duminică, august 25, 2013

În pană de călători, CFR poate deveni o amintire pentru români

Se stinge glasul roților de tren în România.
N-am mai călătorit cu trenul de mai bine de 15 ani. Nici în gările din România n-am trecut în această perioadă de timp decât ocazional, așa că, la fel ca mulți cetățeni ai patriei noastre post revolutionare, nu mai știam nimic despre mersul trenurilor. Nici despre condițiile de călătorie. Doar ce am văzut la televizor și de prin auzite, mai știam că tarifele trenurilor de călători au crescut constant și inacceptabil, în timp ce condițiile din trenurile românești au devenit tot mai mizere. Aveam o imagine veche, cu Gara de Nord , viermuind zi și noapte, de mulțimi de călători, care foloseau cu predilecție acest mijloc de transport feroviar, înainte, ieftin și accesibil oricărui amărăștean.
Gara de Nord, august, 2013
De asemenea, aveam în minte mulțimea și lungimea trenurilor formate din cel puțin zece vagoane, care se înghesuiau necontenit să vină și să plece pe principala poartă feroviară a țării.
De la grevele ceferiștilor, de pe vremea când Ministerul Transporturilor era condus de Mitrea sau Băsescu, nu prea mai ajunsesem în gară. Nu mai vorbesc să mai merg și cu trenul.
Am ajuns, însă, acum câteva zile, într-un weekend, la o diferență de o săptămână, întâi în gara Predeal, una dintre cele mai aglomerate stații feroviare pe vremea comuniștilor, când zilnic, dar în special în weekend-uri, mulțimi de copii, adolescenți și adulți luau cu asalt trenurile pentru a merge și se întoarce de la munte.
Și tot într-un weekend estival, am fost în Gara de Nord.
Acest lucru era valabil și pentru trenurile cu destinații spre Litoral, devenite an de an, parcă tot mai neîncăpătoare, în ciuda densității lor și a numărului mare de vagoane ce rulau pe aceste destinații turistice.
Realitatea din anul 2013 este cu totul alta decât cea dinainte și nu este deloc veselă pentru nimeni: nici pentru stat-managerul CFR Călători și nici pentru tot mai puținii călători care mai folosesc trenul ca mijloc de transport.
Mai întâi, săptămâna trecută, în gara Predeal situată la cea mai mare altitudine din România, am fost surprins ca dimineața, la ora 10. 00, să nu văd nici un călător în gară, pe peron sau la casa de bilete. Singurii care animau zona la ora aceea, erau câțiva localnici, în așteptare și căutare de turiști.
M-am gândit că poate, am nimerit între trenuri, dar situația nu era prea schimbată nici după câteva ore, când doar 2-3 călători se aflau la casa de bilete.
Sâmbătă, 24 august 2013, m-am dus în Gara de Nord să aștept pe cineva. Ceea ce am văzut mi-a confirmat faptul că tot mai puțini români aleg să meargă cu trenul.
Motivul pentru care renunță la acest mijloc de transport nu este că și-au luat toți mașină sau avion, ci cu totul altul și ține de costurile și condițiile de călătorie.Cea mai mare poartă feroviară a țării mi s-a părut că arată jalnic.
În afară de câteva schimbări de fațadă, de resort comercial, am constatat că în mijlocul gării tronau câteva tarabe goale, îngrămădite una în cealaltă, mizere și într-un loc în care nu prea își aveau rostul. Ba, chiar încurcau circulația, nu doar că nu prezentau nici măcar un aspect estetic acceptabil, nemaivorbind de inutilitatea lor.
Vazându-le, m-am “luminat” și mi-am dat seama care este Piața Gării!
Lasând în urmă Piața, m-a surprins lipsa călătorilor din incintă, altădată neîncăpătoare pentru călătorii în așteptare și în tranzit. Singurul loc mai animat era în fața celor două tabele de informații privind circulația trenurilor, anunțând sosirile și plecările.
