naivi, fără minte, fără discernământ au crezut în promisiunile guvernamentale electorale, de mărire a pensiilor, salariilor, de creare a noi locuri de muncă, de pomeni electorale, de asistență socială, de lapte și miere și o viață mai bună în România. Nenorocirea este că majoritatea acestor români provin din păturile sărăcite, nevoiașe ale societății și trăiesc la limita supraviețuirii. Mulți dintre aceștia au crezut cu adevărat că vor beneficia de laptele și mierea promise, dar acum constată că sunt în voia sorții și la mila lui Dumnezeu, iar supraviețuirea lor, la propriu, este pusă sub semnul întrebării.

Nu doar că promisiunile deșarte cu care au fost amăgiți cu bună știință în schimbul votului, nu se vor îndeplini niciodată, ci există riscul să nu mai aibă cu ce supraviețui în prezent. Acum. Astăzi! Mâine! Poimâine! Pensionarii cu pensii mici, șomerii, oameni fără un loc de muncă sau fără ocupație, familii întregi sau oameni singuri care așteptau banii promiși de Guvern, ajutoare sociale, indemnizații sau altfel de sprijin social, pomeni, sunt în pragul de a nu-și mai primi nici măcar puținii bănuți cu ajutorul cărora își duc traiul de pe o zi pe alta.

Există riscul ca pensile să nu mai poată fi plătite la început de an nou, la fel și salariile bugetarilor. Se aud deja voci din interiorul sistemului bugetar care strigă timid, că dacă nu se găsesc resurse bugetare suplimentare față de cele preconizate a asigura bugetul de stat actual, nu vor exista bani pentru asigurarea plăților. Nu doar a salariilor, pensiilor și indemnizațiilor sociale. Ci există riscul de blocare a unor sisteme importante, cum ar fi sistemul de sănătate, funcționarea spitalelor, sistemul de învățământ, precum și îngreunarea desfășurării activității până la colaps a altor domenii importante din cauza subfinanțării și a lipsei banilor de la bugetul de stat.

Mai mult, în ciuda asigurărilor guvernamentale din campania electorală, în plină iarnă, vor crește prețurile la gaze, la utilități, la mâncare, medicamente și Dumnezeu mai știe la ce produse și servicii vor mai crește prețurile. Chiar dacă momentan, guvernanții debusolați de votul majorității românilor, dar și de incompetența lor, n-au anunțat oficial creșterile de tarife și prețuri, scumpirea vieții în România, realitatea de zi cu zi, ne arată că acestea se vor produce, chiar dacă nu ne dorim acest lucru.

Și parcă acestea nu ar fi de ajuns pentru a ne face viața și mai grea, suntem din nou amenințați cu criza agentului termic, agentului energetic, cei mai influenți agenți din țara noastră. Din nou, bucureștenii, ca și alți orășeni din alte orașe ale țării, în ciuda asigurărilor mincinoase ale edililor și guvernanților, sunt amenințați cu frigul în case, plătind deja, la greu, ”serviciile de cea mai înaltă calitate” ale regiilor de utilități furnizate până în prezent.

Suntem obișnuiți ca în fiecare iarnă, ca în fiecare an, cu astfel de greutăți peste care ne luptăm cu greu să trecem, cine trece că cine rece, nu reușește, Dumnezeu cu mila.

Întrebarea principală pe care ar trebui să o pună toți românii afectați și nu numai ei, dar să-i tragă la răspundere și pe cei responsabili de promisiunile guvernamentale electorale, nesustenabile, nesimțite, făcute cu bună știință, este Cine plătește facturile? Cine suportă cheltuielile făcute de guvernanți pentru o campanie mincinoasă și ce se întâmplă cu toți cetățenii acestei țări dependenți de bugetul de stat?

Ce se întâmplă cu domeniile vitale ale societății românești dependente de bugetul de stat, ajunse în pragul colapsului pe sfârșit și la început de an nou, aflate deja, de mult timp, în subfinanțare severă?

Este timpul ca incompetenții, profitorii și toți oportuniștii din aparatul de decizie al statului, guvernului în speță, edili, funcționari publici, decidenți și executanți politici, responsabili din cadrul agențiilor, autorităților, direcțiilor sau altor instituții, toți care au făcut promisiuni electorale pe banii bugetului național, să răspundă în fața legii, chiar și penal dacă este cazul.

