vineri, iulie 05, 2013

Realitatea românească sumbră-între bălăcăreli politice la vârf şi şomaj fără număr

Recensamântul, prilej de noi bălăcăreli politice, anunţă mari probleme sociale pentru viitor. Prima saptamână din luna iulie a politicii dâmboviţene ne-a readus în prim plan bălăcăreala conducătorilor de stat şi de partid, care, până mai ieri, cică semnaseră un pact de neagresiune şi coabitau, dându-şi însă, şuturi pe sub masă. Bălăcăreala politică la vârf a fost înteţită şi de rezultatele recensământului de anul trecut, a căror publicare a pus benzină pe coabitanţii puterii. La începutul saptămânii, parcă nimic nu anunţa pumnii în gură, şuturile în fund, loviturile sub centură abia ţinute în frâu de cei doi combatanţi, din Piaţa Victoriei şi de la Cotroceni. Doar că, odată scăpat de furia taifunului asiatic, întors în ţară, premierul Victor Ponta, căzut în admiraţia culmilor de progres şi civilizaţie a Chinei comuniste, invitat la sărbătoarea SUA, pe 3 iulie, şi-a început discursul prin a lăuda această ţară extraordinară. La polul opus, reprezentantul marelui licurici occidental la Bucureşti, a comparat situaţia din România verii lui 2012, cu tot ceea ce s-a întâmplat atnnci, cu fragila stabilitate de acum a democraţiei şi instituţiilor democratice şi de drept româneşti. A doua zi, chiar de ziua unchiului Sam, au apărut primele rezultate ale recensământului de anul trecut, ceea ce a constituit ocazia unor izbucniri mai vechi între şefii de la Cotroceni şi din Piaţa Victoriei, care până mai ieri păreau că îngropaseră securea războiului şi fumaseră pipa păcii. Realitatea ne-a demonstrat însă, în ciuda susţinătorilor din cele două tabere care se temeau de o prietenie prea mare, că, în tot acest timp al falsei coabitări politice, atât preşedintele Traian Băsescu, cât şi prim ministrul Victor Ponta îşi pregăteau săbiile de război. Deja euforic de rezultatele turneului asiatic şi umflat de atenţia primită la sărbătoarea SUA, în comparaţie cu neatenţia aplicată lui Crin Antonescu, rezultatele recensământului i-au pus piatra în mână premierului Ponta, care i-a şi trimis-o cu putere în cap preşedintelui Băsescu, declarând că voinţa poporului ar fi trebuit să-l demită, anul trecut. După cum îl ştim, preşedintele nu s-a clătinat prea tare şi a replicat cu câteva picioare în gură şi şuturi în fund trimise prompt adversarului său politic, declarând că în timp ce Ponta nu a învăţat nimic, el, Băsescu, este pregătit, mai în glumă mai în serios, să devină premier. Dincolo de bălăcăreala politică-inutilă, jenantă, nocivă pentru societatea românească-rezultatele recensământului au scos la iveală şi prevăd, dacă analiza preşedintelui Băsescu se va dovedi corectă, mari probleme sociale şi economice pentru viitorul României. Plecând de la faptul că populaţia României, la data numărării recensământului din 2012, a scăzut cu aproape 2 milioane de locuitori, ajungând în prezent să fie de puţin peste 20 de milioane locuitori, Traian Băsescu l-a atenţionat pe premierul Ponta să aibă în vedere şomajul în creştere şi l-a îndemnat să treacă de la prim ministrul constatator la unul care ia măsuri. Teama preşedintelui actual legată de fenomenul şomajului în creştere pare îndreptăţită dacă-i ascultăm pe specialiştii care declară periodic că, după 1990 încoace, niciodată învăţământul nu a fost corelat cu piaţa muncii. Adică, sistemul de educaţie nu s-a pliat şi nu a produs tineri pregătiţi pentru specificul necesar forţei de muncă din România. Pe de altă parte, după cum relevă proaspătul recensământ, a crescut foarte mult numărul minorităţii rome în detrimentul majorităţii românilor, o altă teamă a preşedintelui fiind