Restructurare, colaps și dezastru la Poșta Română

Zilele trecute, am fost nevoit să fac un drum la oficiul poștal din București, unde sunt arondat, pentru a ridica o recomandare. Nu mai fusesem la poștă de câteva săptămâni, când trebuise să achit o factură de energie electrică.

Ca client, din experiența anterioară, știam care este situația la oficiile poștale, deoarece, ori de câte ori, atunci când primesc un aviz, o recomandată, un colet sau sunt nevoit să achit diverse facturi, trebuie să apelez la serviciile acestei instituții.

De cele mai multe dăți încercam pe cât puteam să evit Poșta română, deoarece știam care sunt greutățile și nepălăcerile prin care treceam ca și client: aglomerația infernală de la ghișee, cozile interminabile, bulibășeala de la oficii, lipsa de informații, lipsa de operativitate și de profesionalism a funcționarilor angajați aici și lista nemulțumirilor ar putea continua.

Am avut destule treburi la această instituție când, din cauzele amintite mai sus, și din lipsa timpului de pierdut pe la cozi, am renunțat pur și simplu, hotărât să nu mai vin niciodată la vreun oficiu poștal, dar revenind frecvent din lipsă de alternative.

Pentru că, dacă îți sosește un aviz de la poștă, numai aici te poți duce să-ți ridici obiectul avizat. Nu ai cum să te duci în altă parte.

Au fost cazuri când am asistat la scene penibile, certuri, apostrofări, blesteme în incintele poștale din București, între clienți total nemulțumiți și funcționari ai acestei instituții.

Poșta Română a rămas aceeași după restructurare

Foto: Paul Stan

Recent, un comunicat al acestui mamut de stat anunța:

“ Poşta Română a încheiat selecţia personalului aferent procesului de restructurare. Peste 65% dintre angajaţii ce vor părăsi compania au optat individual pentru înscrierea în procesul de disponibilizarea colectivă.

Procesul de restructurare a Poştei Române are ca obiectiv pe termen scurt restabilirea echilibrului între volumul de prestaţii poştale şi numărul de angajaţi ai companiei, asigurând astfel premisele creşterii competitivităţii Poştei Române pe piaţa serviciilor poştale, piaţă liberalizată începând cu luna ianuarie 2013.

În cadrul procesului de restructurare a companiei vor fi disponibilizaţi 3.650 de angajaţi, pe baza procedurii şi a setului de criterii stabilite de conducerea companiei, de comun acord cu Sindicatul Lucrătorilor Poştali din România

…. Pentru anul 2013, din bugetul asigurărilor pentru şomaj au fost alocate 7,4 milioane lei, pentru plăţile corespunzătoare personalului disponibilizat de la Poşta Română.

Echipa de management a Poştei Române are ca obiective principale creşterea veniturilor, reducerea cheltuielilor şi consolidarea poziţiei de lider pe piaţă a companiei, în contextul liberalizării totale a pieţei serviciilor poştale începând cu data de 1 ianuarie 2013.”

Anual, sunt procesate sute de milioane de trimiteri poştale şi sunt distribuite către 5.000.000 de beneficiari drepturi băneşti aferente sistemului public de pensii, al asigurărilor sociale de stat, agricultori şi pensii militare.

Zilele trecute, am fost la poștă după începerea procesului de restructurare și a a așa zisului management de eficientizare a serviciilor poștale. Era firesc să mă aștept la o schimbare, pe care, de altfel, am și constatat-o, într-o oarecare măsură, la fața locului.

Dacă în alte dăți întreg spațiul destinat clienților era supraaglomerat, acum doar jumătate din el era ocupat de cozile clienților. Minune, m-am gândit, să vezi că au dispărut cozile și nu să mai pierd timp inutil, să-mi fac nervi pentru o recomandată.

Greșit, m-am grăbit prea optimist cu presupunerile. Jumătate de poștă era goală și jumătate plină cu clienți pentru că se redusese personalul și din șase ghișee existente, funcționau doar trei, funcționarele nerestructurate fiind obligate să lucreze și în locul fostelor colege disponibilizate.