Trebuie să plătească toți cei care au încălcat legea. Nu mai trebuie tolerați. Nu mai  trebuie să adoptăm formalismul păgubos, nociv de genul ”Merge și așa!”.

Nu mai ”Merge și așa!” Vinovații trebuie pedepsiți!

Cu musca pe căciulă

”Scapă cine poate!”

Frisoanele penalilor politici aflate în stare latentă, au erupt puternic în special la cei care erau vizați de ridicarea imunității parlamentare, Justiția având astfel liber să constate dacă aceștia sunt sau nu vinovați de faptele pentru care sunt cercetați și acuzați.Trăim evenimente politice la care cu greu speram în urmă cu câteva luni, când nivelul de speranță într-o nouă Românie, în care drumul spre o democrație adevărată să fie fără întoarcere, aproape că dispăruse.

Adevăr, minciună, folclor politic sau altceva, expresia ”Scapă cine poate!”, care s-a vehiculat a fi fost rostită de Victor Ponta, în noaptea de după primul tur al alegerilor, într-o discuție cu mai mulți lideri PSD, dacă acesta nu va câștiga, pare să capete sens, după ce candidatul USL la președinție a pierdut.

Pe lângă acuzații la vedere, mai sunt desigur destui demnitari politici vizați de organele penale, dar ale căror dosare se află în diverse stadii de cercetare, precum și alte persoane  publice pasibile de fapte de corupție sau alte ilegalități, care ar putea fi  chemate oricând pentru a da cu subsemnatul la Procuratură.

Chiar și ”marele” om politic de ieri, ”micul” politican de azi, actual premier, șef de partid, fost candidat, Victor Ponta, are dosare în care este acuzat de diferite fapte ilegale. Necazurile ”Micului Titulescu” au început  din noaptea în care Liviu Dragnea l-a anunțat că a pierdut alegerile, iar ”poporul care are întotdeauna dreptate” l-a învins, când deja mulți acoliți de-ai săi care l-au sprijinit în campania electorală și nu numai, făcându-l ceea ce a fost, au început să-i care pumni și picioare în cap pe la televiziunile susținătoare, cerându-i socoteală.

A fost doar începutul socotelii deoarece după cum constatăm, tot mai mulți susținători, sprijinitori, poate chiar finanțatori, au început să-l înjure nemulțumiți, simțind cum le fuge pământul de sub picioare și cum zornăie la ușă cătușele ”monstruosului” DNA. Reglarea de conturi dintre Victor Ponta și foștii acoliți este doar la început, aceștia nemaifiind dispuși să-i mai tragă barca pe uscat, sunt preocupați de recuperarea daunelor și în special de asigurarea imunității în fața legii.

Unii astfel de ”puternici” ai zilei de ieri încearcă mai versatili din fire, să se apropie de barca Johannis, arătându-și tot felul de disponibilități, servicii, alții descoperindu-și brusc rude printre sași. Dar, pentru moment, ”neamțul” rămâne neclintit în fața avalanșei de simpatii din partea foștilor adversari politici, sprijinit de ”buldogul” Blaga, care s-a proțăpit puternic cu labele pe ușa politicienilor ”traseiști”. Cât vor rezista cei doi învingători în fața lingușelilor învinșilor vom vedea, dar eu cred că nu-i va ține mult până vor ceda, sub diverse pretexte, asediului traseiștilor.

Deocamdată, nu are nimeni curaj să ridice vocea fățiș împotriva ridicării imunității demnitarilor acuzați de comiterea unor fapte penale, de corupție, în timp ce DNA-ul așteaptă cu nerăbdare să-i trmită în fața justiției pe cei care sunt vizați și cercetați, care s-au ascuns până acum sub haina protectoare a parlamentului. Pe de altă parte și-au pierdut speranța pe moment și cei care sperau la promulgarea Legii amnistiei și grațierii, blocată tot prin ”puterea poporului”.

Căzuți brusc cu picioarele pe pământ din stratosfera ”marii politicii” românești, cei care se simt cu  musca pe căciulă fug ca șobolanii și folosesc toate tertipurile de care sunt în stare, căutând scăparea de brațul lung al legii și de oprobriul poporului pe care l-au mințit, batjocorit, manipulat, disprețuit și de care s-au folosit cu bună știință. Acești susținători, acoliți, făptași ai corupției trebuie însă, să dea socoteală și să fie pedepsiți conform faptelor săvârșite. Nu trebuie iertați sub nici o formă.

