marți, octombrie 29, 2013

Despre protestele din educație, victime și profesorii de azi

Trei lucruri m-au determinat să scriu acest material pe blogul meu și anume:
1-Starea critică a învățământului românesc, reflectată în realitatea ultimilor ani prin rezultate din ce în ce mai proaste, incompetență, neprofesionalism, afacerism, corupție, lipsă de perspectivă.
2-Un excelent articol, „Despre profesori”, scris de Andrei Pleșu, pe blogul ziarului Adevărul, ce a atras atenția și interesul a sute de cititori, care s-au grăbit să-l parcurgă, parte din ei să-l și comenteze.
3-Recentele comunicate și acțiuni ale sindicatelor din învățământ, care au început o serie de evenimente, solicitări și discuții, care prefațează, de fapt, o grevă în învățământ, lucru ce ar afecta grav milioanele de copii, care au început școala cu doar o lună și jumătate în urmă.
Nu contest drepturile și revendicările sindicaliștilor din acest sector, care pe undeva, sunt îndreptățite, ci modul și timpul în care protestele și preconizata grevă a fost programată, la puțin timp de la începerea școlii.
Așa s-a întâmplat aproape în fiecare început de an școlar de mai mulți ani încoace, pentru a pune presiune pe guvernanți, dar din această situație devenită ciclică, există o parte nevinovată, care are de suferit mereu.
Copiii, școlarii, elevii nevinovați au întotdeauna de suferit de pe urma protestelor declanșate de sindicate, la început de an școlar. Trei întrebări se impun aici, după părerea mea:
-Ce vină au școlarii în toată această situație, ei fiind cei care pierd cel mai mult?
-De ce sindicaliștii din educație nu își revendică drepturile atunci când copiii sunt în vacanță, pentru ca aceștia să nu mai cadă victime nevinovate în acest război?
-Cine răspunde pentru faptul că toți elevii sunt afectați de aceste greve și cum dă socoteală în fața legii pentru prejudiciul adus milioanelor de copii scoși din procesul de educația, tocmai la începutul anului școlar?
„Peste 300 de membri ai Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (F.S.L.I.) au pichetat, luni, sediile Guvernului și al Uniunii Social Liberale, cerând o întâlnire cu prim-ministrul, Victor Ponta, ministrul Finanțelor Publice, Daniel Chițoiu, ministrul Educației Naționale, Remus Pricopie, ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Liviu Dragnea. Dascălii au cerut, luni, în stradă, salarii decente, o lege a educației care să le respecte drepturile, un învățământ depolitizat și nebirocratic...”-anunță comunicatul FSLI din 28. 10. 2013.
Nostalgic, probabil, după alte vremuri, când era student, domnul Andrei Pleșu face o prezentare interesantă a profesorilor din urmă cu mulți ani de zile, când aceștia se purtau cu mult profesionalism și erau „domni”.
Profesorul bun este caracterizat de domnia sa ca având “dragoste autentică pentru materia predată, simpatie pentru elevi și o rigoare bine temperată“.
În oglindă, pe profesorul bun de azi îl caracterizează elevii de astăzi ca fiind: tolerant, înțelegător, fără rigoare și pretenții mari față de elev. Este cel care nu predă și cere mult de la școlari, care dă note bune fără prea mari exigențe de învățare.
Sunt proful, profa, dirigul, diriga, directorul, directoarea fără mari cerințe, apropiați de școlari, gata să-i ajute dintr-un interes comun, să-i treacă clasa, să le dea note bune, pentru un cadouaș, niște meditații date în particular, contracost.
Unii dintre acești profi “cool” ajung, la un moment dat, să nu mai aibă nici un fel de respect și autoritate în fața unor elevi ai căror părinți le-au “mulțumit” cum se cuvine pentru educația și nivelul “înalt” de pregătire la care le-au dus odraslele.
“Abilitățile și cunoștințele, orizontul unui profesor trebuie să depășească hotarele specialității sale. Esențiale sunt limbajul limpede și atrăgător, simțul umorului și autoritatea personală “, mai scrie Andrei Pleșu despre un dascăl bun.
