miercuri, iulie 31, 2013

Soldații de teracotă bătuți de aurul dacic. Nu știm să ne prețuim cultura, valorificăm chinezăriile!!!

Cum au fost bătuți soldații de teracotă de aurul dacilor? S-a întâmplat recent, timp de trei luni la București. Din luna mai și până la sfârșitul lui iulie, Muzeul Național de Istorie a prezentat expoziția-eveniment „ Comorile Chinei”, care cuprinde 101 seturi de artefacte. Printre exponatele s-au numărat și câțiva soldați din celebra armată de teracotă a împăratului Qin Shi Huang, ceea ce a prilejuit o premieră pentru România. Soldaţi de teracotă
Această expoziție-eveniment a constituit un bun prilej de mediatizare excesivă de-a lungul celor trei luni cât au fost expuse în țara noastră, pe toate canalele media românești. La prima vedere, pentru cine nu a reușit să vadă “Comorile Chinei”, pare un lucru extraordinar, mai ales că a fost vorba de un act de cultură în premieră, în România. Mediatizarea a fost de bun augur, atrăgând mii de vizitatori la Muzeul Național de Istorie, ceea ce nu cred că s-a întâmplat de mult timp, iar acest lucru este cu atât mai important cu cât majoritatea au fost tineri. În același timp cu prezentarea artefactelor chinezești, în prețul aceluiaș bilet, de lăudat organizatorii pentru acest aspect important, vizitatorii au putut vedea și expozițiile “Tezaur istoric” și “Lapidarium-Copia Columnei lui Traian”. Două expoziții extreme de valoroase și importante de văzut pentru istoria și valoarea culturii românești. Din păcate, aceste două expoziții nu au beneficiat de o prezentare media și de o publicitate de aproape nici un fel. Cu toate acestea, istoria românilor a beneficat indirect, de reclama puternică făcută soldaților de teracotă, pentru că cine a fost să vadă armata chineză a putut să admire și aurul dacilor sau scenele istorice înfățișate pe copia Columnei lui Traian. La o simplă căutare pe internet, nu am văzut ca media românească să prezinte, cât de puțin, și cele două expoziții cu caracter istoric pentru țara noastră. În presa noastră au existat doar soldații de teracotă, dar cu toate acestea, vizitatorii au avut surpriza să poată vedea ceva și din comorile României, nu doar ale Chinei. Și n-au fost deloc dezamăgiți de ceea ce au văzut reprezentând istoria națională, poate și sigur, mulți au fost surprinși de excesiv de mediatizata comoară chinezească adusă la București. Bucureșteni în special, dar și străini aflați în tranzit prin Capitală, au luat cu asalt Muzeul de Istorie până în ultima zi, 30 iulie, să vadă armata de teracotă a defunctului împărat chinez. În ultima zi de expoziție am reușit să merg și eu dornic să-i văd pe militarii de teracotă chinezi. Entuziasmul și interesul meu, ca și al sutelor de vizitatori dornici să vadă această armată chineză, au fost înlocuite cu dezamăgirea, după turul și vederea “Comorilor Chinei”, așa cum a fost această expoziție prezentată pompos de organizatori și de presă. Printre cele 101 seturi de artefacte chinezești doar câteva făceau parte din celebra armată de teracotă a împăratului Qin Shi Huang, mai precis patru militari, între care ca piesă de rezistență un vizitiu și un cal. Atât. În rest, mult lăudatele comori chinezești au fost reprezentate de chinezării, ca să zic așa, fără nici un fel de intenție de a leza marea țară prietenă China. Chinezării parte a obiectelor de cult, vase culinare din diferite epoci, olane, capace de olane, perne ale nu știu căror case imperial, piese de jad, ceasuri. Interesante, dar cam atât. De aici și până a fi prezentate ca marile comori chinezești mi s-a părut cam lung drumul, după părerea