Cum este să apară acum Ecaterina Andronescu de exemplu, cu cătușe la mâini, când în campania electorală, era plimbată ca sfintele moaște prin licee, unde ”prima doamnă a învățământului românesc” încerca să-i convingă pe tinerii care împliniseră 18 ani, să-i manipuleze, pentru a vota cu Victor Ponta. Ce nu a știut înainte acest demnitar a fost faptul că tinerii aduși fără voia lor la întrunirile cu ea, au căutat-o apoi pe Internet, descoperind ce ”doamnă mare” are dosar penal la DNA și de ce este acuzată.

Ce nu a știut Ecaterina Andronescu înainte de a face campanie electorală în licee, a fost faptul că tinerii pe care a încercat să-i prostească l-au votat pe Johannis și nu pe Ponta, făcând și ei posibilă concretizarea expresiei ”scapă cine poate!”, ridicarea imunității ”primei doamne a învățământului românesc” și trimiterea ei în fața instanței de judecată, acuzată de comiterea unor fapte de corupție.

 La ora când am srcis aceste rânduri, Ecaterina Andronescu încerca să se disculpe în fața Camerei Deputaților, considerându-se nevinovată. Dacă era cu adevărat nevinovată, de ce nu și-a dat demisia înainte și nu s-a pus la dispoziția instanței de judecată pentru a-i constata nevinovăția, cum a făcut-o colegul ei Viorel Hrebengiuc?

Desigur, în fața instanțelor de judecată ar trebui să dea socoteală toți cei care au încălcat legea, indiferent cine sunt și din ce partide, inclusiv cei care se fac responsabili de împiedicarea exercitării celui mai important drept democratic, dreptul la vot, românilor din Diaspora.

Până la reconfigurarea noi hărți de putere la vârful statului, ca efect major al alegerilor recent încheiate, care pot constitui o etapă importantă de nou început democratic pentru România, asistăm la un început de curățire de penali a Parlamentului, procescare trebuie aprofundat și continuat cu îndârjire, la nivelul tuturor structurilor statului și nu transformat într-un simplu foc de paie stins după vâlvătaie.

Noul președinte va avea coadă de ”dalmațieni” după el la Cotroceni

Piatră grea de gâtul viitorului președinte al României

Oricare dintre cei doi candidați la președinția României va urca dealul Cotrocenilor, va avea în spate un mare balast, care le va crea tot timpul probleme. Spre deosebire de excandidatul independent Monica Macovei, de exemplu, atât Victor Ponta cât și Klaus Johannis, indiferent care va fi alesul poporului, mai mult sau mai puțin conștient pe cine pune ștampila și de ce îl alege, va avea o gașcă de penali în spate, aparținători ai formațiunilor politice care i-au susținut.

Fie că sunt sau au fost parlamentari, miniștri, baroni, sau au deținut alte demnități, fie că sunt cercetați, acuzați, judecați sau vizați de mâna lungă a legii penale, fie că au susținut într-un fel sau altul într-un fel sau altul candidatul preferat, acești cercetați,bănuiți, prezumtiv infractori și infractori dovediți de instanțele de judecată constituie o piatră grea de gâtul viitorului președinte al României. Noul șef de stat se va simți obligat, iar dacă nu se va simți el îl vor face alții să se simtă, față de toți cei care l-au sprijinit politic, logistic, l-au sponsorizat și au lucrat pentru el ca să îl urce în fotoliul de la Cotroceni.

Oricât ar vrea să se dezică viitorul președinte de gașca lui de penali, chiar și moștenită de la partidul în care a intrat, cum este cazul lui Johannis, nu o să poată face ușor acest lucru. O să-i vină foarte greu să se detașeze de susținătorii din campanie chiar imposibil, iar aceștia sigur o să dorească să-și primească răsplata pentru serviciile aduse.

Nu cred că cineva a susținut pe altcineva degeaba, ci l-a susținut pentru a obține diverse avantaje. Alții o să aștepte răsplata președintelui pentru a-i ajuta să scape de problemele cu legea, să scape de dosarele penale, să devină curați și spălați de păcate ca lacrima.