După disponibilizări, cozi, nervi și supraaglomerație pe jumătate de oficiu poștal

Foto: Paul Stan

Așa că, am avut parte de mai multă aglomerație, mai mulți nervi, mai multe certuri, mai mult timp pierdut ca înainte. Așa da “eficientizare” a activității Poștei române, cum numai la noi se poate.

“-Stai domne, la coadă ce te bagi în față? –Vreu doar să întreb dacă au timbre de 1 leu. –Unde plătesc o taxă de cazier? –Completați formularul și stați la coadă. –De la ce ghișeu pot să ridic o recomandată? –Unde plătesc o factură de lumină? – De unde iau un colet trimis din străinătate? –Pensiile au venit?”

Se întrebau clienții nedumeriți, bulversați de supraaglomerația de la trei ghișee funcționale, primind răspunsuri monosilabice și în doi peri din partea funcționarelor sufocate de oameni.

Un bărbat la vreo 45 de ani, intră grăbit la poștă, se duce mai întâi la ghișeele libere, dar închise, se întoarce, se uită cu neîncredere la coada pe trei rânduri amestecate, încearcă timid o întrebare, anticipând răspunsul: “-Pentru un timbru fiscal, la coada asta aici trebuie să aștept? –Da!“

O clipă mai târziu, i se aprinde beculețul, sună un prieten: “-Directore, sunt la poștă, am o problemă, e aglomerație mare, n-am timp și vreau să mă ajuți. –Vin acum!” Imediat, apare un poștaș: ”-De care timbru vrei? – De 1 leu! ” În câteva clipe, omul își rezolvă problema, în timp ce noi ceilalți rămânem ca pe vremea comunismului- la coadă, cu degetul în gură, așteptând și enervându-ne și mai tare pe „Eficientizarea” Poștei române.

Dacă în marile orașe mai e cum mai e, în mediul rural serviciile poștale sunt un dezastru și mai mare și aici mă refer mai ales la țăranii pensionari, care așteaptă lună de lună, la data respectivă, sosirea pensiei salvatoare, cu ochii pe șosea, pândind poștașul pe la oficiu ori, în cele mai multe cazuri, la cârciumile unde distribuie pensiile.

Niciodată, însă, pensia nu ajunge la timp, iar când în sfârșit ajunge cu întârziere, nu ajung banii pentru toată lumea cu drepturi. Ghinioniștii care nu primesc pensia din prima tură, așteaptă cu inima strânsă altă tranșă de bani, de multe ori, făcând presiuni asupra poștașului.

Poștașii sunt destul de neumulțumiți la rând lor, de condițiile de lucru, salarizarea de mizerie, riscurile și greutățile pe care le întâmpină, disperați că vor rămâne și unii chiar au rămas, și fără amărâtul de serviciu pe care îl mai au.

Limita de discreție imposibil de păstrat la ghișee

Foto: Paul Stan

Pe de o parte, sunt clienții Poștei române, care firesc, sunt total nemulțumiți de activitatea acestei instituții, mai ales după restructurare, solicitând servicii profesionale, prompte și eficiente, pentru banii plătiți.

De partea cealaltă, sunt simplii angajați ai acestei instituții-poștași, funcționari la ghișee sau alți lucrători mărunți, care duc greul, muncind în condiții mizerabile pe un salariu așișderea, dar care nu mai au curajul să protesteze de frica disponibilizărilor.

Mai sunt și marii șefi, care gândesc și pun în practică „restructurarea, eficientizarea și modernizarea “ Poștei române, acuzați pe față sau pe ascuns că au salarii imense și fac afaceri ilegale.

Vorba unui pensionar din ultima coadă la care am stat la oficiul poștal: „-Barosanii au furat banii acolo sus, iar noi ne certăm și murim la coadă!”

I-am dat dreptate bătrânului în gândul meu, resemnat să mai protesez, în timp ce mă înghesuiam la coadă împreună cu ceilalți “beneficiari” ai serviciilor poștale, încercând, fără succes însă, să păstrez “limita de discreție “, conform afișului atârnat deasupra ghișeului 3.

Paul Stan