mea. Cred că au fost așa, un surogat, pentru publicul românesc și că adevăratele obiecte reprezentative pentru cultura chineză nu au avut intenția să fie prezentate la București. Ca să fac o comparaţie un pic forţată, ar fi ca atunci când un şef de guvern roman s-a întors de la marele zid chinezesc cu sacul plin de promisiuni de mari investiţii economice, când de fapt, era vorba doar de nişte politeţuri de cicumstanţă ale conducătorilor chinezi. Revenind la oile noastre, am constatat că din păcate și din fericire în același timp, vizitatorii dezamăgiți de armata de teracotă au avut prilejul și au fost încântați să vadă “Tezaurul istoric al României” și copia “Columnei lui Traian”, cele două expoziţii de interes naţional, nemediatizate, dar de o valoare inestimabilă pentru cultura românească. Am spus din păcate deoarece vizitatorii care au pierdut prea mult timp în căutarea soldaților de teracotă, n-au mai avut suficient cât și-ar fi dorit pentru a vedea o mică parte din comorile României. Iar valoarea, frumusețea și importanța inestimabilă a celor două expoziții, am văzut cu ochii mei, au reprezentat o atracție magnetică și un interes imens nu doar din partea românilor ce le-au văzut, ci și din partea străinilor, cu mult mai mare față de artefactele chinezești. Brăţări dacice
În special obiectele din tezaur, unde brățările dacice, obiectele înjumătățite ale “Cloștii cu pui de aur” de la Pietroasele, coroanele de aur sau coroana din oțel a regelui Ferdianand, făurită din tunul turcesc capturat la Plevna, au constituit și constituie atracții irezistibile. La fel și alte obiecte de mare valoare, cum ar fi sceptrele ce au aparținut regilor României, chiar și caseta de argint în care a fost păstrată inima reginei Maria. Obiectele din cadrul acestei expoziții sunt doar o mică parte a tezaurului românesc, deoarece, se știe, cele mai valoroase piese sunt “păstrate” la Moscova de ruși, să nu cumva să ni le fure cineva. Coroana de oţel a regelui Ferdinand făurită dintr-un tun turcesc capturat la Plevna
Cu toate acestea, în contradicție cu lipsa publicității, în comparție cu soldații de teracotă, “Tezaurul istoric” s-a bucurat de mult mai mare succes decât “Comorile Chinei”. Aurul dacic a bătut armata de teracotă chineză. Obiect de tezaur princiar
La fel si expoziţia “Lapidarium-Copia Columnei lui Traian”, care constituie şi poate fi o lecţie de istorie adevărată în special pentru tineri şi copii, dacă ar avea parte de o prezentare adecvată în presă. Chiar am văzut părinţi cu micuţi de şcoală sau grădiniţă de mână, arătându-le şi explicându-le scenele istorice reprezentate pe columnă. Sunt sigur că mulţi dintre românii care au văzut cele două expoziţii româneşti sau au auzit de ele şi-ar dori să le poată vedea pe îndelete, pentru că chiar merită şi trebuie vizionate cum se cuvine, nu ca un apendice la nişte artefacte chinezeşti. Coroana reginei Maria
Din păcate, nu ştim să ne prezentăm şi valorificăm cultura naţională, în schimb o facem excesiv pentru alte popoare, chiar dacă uneori, cum s-a întâmplat cu soldaţii de teracotă, sunt mai mult s-au mai puţin valoroase şi semnificative pentru români. Ar trebui ca reprezentanţii, responsabilii de imaginea şi cultura naţională, împreună cu media, să prezinte mult mai mult şi mai bine valorile româneşti, atât în ţară cât şi în străinătate. Pocal dacic
Cred că în speţă, cele două expoziţii româneşti de la Muzeul Naţional de Istorie, “Tezaurul istoric” şi “Lapidarium-Copia columnei lui Traian” ar trebui continuate, dar cu o mai mare mediatizare şi publicitate care să-i anunţe şi atragă pe vizitatori.