Pus într-o astfel de situație, obligat de lege să se detașeze complet de partidele și organizațiile care l-au susținut în campania electorală, noul președinte nu are prea multe alternative la îndemână: ori se supune găștii de penali și profitori și atunci devine o simplă marinetă manipulată de păpușari; ori îi refuză complet și atunci îi face dușmanii săi și pierde sprijinul lor; a treia cale este una de mijloc, unde noul președinte al acționa la limita legii, încearcă să împace și capra și varza. Această cale poate fi extrem de periculoasă, atât pentru el cât și pentru acoliții săi.

Nu-i nici o problemă, se descurcă și noul președinte, cum s-au descurcat și președinții dinaintea lui, că românii sunt descurcăreți la o adică, ar spune gura lumii slobode. ”Că noi votăm ca proștii, dar ei toți tot pentru ei lucrează, nu pentru popor!”-cum ar zice un sătean din celebra localitate Nana, unde oamenii nu-l scoteau și nu-l scot din apelativul ”Chioru” și din înjurături pe președintele Traian Băsescu, care și-a luat pământ în această localitate.

După cum se constată și în campania electorală penalii și sprjinitorii pătați din partide ai celor doi candidați din turul doi, au constituit un cal de bătaie reciproc. Diferența între aceste două găști de susținători este că unii sunt mai mulți și alții sunt mai puțini la număr, dar în ambele tabere există destui clienți ai DNA-ului și ai instanțelor de judecată, care, mai devreme sau mai târziu, își vor face făcută simțită influența și presiunea asupra noului locatar de la Cotroceni.

Iar acestor ”dalmațieni” de partid și de stat, de județ, de grup sau de gașcă, li s-ar putea adăuga și acoperiții sau neacoperiții din serviciile mai mult sau mai puțin secrete, care au tras la căruța noului președinte încă din faza candidaturii sau chiar mai dinainte de nominalizarea la prezidențiale.

Întrebarea  principală pentru succesorul ”Chiorului„ în fruntea statului este cât de bine va conduce țara, cum își va respecta promisiunile și alegătorii, având un balast greu de gât format din șleahta ”dalmațienilor”? Sau vor ”lucra tot pentru ei” și vor ignora complet ”boborul” care i-a urcat dealul Cotrocenilor?

Cui e frică de Revoluția Diasporei ?

Românii pot stopa reinstaurarea ”ciumei roșii”

Suntem în pragul unei revoluții a românilor onești din Diaspora, plecați din țară să muncească pentru o bucată de pâine mai bună, care muncesc pe brânci să trimită bani în țară copiilor și familiilor rămase acasă, luptând pentru supraviețuire într-o realitate românească ce nu le oferă prea multe șanse de bunăstare.

Acești români care și-au luat lumea în cap de voie de nevoie, mai mult de nevoie, trimit anual miliarde de euro în țară, iar prin munca, sudoarea lor și inteligența tipic românească reușesc să pună umărul, ceea ce se vede și se recunoaște public în unele state, la dezvoltarea economică a mai multor țări occidentale cu mare tradiție democratică.

Românii din Diaspora au învățat să trăiască în democrația adevărată occidentală, sunt respectați și-au învățat drepturile și obligațiile, sunt cetățeni europeni și cetățeni respectabili pe alte meridiane ale lumii, SUA, Australia, Canada sau în alte țări unde democrația este la ea acasă. Ei nu mai pot fi manipulați la fel ca alți mulți români din țară, lucru a cărui importanță poate încă nu o conștientizăm cum se cuvine acum.

Zi de zi aproape, vedem cum mulți români reveniți în România, cu o altă mentalitate, cu orizonturi și experiențe mult lărgite față de momentul când au plecat în străinătate, se luptă cu sistemul birocratic, mafiot, corupt din țară, cu incompetența, minciuna, prostia autohtone, ca să poată schimba ceva. Ei doresc să li se respecte drepturile, ei doresc să putem construi și dezvolta o democrație adevărată, o economie performantă, un stat de drept adevărat. Doresc perspective de viitor pentru familiile și copii lor. Vor să fie respectați. Să muncească și trăiască demn și decent în propria țară, fără să fie umiliți, furați, prostiți, mințiți de un sistem politic profund corupt.