Gara de Nord, august 2013 Afișaje cu destul de sărace informații de altfel, nemaivorbind de incomplete că linile de îmbarcare sau debarcare a pasagerilor pe diverse destinații erau lipsă sau se anunțau cu doar câteva minute înainte.
Cel mai mare șoc însă, l-am avut când am ajuns cu radarul visual în zona peroanelor, în proporție de circa 90% pustii. Goale, la fel ca și calea ferată pe cale să ruginească de dorul roților de tren.
Timp de aproximativ 1 oră, de pe la 16, 30 și până la 17, 30, sâmbăta când ar fi trebuit să fie oră de vârf în privința traficului de călători, dacă am văzut trei-patru, maxim cinci trenuri de pasageri, plecând, sosind și în așteptare. Și ce trenuri! Nu mi-a venit să cred că sunt trenuri adevărate. Câteva automotoare cu două vagoane, trenuri cu maxim patru vagoane și acelea mai mult goale, în timp ce altădată numărul lor începea de la cel puțin zece în sus și tot se dovedeau neîncăpătoare.
Acum însă, din două sau patru vagoane cât formează o garnitură CFR de călători, nu cred că am văzut juma de tren plină. Nici măcar de pe rutele cele mai aglomerate, cum ar fi Constanța, Brașov, Craiova.
Cu alambicu la gară, așteptând trenul de Buzău
Iar cei mai mulți călători pe care i-am văzut coborând sau urcând în tren mergeau cu varianta Regio. Adică Personalul de altădată, căruța dintotdeauna, unde timpul mare al călătoriei și condițiile mizere fac legea, fiind preferate doar pentru prețul mai mic în dauna celorlalte variante, Interregio și InterCity, cu bilete mult mai scumpe.
Realitatea jalnică a Gării de Nord, a trenurilor, multe vagoane fiind învechite și depășite fizic și moral, mi-a confirmat faptul că CFR Călători se îndreaptă cu pași repezi spre faliment, acumulând an de an, datorii tot mai mari.
Aceste pierderi în creștere inevitabilă sunt coroborate cu o infrastructură mult rămasă în urmă, condiții de călătorie la același nivel cu dotarea și o creștere constantă a prețului biletelor, chiar dacă aceasta se face periodic.
Pentru că, alături de o politică și o strategie de management defectuose, acestea sunt cauzele principale pentru care românii nu mai merg cu trenul. Iar cei mai mulți care mai călătoresc pe calea ferată forțați de împrejurări, aleg varianta Regio-Personal, pentru biletele mai ieftine decât la celelalte categorii.
Trenurile mici de criză
În ciuda diverselor oferte ale CFR Călători “pentru călătorii sigure și relaxante”, a diverselor reduceri la tarife-de sezon, de weekend, de fidelitate, la cumpărarea anticipată a biletelor, online-numărul pasagerilor pe calea ferată continuă să scadă.
Această scădere este împinsă de la spate și de noua scumpire la tarifele feroviare pentru pasageri, circa 10%, anunțată să intre în vigoare de la 1 septembrie 2013. Nouă mărire de tarife cică ar fi influențată și corelată de inflație,costurile combustibililor, energiei și a pieselor de schimb.
Mai clar, pe înțelesul tuturor-CFR Călători se îndreaptă cu pași repezi și hotărâți spre faliment. În faliment este de fapt și acum, dacă n-ar fi susținută de stat, care nu se știe cât mai poate pompa bani cu nemiluita într-o gaură neagră.
Șirul trenurilor lungi spre capital Olteniei, Craiova, a fost înlocuit cu automotoare
Conform bugetului de venituri și cheltuieli, publicat nu cu mult timp în urmă în Monitorul Oficial, această companie strategică a țării are estimate pierderi de peste 400 milioane lei, pe anul 2013.
Astfel, altădată cea mai ieftină și sigură variantă de transport în comun, în viitor, călătoria cu trenul pentru românii, va dispărea cu desăvârșire.
Rămân doar variantele alternative, private, de transport. Mersul cu trenul va deveni doar o amintire pentru cei care l-au practicat.
Paul Stan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu