joi, februarie 20, 2014

Atacul “Dictatorului” față de cei care se servesc de România

Încep să înțeleg tot mai clar de ce adversarii politici ai actualului președinte al României, Traian Băsescu, nu mai au răbdare câteva luni, până acesta își termină mandatul la Cotroceni și iese în afara jocului. M-am întrebat de câte ori am văzut vehemența și disperarea acestor dușmani declarați, de ce nu dau dovadă de maturitate politică, pentru că oricum, peste cel mult nouă luni, „Dictatura Băsesciană“ iese la pensie, iar împricinatul poate ajunge în fața anchetatorilor, în dosarele în care este acum apărat de imunitatea de care beneficiază ca președinte.
Pe zi ce trece însă, văd, percep, constat că adversarii acestuia au de suferit tot mai mult, la toate capitolele, fiind atacați cu toate armele și din toate pozițiile de către Președintele României, provocându-le mari pierderi în toate planurile de interese, dar cel mai mult în plan electoral, prejudiciindu-le puternic imaginea de guvernanți pentru popor transformată într-una de guvernanți pe spatele poporului.
Un slogan al uneia dintre cele mai importante instituții ale statului, Armata Română, enunță : “Noi servim România!”. Frumos! Înălţător! Într-adevăr, Armata a servit și servește patria pe toate fronturile unde a fost trimisă, a acționat și luptă în prezent.
În țară însă, pe meleagurile natale, acest slogan are altă conotație indiferent de partidele și politicienii perindați pe la putere, slogan care în opinia populară ar suna cam așa: “Noi ne servim de România!!!” Acest lucru este valabil şi bine împământenit de când există politică şi putere statală în ţara noastră.
Atacurile preşedintelui Băsescu la adresa guvernanţilor actuali sunt tot mai multe mingi la fileu ridicate de aceştia unui adversar de temut, subtil, versatil, cu experienţă, care nu are cum să rateze și să nu provoace pierderi grele în tabăra dușmană.
Miercuri, 19 februarie, 2014, „Dictatorul”, cum a fost botezat acesta de rivalii politici, a atacat din nou, cu toate armele, denunțând relele și intențiile celor care, în opinia sa, se servesc de România și de români.
Astfel, au fost luate la rând: ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiară), a cărei conducere a fost etichetată drept “Cloacă”, ce şi-a atribuit salarii obscene; Memorandumul Guvernului semnat cu firma chineză Huawei, catalogat drept atac la adresa siguranței naționale; Parlamentul care a dat vot negativ privind ridicarea imunității parlamentare pentru cercetarea penală a unui deputat; instabilitatea guvernului; matrapazlâcurile unei ministrese în funcție, acuzată că și-a pensionat soțul ilegal; plagiatul unui demnitar aflat la conducerea Ministerului Educației; șeful Guvernului actual acuzat de corupție.
Acuzele președintelui României sigur vor continua, dar trebuie menționat că cele despre care a vorbit miercuri, au venit ca urmare a activității și gestionării guvernării puterii actuale. Multe dintre aceste acuze, dacă se confirmă și se dovedesc, pot avea fără discuție caracter penal, fapt ce este evident provoacă nu doar iritare, ci și îngrijorare în rândurile acuzaților, care din această cauză nu mai au răbdare să-și termine Băsescu mandatul la Cotroceni.
Replicile acuzaților sunt destul de palide și fără substanță, ceea ce denotă nu doar bâlbâială, ci ar putea fi, până la dovedirea penală a faptelor în instanță, incompetență, proastă guvernare și vinovăție.
ASF-ul de exemplu, conducere a cărei instituții a fost acuzată grav, a răspuns în aceeași seară de miercuri, cu un comunicat făcut parcă pe genunchi, în care se plânge de încălcarea drepturilor constituționale prin atacarea “onoarei, demnității, vieții particulare și imaginii“ persoanelor acuzate. De asemenea, ASF-ul pune pe seama acestor acuze anchetele declanșate anul trecut, împotriva unei firme de asigurării descoperită cu mari nereguli în activitate.
Numai că, deranjată de eticheta “Cloacă”, conducerea acestei instituții nu a amintit nimic despre rubedeniile, neamurile, clientela politică, incompetența angajaților pe bani grei și plătiți cu sume de-a dreptul obscene în comparație cu restul angajaților la stat.
De altfel, împotriva șefilor acestei instituții, a matrapazlâcurilor și incompetenței din ASF s-a format un curent de negativ în rândul opiniei publice, foarte mulți români fiind de-a dreptul revoltați de banii încasați de angajații de aici. În spațiul public, mulți oameni au cerut ca autoritățile îndrituite și justiția să se autosesizeze și să înceapă cercetarea la ASF. Mai mult, se spune că mare parte din banii salarilor nerușinate ale acestei instituții sunt direcționați către clientela și partidele politice de care aparțin.
Chiar și filozoful Gabriel Liiceanu, în urma unei documentări riguroase, gen investigație jurnalistică, i-a trimis lui Daniel Dăianu o Scrisoare deschisă, pe Contributors.ro, numită generic- “Despre fiara lăcomiei”, în care prezintă salarizarea obscenă de la ASF și face comparația cu alte instituții oarecum asemănătoare din Marea Britanie, Franța, Germania.
“Cele 24, 4 milioane de euro cât reprezintă masa salarială a ASF pentru 728 de angajați, ar putea susține 5000 de angajați din Sănătate și Asistență Socială, la salariul mediu de 1.800 lei, pe segment de activitate”-menționează printre altele domnul Liiceanu.
După cum putem constata cu toții, nu doar președintele României se ridică împotriva faptelor ilegale și imorale ale puterii actuale și acoliților acesteia, ci tot mai multe persoane din rândul opiniei publice, în frunte cu personalități marcante ale societății, care nu mai suportă corupția, matrapazlâcurile și incompetența pe față, fără perdea, ale multora dintre aleșii aflați la putere.