Incompetența, prostia și manipularea venite din partea puterii de la București la primul tur al alegerilor prezidențiale, din 2 noiembrie a.c., i-a revoltat, umilit și îndârjit pe acești români din străinătate, care nu mai acceptă șmecheria și corupția  guvernanților, indiferent cine au fost aceștia de-a lungul anilor. Românii din Diaspora vor să li se respecte drepturile legitime, iar această dorință i-a adus în pragul unei revoluții, care poate schimba în bine destinul României.

Și nu îi mai poate minți nimeni și manipula. Ei nu stau cu mâna întinsă la statul român, ci aduc bani mulți în România prin truda lor și inteligența nativă. Prin educația și cunoștințele lor puse la cheremul străinilor, deoarece din țară au fost alungați de sărăcie, corupție, minciună, umilință și lipsa de perspective.

Dacă României i-au trebuit 25 de ani să ajungă la democrația fragilă din prezent, după o tranziție prelungită foarte mulți ani, probabil că unei mari părți a electoratului din țară îi va trebui încă pe atât timp pentru a scăpa de sechelele comuniste și simpatiile ”ciumei roșii”.

La ora actuală, românii cu drept de vot trăiesc atât în interiorul teritoriului românesc, majoritatea, cât și în afara țării, după unele statistici neoficiale numărul acestora ajungând la circa trei milioane de oameni. Câți dintre românii din Diaspora, răspândiți în aproape toate colțurile lumii, au drept de vot și se vor prezenta la vot în turul doi al alegerilor prezidențiale de anul acesta nu se știe, dar cert este că cetățenii românii din străinătate au avut un cuvânt greu de spus la trecutele prezidențiale, înclinând balanța în favoare actualului președinte.

Paradoxal, comparativ cu românii din străinătate care și-au cerut vehement dreptul la vot și i-au penalizat pe guvernanți, alegând Democrația și Occidentul și la propriu și la figurat, multe dintre rudele sărace rămase în țară au votat minciuna, pomenile electorale, corupția, promisiunile fără nici un fel de susținere, au votat în orb ”ciuma roșie„. Sunt cei care votează de ani de zile în acest fel. Sunt cei la care schimbarea de mentalitate va mai dura probabil zeci de ani și nu se va produce, în multe cazuri, din păcate și din nefericire, decât odată cu dispariția fizică a unora dintre semenii noștri.

Pe această rezistență scăzută puternică la schimbare, generată de lipsa de educație, de sărăcie, de perspectivă, pe lipsa unor judecăți corecte, oneste a multora dintre români se bazează foarte tare și exponenții incompetenței, corupției și minciunii pentru a accede și a rămâne la putere.Atât timp cât va exista o educație precară, o mentalitate greșită, o lipsă de perspectivă, un nivel de trai scăzut, o economie slabă, un stat de drept fragil și o democrație ușoară în ansamblul ei, vom avea în față o puternică forță coruptă, dispusă oricând, să facă orice, prin orice mijloace, fără scrupule, pentru a ajunge și a se menține permanent la putere.

Tocmai de aceea, este extraordinar ce moment crucial s-a produs, ce istorie pot scrie românii din Diaspora împreună cu românii onești din țară la alegerile prezidențiale din 16 noiembrie. Poate fi restartul unei Românii democrate și a unui stat de drept adevărate, care să deschidă calea unor perspective și dezvoltări reale, atât în plan moral, cât și prin perspective investiționale, economice.

O Românie a oamenilor onești poate să deschidă orizonturi extraordinare tuturor românilor, indiferent unde s-ar afla și ar trăi aceștia.

Avem nevoie de această revoluție a oamenilor cinstiți, iar românii din Diaspora pot fi exemplu de urmat pentru alte milioane de români votanți din România, care doresc o schimbare în bine a acestei țări. Care vor să prospere, să trăiască mai bine și să ofere un viitor mai bun copiilor lor.

Românii împreună pot stopa reinstaurarea ”ciumei roșii” în țara lor.

P.S.

Oare de ce majoritatea cetățenilor români din Basarabia, cu drept de vot la alegerile prezidențiale din România, au votat reinstaurarea ”ciumei roșii”, români care au fost afectați decenii la rând de această năpastă impusă din Est?