că, pe viitor, vom avea şi mai mulţi oameni, tineri, neinstruiţi, needucaţi, care să se integreze în societate. De aceea, Traian Băsescu a declarat că trebuie acordată mai multă atenţie realizării de proiecte şi programe, alături de alte măsuri, pentru creşterea gradului de educaţie al populaţiei rome. O altă mare problemă evidenţiată de recensământ, care ar trebui să stârnească îngrijorare şi să determine măsuri din partea guvernului, este cea a analfabetismului şi a numărului tot mai mare de tineri cu un grad de educaţie tot mai scăzut. Toate aceste probleme de importanţă covârşitoare pentru România, deoarece pleacă de la lipsa de educaţie, integrare socială şi lipsa locurilor de muncă, alături de alte probleme care accentuează fenomenul de şomaj, pot aduce ţara în pragul colapsului în următorii sani, ducând la o discrepanţă majoră între salariaţii din ce în ce mai puţini ca număr, care vor trebui să susţină marea masă a pensionarilor. Realitatea ne arată clar că şomajul şi lipsa unor politici imediate, adecvate, menite să ţină sub control acest fenomen, vor deveni devastatoare pentru societatea românească în ansamblul ei. Numai vara aceasta, numărul şomerilor va fi îngroşat serios de tineri absolvenţi de liceu, care s-au înscris sau nu la bac, care vor lua sau nu bacul, care vor intra sau nu la facultate. Vor fi zeci de mii de tineri absolvenţi, alături de alţi zeci de mii de anii trecuţi, fără nici un fel de pregătire pentru cererea şi specificul necesarului de forţă de muncă din piaţa românească, care, din toamnă nu vor şti ce să facă. Nu vor avea un loc de muncă! Vor fi asistaţi social, fie de stat fie de părinţi, puţini probabil vor fi cei care vor reuşi să-şi găsească un loc de muncă. Cei mai mulţi însă, nu sunt pregăţiţi profesional să ocupe locurile vacante ale angajatorilor, pentru că sistemul de învăţământ nu este corelat cu specificul necesar pieţei de muncă. Alături de tinerii noi şomeri sunt şi şomerii mai vechi. Cei rezultaţi din criza economică şi cei care, după 1990 încoace, n-au reuşit să-şi găsească un loc de muncă viabil, stabil, care să le asigure o siguranţă socială lor şi familiior lor. Aceştia au fost nevoiţi să muncească orice, în special la negru şi pe bani foarte puţini pentru a supravieţui în tranziţie şi vremuri de criză economică. În mediul rural în special, sunt zeci de mii chiar sute de oameni tineri sau de vârstă mijlocie care nu au un loc de muncă, oameni care dacă acum muncesc pe unde pot, în orice condiţii şi pe mai nimic, pentru a supravieţui. Aceşti cetăţeni ai României, odată ajunşi la vârsta pensionării, ori vor avea pensii de nimic ori nu vor avea deloc, ceea ce va crea şi mai mari probleme sociale comunităţilor unde trăiesc şi statului român. După cum reiese, chiar şi la o privire superficială, de nespecialist, perspectiva socială pentru mulţi dintre cetăţenii României, marea masă de manevră electorală la fiecare alegeri, este una de-a dreptul neagră, sumbră, fără nici un fel de speranţă de mai bine. Tocmai de aceea, aceste aceste probleme grave, actuale care duc spre un viitor sumbru, ar trebui să-i preocupe în special pe conducătorii politici ai României. Nu bălăcăreala politică la vârf rezolvă problemele. Politicienii români de la cel mai mic la cel mai mare, indiferent de culoarea politică, partidul sau organizaţia din care fac parte, trebuie să lege căţeaua la gard şi să lucreze serios pentru viitorul acestei ţări. Acestora trebuie să li se alăture întreaga societate românească, să punem umărul cu toţii şi să scoatem căruţa României din drumul către prăpastie. Bălăcăreala politică nu ţine de foame populaţiei şi nu scoate ţara din impas. Paul Stan