Realitatea ne evidențiază însă,fără drept de apel, după notele luate la definitivat, cât de bune abilități, cunoștințe, știință și cultură generală au dascălii buni de astăzi. Apoi, la ore aceștia își demonstrează cunoștințele, capacitățile și calitățile de dascăli. Rezultatele profesionale și calificativul le completează profilul.
Mulți dintre profesorii “buni” de azi, demonstrează la cursuri tot felul de abilități nou dobândite, corelate economiei de piață subterane, cum ar fi: vânzarea și obligarea achiziționării de către elevi a tot felul de manuale, culegeri, caiete speciale sau alte materiale didactice, neobligatorii în fapt, dar devenite obligatorii din interesul căpușelor ce fac afaceri în școli și licee, care i-au transformat pe dascăli în agenți comerciali pentru anumite comisioane.
Până și unii dintre purtătorii sfintelor sutane de preoți-profesori au deprins astfel de abilități și le folosesc la orele de Religie.
Alte cadre didactice cu astfel de calități își dovedesc profesionalismul la contractarea și organizarea diverselor excursii, tabere, petreceri, evenimente fabricate special pentru “educația” modernă, performantă a copiilor, conform cerințelor pieței actuale.
În articolul „Despre profesori” autorul mai scrie despre faptul că “un profesor nu trebuie să-și inhibe elevii cu aere magisteriale, dar să nu-i încurajeze la complicități de gașcă.”
Am asistat recent la o ședință cu părinții, în care profesorul bun își lăuda elevii că sunt uniți, de gașcă, se acoperă, sunt cuminți, dar toate aceste lucruri se refereau la faptele și prostiile pe care tinerii liceeni le comiteau de fapt și pentru care nu erau trași la răspundere.
Despre cât de bine învățau acești copii din ziua de azi, cum erau motivați și cum se implicau cadrele didactice în procesul de educație, ce cunoștințe dobândeau școlarii și ce abilități aveau dascălii să-i facă interesați de materie, s-a amintit mai puțin sau chiar deloc.
Evident, profesorii mai riguroși, mai rigizi, autoritari sau care nu știu să-și apropie elevii, să-i atragă spre învățătură, să-i apropie, să le trezească curiozitatea și interesul, sunt etichetați drept “profesori răi” de către copii.
“Profesorii de liceu și facultate aveau croială universitară autentică, erau niște domni “, mai arată domnul Pleșu, considerându-l pe profesorul Constantin Noica drept “maestrul ideal”.
Dacă ne uităm în comparație, la mulți dintre actualii profesori universitari, de la fabricile de diplome, nu putem să nu evidențiem croiala pentru doctorate contrafăcute, șpăgi organizate, abilități pentru afaceri penale și politici înalte.
Mai putem să facem comparația între profesorii buni de ieri și cei de azi?
Mai putem să comparăm nivelul de pregătire al copiilor formați de învățământul de ieri cu cel de azi?
Oamenii și copiii de azi nu mai sunt interesați de cum se învăța cu mulți ani în urmă. Nu-i mai interesează modelele și valorile acelor vremuri.
Acum, din păcate,modele și valori sunt considerați tot felul de indivizi ajunși să se îmbogățească pe orice cale, prin orice mijloace, chiar dacă acestea sunt penale iar autorii și promotorii lor ajung în multe cazuri, la pușcărie.
Nu contează, important este ca să te învârți, să faci peste noapte afaceri profitabile, bani, cât mai mulți bani.
La ce ne mai trebuie învățământ de calitate și dascăli buni, în adevăratul sens al cuvântului?
Eu cred că Profesorii buni despre care a scris Andrei Pleșu, au rămas doar la capitolul amintiri. Nu cred că mai există astfel de dascăli în învățământul românesc.
Astăzi, copiii ne sunt educați de dascălii de tip nou, Profesorii cool.
Nici nu vreau să mă gândesc dacă este bine sau rău acest lucru, dar aceasta-i realitatea și trendul, iar noi trebuie să mergem înainte, că înapoi nu se mai poate.
Paul Stan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu